Călătorii Timp liber Unde fugim de acasă?

… când până și Pământul te scuipă. Cu noroi! 

 

    …“Bâldâbâc!” se aude dinspre groapa  acesta plină cu glod gălbui, în care noroiul pare că fierbe la foc mocnit. În jurul său stau roată vizitatorii, cu ochii holbați si telefoanele mobile îndreptate spre ciudata “arătare” a pământului. Dacă ridici privirea și-o rotesti de jur împrejur, îți va părea că te afli pe o planetă pustie. Desigur, ochii minții vor trebui să-i elimine pe bipezii ce mai mișună prin peisaj și  va trebui să faci abstracție și de mioriticele “-Uite-l bă, pe ăsta, ce bolborosește!” sau “Gigele, vezi sa nu cadă copilul înăuntru!”…

     
Dacă n-ai fost pe fază la indicatoarele aproape “ruginite” de la intrare ( stilul românesc de a face turism) iți spunem noi : te afli pe teritoriul vestiților vulcani noroioși de la Pâclele Mari, județul Buzău. Nu-ți trebuie decât juma” de zi să fugi din Capitală și să te și întorci, după ce i-ai întâlnit. Te vor aștepta cucernici, indiferent de anotimp, gata fie să-i impresioneze pe cei curioși din fire, fie să-i dezamăgească pe cârcotașii care, în schimbul denumirii de “vulcani”, s-ar fi așteptat să primească imaginea unora, precum Etna sau Vezuviu. Nu, ai noștri sunt “ vulcani de stare de austeritate” , pitici adică , dar activi non-stop. În plus, sunt atât de pasnici,  precum niște mioare rătăcite pe o pajiște verde. Doar că nu behăie ci bolborosesc, nu stau pe pajiște ci pe o crustă crăpată, de pământ selenar și nu dau lapte și lână, ci doar noroi. Plus sentimentul că ești, cum spuneam,  undeva, pe Marte. Este acea senzație de “badland” – de pământ fără viață, în care tot ceea ce pâlpâie este doar aceasta “lavă” rece și întunecată, ce vine din străfundurile pământului.

Dacă nu ești un simplu emițător de “Ah!”, “Oh!” și “Wow!”, atunci vei fi curios să-ți explici fenomenul. O minimă documentare te va elucida : Emanațiile de gaze din adâncul pământului împing apele subterane la suprafață iar acestea înmagazinează argilă din rocile pe care le întâlnesc în cale. Și… bingo! Se naște, iată,  acest noroi agitat,  care generează erupții permanente și care, în final, formează conuri și cratere drăgălașe, precum niște mărtișoare pe care Planeta și le pune în piept, pentru a-și uimi privitorii.

Dar imaginea cinematografică, pe care însă prea puțini regizori de talie internațională s-au gândit s-o exploateze în peliculele lor SF, nu se termina aici : peisajul selenar este întregit de „șănțulețe și viroage adânci, de plăci poligonale de noroi uscat și bătut de soare, și de eflorescențe de sare. Hotarele dintre maro și verde sunt bruște : dintr-o dată pustiul se sfârșește, lăsându-ți privirea să se împiedice de o vegetație variată, care, iată,  a știut să ocolească dibaci  “pământurile rele, invadând în schimb versanții  platourilor”.

…22 de hectare ai de vizitat, la Pâclele Mari, în partea de mijloc a depresiunii Berca. Privit din dronă ( că tot e la modă!) platoul arid pare un cerc uriaș în buline. Bulinele nu sunt altceva decât “aparatele active” , așa cum numesc specialiștii micuții vulcani care, în rotocoalele lor cu raza de un metru-doi, degajă un noroi vâscos, cu urme de petrol. Nu degeaba, tablițele de la intrare te avertizează că n-ar fi tocmai bine să te joci cu focul în preajma lor… 

   …Și tot la intrare, un portar rotunjor, plictisit și mustăcios se lasă cucerit de legitimația noastra, de pe care cuvântul PRESĂ face minuni! 

Iată, am economisit așadar 4 lei și am pășit pe lună! Pe Neil Armstrong, cu siguranță, l-a costat mult mai mult!  😁😁😁

 

Publicitate