banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Piuituri, de ieri și de azi

Lucrez, pe iPad, la desfăsurătorul de sâmbătă. Teoretic, în casă ar trebui să fie liniște. Copiii mici nu mai am, Obama dormiteaza, înfipt în covorul persan, străduța spre care dau ferestrele noastre e moleșită, rău de tot, de ploaia de afară și de cartierul liniștit în care se află… Și totuși, neîncetat, câte un sunet răzbate către mine, întrerupându-mi, pentru o respirație, apăsatul pe taste…
“Piu-Piu!” – se aude , din baie, mașina de spălat, aidoma unei farfurii zburătoare, avertizându-mă că și-a încheiat programul și pot extrage muntele de rufe curate…Nici nu apucă liniștea să înghită sunetul metalic al mașinăriei, că…”Țâââr! “ -intră în scenă cuptorul din bucătărie, trâmbițând nu doar prin aromă, ci și prin soneria sa, că ardeii umpluți și-au desăvârșit sederea la “solar”! …”Tra-la-la-la-la!” – incepe să-mi cânte mobilul, pe acorduri clasice, afișând numărul lui Tavi Iordăchescu, coproducătorul extern al emisiunii noastre, cu care vorbesc de minim 300 de ori pe zi. Mai vorbesc încă o dată, în timp ce Obama mârâie în somn , visand probabil că cineva i-a confiscat osul. ….Închei cu Tavi și mă recufund în linistea creației. …O alarma ce trece prin diverse partituri muzicale rupe liniștea undeva jos, în fața ferestrei mele. Nu mă mișcă; eventualii hoți nu sunt pentru mine, căci a mea e în garaj….De undeva, de sus, din dormitorul lui Victor, răzbate, înfundat și ușor distorsionat, glasul Anei, prietena lui, venind din difuzorul laptopului. Ana se află la o bursă, la Napoli ( pe urmele lui Victor!), însa tehnica modernă îi ajută să se vadă și audă de cate 100 de ori pe zi! Ce ți-e și cu fluturii ăstia din stomac! …Mă duc să-mi fac o cafea. Alt piuit, care mă anunță că expresorul e gata să mi-o livreze, fără să mișc un deget! …Un clinchet slobozit de tableta mea, abandonată pe canapea, imi reamintește, sonor și vizual, că maine este ziua de naștere a unui prieten drag. Ca să nu uit până mâine ( deși tableta îmi va reaminti din nou! ) îi scriu cuvenitul mesaj de “La mulți ani!”, căruia îi atașez un video în care niște omuleți – “minioni” îi lălăie “Happy birthday”… Două piuituri succesive îmi dau de înțeles că vecinul de peste drum și-a deschis mașina, cu telecomanda. După care strada e înghițită din nou de liniște. Dar nu pentru mult timp. O ambulanță în acțiune o spintecă ( liniștea! ) cu sirena sa prelungită, care se aude apoi din ce în ce mai îndepărtat, până la stingere. “Ping!” – scuipă telefonul mobil, de lângă mine, un mesaj. Îl citesc în viteză ( cineva imi spune “Noapte bună!” si că mă iubește! 😉) și strecor o cană cu lapte din frigider, în cuptorul cu microunde. Peste 30 de secunde, un alt “Clinc!” mă anunță că laptele e numai bun de băut. Ceea ce si fac, pentru că am citit undeva că, o cană cu lapte cald, la culcare, îți asigură un somn liniștit. Între timp, în mașina de spălat vase, bolborosesc cele înghesuite de preacomodul meu fiu. Sorb ultima înghițitură de lapte cald, clătesc cana și sting lumina. Bucătăria rămâne inundată de lumina felinarului de afară, care-mi bate chiar în geam. …Iau exemplul lui Obama si mă culc și eu ( nu, nu pe covorul persan! ) visând la vremurile de altădată, când singurele “zgomote” din apartamentul nostru erau ciripitul canarilor din colivie și glasul mamei, chemându-ne la masă…
Rubrică oferită de :

Femei de 10 pe Facebook