Foto: Marian Grigore
Ieri v-am plimbat prin pitorescul cartier Alfama. Nici astăzi nu vom ieși din el, caci mai avem puțină vreme de investit îm așteptarea orei la care ne-am fixat întâlnirea cu Dinu Gîndu, directorul ICR Lisabona . Cum să petrecem acest timp? Păi…continuând să colindăm frumosul cartier Lisabonez. Cu mare grijă însă, pentru că pe străduțele sale înguste poți da nas în nas cu faimosul tramvai 28, care înaintează bombănind în sus si-n jos, doldora de pasageri. De ce “cu mare grijă”? Pentru că uneori îngustimea străzilor face ca între tramvai și zidurile clădirilor de pe margini să nu rămână prea mulți centimetri, așa încât , în astfel de situații, va trebui să te lipești de ziduri și să-și sugi burta, pentru ca tramvaiul să poată trece pe lângă tine!
…Sunt aproape orele 15 și , iată-ne în fața unei minunății: am ajuns la Catedrala Se, unde ne-am fixat întâlnirea cu oficialul nostru însoțitor. De fapt, sediul ICR Lisabona se află nu departe de acest loc, tot aici, în Alfama. Profităm, pentru a intra în mărețul edificiu care erupe dintre clădirile scunde ale Alfamei.
Faţada edificiului, care aduce cu o fortăreaţă, este unul dintre elementele originale ale bisericii, datând de la jumătatea secolului al XII-lea (între 1147 şi începutul secolului al XIII-lea), când construcţia a fost ctitorită de primul rege al Portugaliei, Afonso Henriques, pe situl unei foste moschee.
Catedrala Patriarhala a Sf. Maria Maggiore ( Se de Lisboa – cum o alintă localnicii), este o biserica parohiala romano-catolică, de fapt cea mai veche biserică din oraș. Aici se află sediul Arhiepiscopiei de la Lisabona. De la începutul construcției Catedralei, în anul 1147, clădirea a fost modificată de mai multe ori și , evident, se numără la rându-i printre supraviețuitorii revoltelor terestre, numite “cutremure”. Cei ce se pricep, susțin că avem de-a face, în cazul Catedralei Se, cu un amestec de stiluri arhitecturale diferite, generate de cursul istoriei. Mie mi-a plăcut aspectul medieval al edificiului, dar și “Mirador”-ul din vecinătate. Las imaginile să vorbească, întrucât fac mai mult decât o mie de cuvinte!
…Frumosul ascuns între zidurile Catedralei are și o …prelungire în exterior. Chiar lângă marele edificiu se află unul dintre cele mai frumoase “miradoruri” din oraș.
Potrivit dicționarelor, “mirador” este locul acela de la înălțime (de regula, terasă exterioară a unor construcții), de unde poți ofta emoționat, admirând panorama orașului…Miradorul de lângă Catedrala Se adună nu numai o mare de turiști, ci și artiștii “ambulanți” ai orașului, fericiți să îți propună o imagine a acestuia, “în viziune personală”. Seninul de astăzi ne ajută privirea să călătorească până hăt departe, spre hotarele Lisabonei. O mare de acoperișuri roșiatice se adună sub noi.
Îl regăsim pe Dinu Gîndu într-o altă mare – cea a Tuk-Tuk-urilor viu colorate, ce au un soi de “cap de linie” în fața Catedralei Se. Dacă acum, în iarnă, ele strabat cu atâta râvnă orașul, plimbând turiștii Lisabonei, vă dați seama ce invazie de Tuk-Tuk-uri înregistrează anotimpul cald!
Hai că mâine vă voi plimba către o clădire care are o oarecare legătură cu..Vlad Țepeș! 😉
Comentează