banner marshal garden
Ea și El Ultimul romantic

Planeta la tablă– lecția despre libertate!

Planeta a intrat în derivă. Parcă, plictisită și rănită, voit sau nu, a simțit nevoia să se odihnească, să spună că are nevoie de o pauză. Noi, cei care-o lovim aproape zilnic, am fost puși la zid. Mai ceva decât la un zid al plângerii. Și nu neapărat prin numărul celor care-au murit în perioada aceasta, pentru că zilnic, în lume, din diferite cauze, mor mii de oameni. Ne-a pus la colț, scoțându-ne la tablă, luând drept lecție din care să ne asculte fix dreptul la care ținem cel mai mult – libertatea noastră.

Exact! Lumea, conștiința, propriul eu, toate la un loc luptă ca noi să învățăm ceva din această lecție. Cel mai probabil nu vom reuși să rămânem cu ceva concret și alarmant e faptul că de obicei, fără să ne dăm seama, mintea liniștită și neantrenată, poate naște idei lipsite de revelanță, poate submina spiritul și poate aduce mai mult întuneric în lumina, și-așa palidă, a realității actuale.

Și deja la orizont panica și-a făcut apariția, fără să-ntrebe ceva sau să-și anunțe, corect, natura vizitei premature și inutile. Și nu ca o consecință firească a adevărului, ci mai degrabă ca o nălucire a celor care nu înțeleg cum stă situația de fapt. Nu cred că analizele își au rost măreț. Nu cred nici că sănătatea e neapărat scopul major sau lucrarea de control la care putem fi corijenți. Libertatea aceasta a noastră, de „n” ori prost înțeleasă și mult mai prost și mai deficitar pusă în aplicare, este una dintre sursele examenului pe care-l parcurgem…

E cert! Stăm, de voie sau de nevoie, conștienți sau nu, forțați sau lipsiți de relevanță, în casă. Totul în jur se năruie. Parte din valorile noastre esențiale”, materiale, de multe ori lipsite de consistență, se clatină acum. Major! Fără drept de apel. Noi suntem pe-un fir de ață și parcă ne clătinăm în stânga și-n dreapta, fără să înțelegem de ce, unde, pentru ce și mai ales, până când.

E responsabil să stăm în casă și e de înțeles că așa trebuie să fie, respectând recomandările! Oricât am blama în general spiritul de turmă, acum el trebuie să se manifeste ca un respect al celor din jur. E mai tragic că unii înțeleg din asta în a transforma totul în luptă proprie împotriva aproapelui. Panica este dușmanul cel mai virulent! Și-aș îndrăzni să spun să spun că și mintea lăsată hai-hui, la voia întâmplării, și hrănită doar prin comentarii, poze postate, insta-uri cu măști și poze trimise viral pe căi virtuale.

Libertatea e aceeași. Nu ne-o fură nimeni pe furiș. Doar ne-o împrumută, fără dobândă, și ne arată, în pragul unui fel de război mondial, că putem trăi în constrângeri, că putem fi înfrânți cu propriile arme. Manipularea este și ea regină în zilele astea, poate tocmai și de asta e cazul ca discernământul nostru să acționeze atât timp cât mai are putere și să caute informații veridice. Iubesc eroii din zilele astea și nu mă refer neapărat la medici sau personal medical. Mă refer la toți cei care-și duc existența în zone de risc, luptând cu nebunia oamenilor, cu isteria lor, cu felul bolnav de-a înțelege totul și a pune în aplicare. Și poate că n-ar strica și-un dezinfectant al minții, al valorilor și-al idealurilor, iar timpul acesta liber al nostru, din belșug acum, timp pe care plângeam și-l doream cu ardoare acum câteva luni, să fie folosit cu cap. Asta pentru că de “frecat menta” e lumea sătulă.

Poate mai țintim o carte, poate limba română ne-o mai perfecționăm, poate vom prețui mai mult valorile naționale. Poate o să ne pese de cei apropiați. Poate nu vom lenevi și nu vom lua drept concediu totul. Poate nu ne vom limita la poze și comentarii hazlii. Poate ne vom întrece pe noi înșine și ne vom schimba, vom fi mai buni, mai înalți, mai dezvoltați, iubind mai mult arta, filmul adevărat, muzica de calitate, rațiunea și răbdarea.

Lumea are nevoie de noi, nu ca s-o mâzgâlim apoi, ci ca să o salvăm! (Va urma) 
Foto – Cătălin Bota

Femei de 10 pe Facebook