Eu nici măcar emisiunile mele nu le folosesc pentru a-mi promova întâmplările personale. De fiecare dată când fac câte ceva, acel „ceva” mi se pare atât de mărunt, cel puțin în comparație cu marile fapte ale marilor oameni, încât aleg să-mi trec sub tăcere micile victorii, pentru a nu deveni ridicolă. Iar dacă mai „răsuflă” câte ceva, este doar pentru că mă înghiontesc din spate unii și alții, care poate îmi văd faptele cu alți ochi. Oleacă mai îngăduitori.
Este și cazul întâmplării de ieri. Unora li s-a părut extrem de frumoasă. Mie – o simplă întâmplare. Pentru că am mărturisit cândva marea mea dragoste pentru Mark Twain, voi cita vorbele lui : „Uneori, o biată găină face un ou amărât, dar cotcodăcește de parcă ar fi ouat o planetă întreagă!”. Ei, uite, ca biata asta găină n-aș vrea să ajung eu! Iar cartea pe care am „ouat”-o ieri este, probabil (pentru unii, cu siguranță!) un ou amărât.
Dar pentru că Alex, Mircea, Cristi, Corina și Eugen au vorbit atât de frumos despre oul meu prețios (cred că, de fapt, citiseră din greșeală o altă carte!?), pentru că oaspetele meu special, Maria Nagy, a cântat atât de frumos cover-uri americane (că doar era vorba de un Jurnal despre New York, nu-i așa?) pentru că Dana, mâna mea dreaptă și la tv și la Femei de 10, mi-a făcut niste poze atât de frumoase, pentru că atâta lume s-a bulucit ieri, la standul Corint de la Bookfest, la 13 (na, că n-a fost, Marino, o oră cu ghinion!), mi-am călcat pe prejudecăți și, iată, comit acest editorial cu „temă impusă”!
Nu am și nu am avut niciodată sentimentul că fac lucruri geniale. Îmi pare mereu că cei din jur sunt mult prea îngăduitori sau că, dintr-o dibăcie probabil înăscută, am știut să-mi vând marfa. De ce aș cumpăra eu cartea, dacă n-aș fi eu autoarea ei? Pentru că n-am bani să descopăr eu însămi America, pentru că sunt tare curioasă să văd ce anume a impresionat-o pe Almășanca într-atât, încât să-și înghesuie emoțiile într-o carte, pentru că am auzit că fi-su (al ei și-al lui Socaciu ăla șturlubatic!) este și personaj în carte și pozar, și poznaș!, pentru că, pe vremuri, eram îndrăgostită de semnătura lui Ando din caricaturi și vreau să văd ce-a ieșit din combinația Ando-Marina și, mai ales pentru că – foarte important! – cartea nu e deloc scumpă, în orice caz, de câteva sute de ori mai ieftină decât un bilet Bucuresti-New York!
După naștere, femeia, in general, e epuizată, vlăguită însă își mobilizează toate energiile, când își ia pruncul în brațe. Nu mă deosebesc cu nimic: iau cartea în mână și deja îmi vine s-o scriu pe următoarea! Dar asta… numai dacă aflu de la voi că v-a plăcut joaca mea de-a best-sellerul!?
Comentează