Paralela pe care am făcut-o de la întâlnirea mea cu epopeea lui Harry Potter între înțelesurile aduse de carte și evoluția spirituală a omenirii continuă să mă uimească și să mă facă să mă încred și mai mult în emoțiile și în intuiția mea. Poate asta s-a întâmplat pentru că mi s-au deschis simultan, la începutul verii trecute, porțile spre spiritualitate și copertele cartonate ale cărților scrise de J.K. Rowling.
Sau poate pentru că așa este, pur și simplu…
Nu fac niciun pas înainte pe drumul meu spre mine însămi fără să găsesc, vrând-nevrând, o analogie cu lumea magică a lui Harry Potter sau un gând care să-mi explice mai bine și mai cu folos de ce m-am îndrăgostit atât de tare de cartea asta. De fapt, înțeleg profund și iremediabil că universul ne scoate în cale lucrurile de care aveam nevoie, ca să ne vindecăm și să evoluăm.
Am participat zilele trecute la workshopul Minte vindecată, corp vindecat al Georgianei Spătaru – creatoarea exercițiilor de fericire, vrăjitoare albă a inimii mele, magiciană a luminii lumii, vindecătoare care împletește în metoda ei științele precise, măsurabile și artele inefabile – și am desțelenit alături de colegele mele de curs convingeri făcute să mă țină în loc, crezuri ascunse care să mă împiedice să ajung la fericire.
Am dezgropat frici și le-am vindecat, am rememorat traume și le-am alinat și am descoperit cât de legată sunt, încă, de credința că sărăcia e nobilă, iar artiștii veritabili trebuie să fie săraci. Citește mai departe…
Comentează