Diverse

În fața Coronavirusului… toți suntem egali! – Episodul 8

Lupta continuă. Și fiecare o duce, în felul său. Unii – pe baricade, riscându-și viața. Alții – întelegând că și statul acasă este, în acest caz, un ajutor dat celor dintâi.  De inconștienți nu vom vorbi aici. Căci aici este teritoriul femeilor de 10 și al bărbaților de 10, al oamenilor frumoși, pozitivi, responsabili. Iar exemplul lor nu este numai interesant, ci și necesar!
Așadar, haideți să continuăm să cercetăm felul în care vedetele noastre îndrăgite îsi petrec această perioadă dificilă.

IULIANA TUDOR ( vedetă TV) : In perioada aceasta am venit la părinții mei. Timpul are cu totul alte coordonate si simt această “încercare” ca pe o reeducare. De la dinamica nebuna a vieții mele de acum cateva saptamani la tihna căminului, la bucuria si linistea unei discuții cu mama Si tatăl meu, la nemasuratul timp de joaca pe care-l ofer acum lui Tudor, pana la joaca pe care mi-o pot oferi cu pisica si cățelușa mea. Am timp sa vad cum înfloresc pomii si cum explodează primăvara, cum se întrezăresc rasadurile in grădină, cum o buburuza se chinuie sa caute hrana si se împiedică de o furnică, cum cocoșul meu e neobosit sa ne trezească la 6 dimineata…
Revenim la Viata! Asta cred ca e partea buna a acestei perioade! Reinvatam obligat să trăim. E lecția pe care e bine să o dobândim in aceasta perioada. Respectul pentru timpul de calitate! Respectul pentru natura cu toate ale ei..Respectul pentru cei de lângă noi… Iubirea pentru Tot!

CRISTIAN BRANCU (jurnalist TV) : In fiecare situație fără ieșire, exista o parte buna. Ceva bun de păstrat pentru viața. Nu am fi reușit sa petrecem atât de multe ore cu băiatul nostru, Tudor, dacă viața ar fi decurs in aceiași parametri. Acum, avem atât de multă treaba! Probleme la matematica, teme la engleza, dans, experimente de gătit. El e in centrul atenției! De fapt, Dumnezeu ne-a dat aceasta încercare pentru a învata – și suflarea asta omeneasca nu invata bine decât cu cuțitul la os – sa aprecieze mai mult ce are, sa fie mai chibzuita, sa înțeleagă ca orice extravaganta e doar o forma prosteasca de orgoliu. Sa înțelegem ca exista in singur loc care ne salvează – casa și familia. Mai știm sa trăim unul pentru altul?
Altfel, muncesc! Proiectul de televiziune merge înainte, ușor redimensionat, prilej bun ca sa etalez colecțiile personale de mănuși și măști pe care le-am obținut cu mari pile. Pe vremuri, romanii aveau mai mereu prin preajma o sticla de ceva… acum e tot pe baza de alcool, dar e de uz extern.
Dacă mi-as dori sa se întâmple ceva, este ca romanii sa fie mai conștienți prin ce trecem. O trecere cu mașina prin oraș arată mii de oameni perfect inconștienți de faptul ca trăim cel mai mare flagel de la al doilea război mondial încoace.
Ies cu teama din casa și teama se amplifica.
Va fi mult mai rău.

LIZA PANAIT ( designer) : Ca niste buni cetateni responsabili, stam in casa de cateva zile. Mai mult decat atat, am oprit si activitatea si le-am spus si angajatilor nostri sa stea in casa, ca sa ne vedem cu bine si cat mai repede. Inca nu m-am obisnuit cu ideea ca dimineata nu trebuie sa cobor la atelier, ca am timp pentru mine si pentru familie, dar ne dam seama cat de important este sa invatam sa respectam niste reguli. In aceasta situatie, distanta pe care suntem nevoiti sa o pastram este cea care ne apropie, iar prin izolare ne protejam nu numai pe noi, ci si pe cei iubiti si mai ales pe medici, care reprezinta armata nostra in acest razboi. Cum facem să treacă timpul mai ușor? Ne uitam la filme, gatim, studiem, citim, facem ordine in casa. Facem ce nu aveam timp inainte si mai ales avem timp sa dam importanta la tot ce ne inconjoara

NICO ( vedetă pop) : Pentru mine aceasta perioada,  in care va trebui sa stau cat mai mult cu putinta la domiciliu (ceea ce cred ca faceti si voi) , este destul de dificila. Eu fiind o persoana activa in general, mai mereu pe drumuri catre concerte sau emisiuni radio – tv, spectacole si repetitii la teatrul Toma Caragiu din Ploiesti  unde activez de aproape 25 de ani si deodata toate astea  se opresc brusc, datorita acestui virus nefast. Asta fiind situatia si intelegand responbsabilitatea pe care o avem cu totii in aceasta perioada , normal ca am activitate acasa. In mare parte a timpului ma ocup, impreuna cu familia mea, de curatenie si ordine in cele opt camere pe care le avem si  credeti-ma ca aceasta activitate imi ocupa ceva timp! Deasemenea cand vremea este prielnica  am destule de facut si in curtea locuintei, care in perioada de normalitate se bucura de mai putina atentie decat acum. Tot odata avem animalute de companie ,sase catei si un motan care necesita destul de multa grija si atentie din partea noastra si a mea in special.  Tot acum ma preocup mai mult ca inainte si de arta culinara, incercand tot mai multe si diverse retete de mancaruri pe care de obicei le serveam in restaurante si pot spune ca majoritatea-mi ies bine. Tot acum imi petrec o parte din timp impreuna cu sotul meu in studioul nostru personal, lucrand la piese noi si cu ajutorul lui Dumnezeu , in cateva zile vom lansa un nou single impreuna cu Mediapro Music. Tot in aceasta perioada mi-am imbogățit in mod categoric colectia de filme si seriale, eu de altfel fiind o consumatoare de filme, destul de pasionata.

CRISTIAN MĂRGĂRIT ( nutriționist) : Noi ne-am luat toate masurile inca de acum doua saptamani: provizii de alimente, materiale sanitare, carti. I-am aprovizionat cu ce am putut si pe ce apropiati, din grupele de risc. Acum stam cumintei in casa, eu declarand public inca de pe 10 martie ca ma autoizolez. Oricum, urmarind ce se intampla pe plan international, incepusem sa luam masuri inca de la finalul lui ianuarie, atat personal cat si prin publicarea de articole cu liste de cumparaturi si retete de carantina, care pot fi gasite pe blogul meu www.cristianmargarit.ro

IRINA MARGARETA NISTOR ( critic de film) : De când mă știu n-am avut stare. Încă din copilărie am încercat să evadez, în părculețul din colț, iar mai târziu , mi-a plăcut atât de mult să nu stau locului, încât tata mă alinta cu o formulă, extrem de colorată: Izmană pe călător. Ba chiar îmi luaseră și o savonieră, cu un puișor cu o desagă în spinare , pe care am uitat-o la Strasbourg, și după ani de zile m-am reîntors acolo, pentru  Premiile Lux!
Anul trecut mai mult am fost plecată și în țară și în străinătate, de glumeau prietenii cu mine dacă îmi mai știu adresa sau cât am escala pe strada mea! Și totuși, după ce pe 6 și 7 martie am văzut toate premierele pe care le scăpasem prin mall-uri, mai mult singură la proiecții, și duminică, am cumpărat destulă hrană pentru cățelușa JazzyDaisyCrazy și pentru pisoiul Ritz, plus Nespresso în cantități industriale pentru mine, duminică (acum 14 zile) mi-am serbat motanul, care împlinea 20 de ani cu 20 de musafiri și totodată Baba mea (6++2=8), și din 9, am decis, cu o singura excepție, să nu mai ies din casă. Afară în grădină au înflorit magnoliile, pe care le admir, mai mult de la balcon, și în rest intru pentru interviuri, la Radio Hit sau Viva, din Iași, sau prin skype la Digi24 ori RealitateaPlus, mi-am făcut tot din biroul meu de acasă, emisiunea pentru Radio Gold : Vocea Filmelor , pe care o găsiți și pe YouTube, ca să mai împărtășesc liste cu filme clasice de văzut, sau seriale, am glăsuit  pentru nevăzători, cu permisiunea dlui Valeriu Gherghel, un capitol superb  din cartea domniei sale:  „Roata Plăcerilor”: Ferește-te de ursuzi, învață să te bucuri… Am dat sau primit telefoane și mesaje de peste mări și țări, am început o serie de 11 pelicule extraordinare, (primite de la o prietenă, de la BFI ), din anii 40 (când deși era plin război, actorii erau mai fermecători,  poveștile mai sentimentale, și umorul mai fin) ale lui Powell și Pressburger : Drumul spre stele, Colonelul Blimp sau Narcis negru (ultimele două cu Deborah Kerr, care mi-a trezit nostalgii pentru un serial pe care l-am adorat și tradus pentru TVR înainte de 1989: „Emma Hart”)… Prin urmare, vorba mamei, cel mai important e să ai: noroc la ghinion!  În mod surprinzător, în toată această nebunie planetară, apucăm să ne mai tragem sufletul, dar ca să nu ne dăm sufletul, să încercăm să ascultăm un îndemn, care nu e un capăt de țară! De când n-ați mai făcut ordine prin albumele foto sau chiar și prin dulapuri? De când n-ați mai simțit atât de multă solidaritate? Un bob zăbavă, și apoi sper să dăm năvală, la fel ca prin supermarketuri, în sălile de cinema, de teatru și de concerte! Chiar și Cannes-ul a stat în loc! Deocamdată să fim recunoscători că putea să facem atât de multe de acasă! Altfel, știți cum se zice : Nemulțumitului i se ia darul. Și ar fi păcat!

Femei de 10 pe Facebook