Bărbați de 10 Diverse

“Norvegianul” din mine a învățat să fie mai disciplinat, mai decis, alturist, pozitiv, corect. “Românul” in schimb, știe să traiască din plin orice moment, să se bucure de lucrurile simple, să nu-si uite tradițiile, oamenii dragi, locurile natale si, mai ales, să rămână aproape de Dumnezeu”

În pragul unei călătorii în Norvegia, mi-am amintit , iată, de Ovi. Și asta pentru că talentatul artist “semi-norvegian” a reprezentat, la un moment dat, alături de colega sa de scenă Paula Seling, șansa mea de a cunoaște această țară. Era anul 2010 și TVR mă desemnase șeful delegației României la Eurovision Oslo. Am organizat , alături de echipa mea , o selecție națională spectaculoasă, finalizată cu o melodie câștigătoare în care toată țara și-a înghesuit speranțele : “Playing with fire”. O melodie dinamică, modernă, slăgăroasă de la un cap la altul, interpretată de doi voci impecabile, care alcătuiau un cuplu în premieră. De Paula Seling se știa (chiar dacă pe atunci  era departe de ceea ce este ea acum), iar Ovi era o apariție exotică, despre care nu se știa prea multe, decât că este un românaș stabilit în Norvegia, țara care anul acela urma să gazduiască marea finală europeană. 

Bref! Cele două săptămâni, petrecute..ce spun eu? MUNCITE la Oslo ne-au dat tuturor ocazia nu numai ca să ne sudăm într-o echipă imbatabilă, dar să-i și cunoaștem foarte bine pe “luptătorii” ce urmau să reprezinte Romania în ringul muzical european. Și dacă pe Paula o știam, cu ea colaborasem în repetate rânduri, iar Oslo nu a facut decât să reconfirme talentul, seriozitatea și ambița sa, Ovi a fost o revelație. Artistul mărunțel si total necunoscut până atunci s-a dovedit a fi un ins extrem de implicat, cu un spirit jucăuș mascând de fapt o seriozitate congenitală, un talent nativ și el, plus acea dorință de a învinge, care în caracterizează, de regula, pe cei ce aleg să-și croiască un drum în viață în colțuri îndepartate de lume. Ovi era unul dintre ei.

Ovidiu Cernăuțeanu – Ovi al nostru –  s-a născut la Botoșani și , încurajat în cei care au crezut în talentul său, i-a căutat recunoașterea departe de țară, unde “provincialii, fie ei și geniali, sunt condamnați la un cvasi-anonimat. 

Norvegia i-a  devenit flăcăului nostru a doua țară. L-a primit cu brațele deschise, i-a oferit o casă, o familie frumoasă, apoi nenumărate șanse de a se dezvolta, muzical. Și…un “apendice” la numele său : acum îl mai cheamă și Jacobsen, un nume ce adună într-însul aroma răcoroasă a fiordurilor Nordului.

Deși acum locuiește în România – căci după locul 3, obținut la acel Eurovision, lui Ovi i s-au deschis destule drumuri, altădată ferecate – artistul nu a renunțat total la țara care i-a fost atâția ani “plapumă”. Drumurile la Oslo sunt dese si marcheaza nenumăratele  proiecte muzicale ale artistului. Am folosit prilejul unei cafele servite la barul TVR pentru a-l “descoase” puțin cu privire la viitorul meu proiect jurnalistic , legat de Oslo. Și pentru că Ovi e vorbăreț, volubil și deschis, dar și pentru că ne leagă atat de multe amintiri frumoase,  am extins dialogul și…a ieșit bunatate de interviu! 

Vă invit, asadar, mai jos să-l cunoașteți pe Ovi, dar mai ales, cu ajutorul lui, să dați o raită virtuală printr-una din cele mai nemaipomenite țări din lume. 

Marina Almășan : Cum a fost copilăria ta, Ovi? Ai fost un copil fericit?

Ovi Jacobsen : In primul rand am avut sansa sa cresc , pana la 17 ani,  intr-un oras linistit de provincie, Botosani. Un oras cu multe spatii verzi si care a facut ca joaca de copil sa fie una foarte placuta si “la-ndemana”. Scoala primara 1-8 se afla efectiv in fata blocului, pe o straduta linistita, într-un cartier la fel de linistit. Am fost un copil foarte activ, pozitiv, chiar strengar as spune  – lucru confirmat, cu siguranta,  de unii vecini de bloc, profesori sau chiar bunicii de la tara!. Am avut o copilarie frumoasa si pot spune că nu mi-a lipsit aproape nimic. Mă rog,  nu am primit niciodata o bicicleta cadou din partea parintilor, care , constant, erau un pic dezamagiti de notele la final de trimestru ale fiului lor 🙂 Am crescut intr-o familie armonioasa, fara conflicte si care nouă,  ca si copii (mai am un frate,  mai mic cu 5 ani) ne-a oferit maximum posibil in acea perioada a comunismului. Calatoream, in fiecare vacanta, prin tara cu ei, combinand mersul la mare sau munte cu perioade de vacanta “la tara”. Intr-un cuvint am doar amintiri foarte frumoase de pe tot parcursul copilariei.

Marina Almășan : Se spune că un copil fericit este premisa unui adult fericit. Acum imi explic de ce , de când te-am cunoscut, mi-ai inspirat senzația unui om solar, pozitiv si fericit! Vorbeste-mi acum  despre părinții tăi. Ce ai moștenit de la fiecare?

Ovi Jacobsen : Am avut (si inca am) parte de doi parinti educati, sociabili, pozitivi, cu drag de natura si extrem de echilibrati. Tatal a fost ceva mai “rece”,  dar stabil si “de casa”. Lasand deoparte micile corectii venite “din rai” nu? care ne erau aplicate rar, dar, recunosc, motivate, am realizat, in timp, că tata a fost, de fapt, un model pentru mine, de cum trebuie sa fie o persoana respectata de cei din jur si cu principii sanatoase. Am mostenit, din fericire,  felul sau de-a fi – diplomatic. O trasatura care mi-a ajutat mult, odata devenit adult.  

Iar dacă , din partea lui, o afectiune directa nu a fost vizibila de fel, mama a compensat,   in acest sens, cu varf si indesat. Am fost intotdeauna “baiatul” mamei. Ba chiar și asemenarea fizică  dintre noi a fost adesea remarcată. De la ea am mostenit felul de a fi direct, volubil, spiritul descurcaret si sociabil. Este o femeie calda, cu intentii bune pentru toata lumea din jur. Sper ca si eu sunt pe-aproape! 

Marina Almășan : Desigur! Te recunosc perfect în această descriere! Spune-mi, Ovi, ce visai să te faci, cand erai mic?

Ovi Jacobsen : Aviatie – asta scria în visele mele! Insă  non talentul pentru materiile exacte, nu-mi dadea prea mari sanse de reusita,  in a ajunge pilot.

Marina Almăsan : Dar, iată, ai ajuns “la înălțime” în alte planuri! Povestește-ne despre  primii pasi în muzică. Cine te-a descoperit, cine te-a încurajat?

Ovi Jacobsen : Inceputurile au fost la “Casa pionerilor”, cum se numea pe vremuri.

Cred ca aveam 11 sau 12 ani, cand doamna de canto de atunci, m-a urcat pentru prima oara pe o scena, într- o tabara de copii din Agafton/Botosani. Am interpretat melodia “Pustoaico” si nu pot sa uit fluturii din stomac si momentul care sincer a fost un real succes, in acea seara. 

Tata (inginer de meserie) a avut un mare hobby:  muzica. El a făcut parte multi ani dintr-o trupa de muzica usoara –  “Hyperion” , in orasul natal. Evident, acest lucru mi-a marcat inceputurile muzicale, avand sansa sa am un instrument in casa, sa fiu stimulat, sa stau printre oameni de muzica si nu in ultimul rand, sa fac primii pasi intr-un band, alaturi de el. Mama a fost si ea un sprijin, sustinandu-ma si incurajandu-ma sa merg pe calea muzicii. Un vis neimplinit de-al ei, spune ea…

In acelasi timp, un rol decisiv l-a avut prietenul meu,  profesor de canto al scolii populare de arta, Bidileac Dorel, sau Bill cum ii spun apropiatii. Prin el si sub indrumarea lui am inceput sa frecventez festivalurile de pop din tara. La 14 ani castigam primul trofeu “Florile Dragostei” la festivalul “Florentin DelMar” din Focsani in 1986. Horia Moculescu, presedintele juriului a fost cel care m-a luat deoparte si mi-a sugerat sa continui pe acest drum. In timp am devenit si prieteni, el fiind si un mentor pentru mine, mult timp. Ce-a urmat in calatoria mea muzicala…poate fi este subiectul unui alt interviu.

 

Marina Almășan : Așa este și-mi pare bine că, la un moment dat, și eu am făcut parte din “drumul” tău prin muzică! Să schimbăm puțin registrul :  Iti mai amintesti prima iubire?

Ovi Jacobsen : Hmm, grea intrebare, pentru ca am fost cam iubaret,  de fel! 🙂 Depinde de la ce varsta ar trebui iau in calcul. Cred ca am avut în permanență cate o pasiune pentru câte o fata draguta. Dar probabil rapsunsul cel mai corect la aceasta este intrebare este :  la varsta de 17 ani – cand m-am indrăgostit lulea de o tipa cu vreo 4 ani mai mare din Botosani, Dana…

Marina Almășan : Ești bărbat însurat acum, așa că n-am să adâncesc subiectul ! 😁 Vorbește-ne despre episodul Norvegia. Când și de ce te-ai hotărât sa pleci in Norvegia?

Ovi Jacobsen :  In ani 90′, cam toata lumea isi dorea sa plece din tara. Eu am avut norocul sa fiu contactat de un agent roman din Norvegia in 1995 care mi-a propus o colaborare cu el in tara fjordurilor. Tocmai veneam dupa un an de zile petrecut in Tokyo Hilton,  alaturi de band-ul Twins Generation, unde l-am avut coleg printre altii si pe Virgil Popescu, iar plecarea in Norvegia,  dupa Japonia,  a venit intr-un moment foarte bun. Imi doream continuitate in contracte, aveam 20 ani si o sansa pe care putini o aveau la acel moment. Nu am ezitat, mai ales in conditiile in care Romania iti oferea foarte putine perspective la vremea respectiva.

Marina Almăsan : Și cam ce știai tu despre această țară,  înainte de a o porni într- acolo?

Ovi Jacobsen : Nu foarte multe. Aflasem de la fostul profesor de canto “Bill” care era deja in Norvegia si care m-a recomandat agentului respectiv, ca sunt perspective bune de viitor si că, în general,  tara respectivă  iti conferea acele liniste și normalitate, pe care Romania nu le avea in anii 90’. 

Marina Almășan : Și…? Ai descoperit-o așa cum te așteptai?

Ovi Jacobsen : Absolut. M-a captivat, in general, modul relaxat de viata a nordicilor. Poate nu la fel de “latini” ca si noi,  dar in nici un caz, reci, cum se spune.  E , oarecum,  un mit. Apoi am fost fascinat de “salbaticia” naturii, de curatenia ei, ulterior am devenit un impatimit al  pescuitului la pastrav, petrecând destul timp in natura feerica a Norvegiei. 

Marina Almăsan : Cat de repede te-ai acomodat cu noua ta “casă”? Cu ce ți-a fost cel mai greu? 

Ovi Jacobsen : Relativ repede si usor. Am avut sansa sa nu fiu constrans de imprejurari și sa fiu nevoit sa incep o viata de la “zero”,  lucru prin care trec multi romani, atunci cand isi cauta un destin mai bun in afara tarii. Eu aveam contracte 9 luni din 12, anual. Aveam totul asigurat in hotelurile unde-mi desfasuram prestatia artistica. Nu am avut o presiune de a ramane in Norvegia din start. Am invatat treptat cultura lor, limba si obiceiurile , intergrarea mea in societatea lor venind pe parcursul a 5, 6 ani, pana in momentul in care, în 2001,  am cunoscut-o pe Kitty, sotia mea. La acel moment deja eram cumva “de-al lor” . 

In schimb cu ce m-am acomodat greu sau pot spune că nu m-am acomodat niciodata, a fost clima. Si lipsa celor patru anotimpuri clar definite. Aici mi-a lipsit mult Romania, cu clima sa blanda, calda si cu farmecul fiecarui anotimp.

Marina Almășan : Nu mi-ai spus nimic despre mâncarea norvegiană! 

Ovi Jacobsen : Nu este la fel de diversa ca si bucataria romaneasca in general.

Evident consumul de peste si derivate este mult mai frecvent. Savoarea fructelor de mare fresh, care se vand in orasele portuare de catre marinarii pescari, este un deliciu, as zice. Orice,  de la semipreparate din carne de balena afumata, pestele sarat si uscat din Nord (“klipp fisk” – care este foarte cautat pentru celebra reteta de bacalo) pana la creveti, homari si diverse specii de peste Atlantic. Omega 3 – cat vezi cu ochii!  🙂

In plus au si o traditie aparte pentru prepararea carnii de miel. Intr-un mod un pic diferit fata de noi. Tot pe principiul de conservare prin uscare/afumare. La noi in familie am pastrat traditia norvegiana, astfel că,  in fiecare an de Craciun, preparăm acele coaste de miel uscate si rehidratate (e un proces mai special, care durează 2 zile) Se numesc “pinekjøtt”. Musai de incercat!

Marina Almasan : Am și notat, ca un “must” pentru calătoria pentru care mă pregătesc! 😁Prin ce te-a impresionat Norvegia?

Ovi Jacobsen : Prin starea de normalitate, siguranta zilei de maine, un sistem social bine pus la punct (desigur, nu este nici el intotdeauna perfect! ), prin seriozitatea oamenilor si prin  lipsa coruptiei, in general. Practic,  cam lucrurile pe care noi romanii ni le dorim din 89’ incoace si nu am resusit încă, din păcate,  sa ni le insusim. 

Norvegia a insemnat foarte mult pentru mine. Acolo am invatat sa ma disciplinez, sa fiu alturist, pozitiv, corect, dar mai ales am cunoscut un progres muzical foarte mare, stand pe langa artisti, compozitori si producatori de exceptie. 

Marina Almăsan : …și tot acolo ai cunoscut-o pe soția ta. Cum s-a întâmplat? Și, mai ales, cum ai cucerit-o? 

Ovi Jacobsen : S-a întâmplat la un eveniment muzical. Cum spuneam, am fost iubaret de mic, deci cand ne-am cunoscut, mecanismele unui sarm eficient, functionau la randament maxim deja 🙂. Glumesc, cred ca a cucerit-o felul meu deschis, cald si pozitiv de a fi. Apoi cred ca si talentul muzical a avut un oaresce rol. A impresionat-o colectia mea de CD -uri.  

Marina Almășan : Vorbește-ne despre ea, despre soția ta.

Ovi Jacobsen : In cateva cuvinte, eu si Kitty suntem casatoriti de 18 ani, avem doi baieti Filip si Martin de 13 si respectiv 16 ani. Cand am cunoscut-o, avea si o fetita pe nume Sofia. Are 21 de ani astazi si este fata mea adoptiva de la 3 ani. Intotdeauna a existat o armonie la noi in casa, Kitty este o mama desavarsita, o persoana cu principii foarte sanatoase si este un prieten de suflet mai presus de orice. Fara sprijinul, intelegerea si suportul ei, multe lucruri nu mi-ar fi reusit de-alungul timpului, recunosc. De altfel suntem o familie care, mai nou, a dat dovada si de spiritul aventurii – mă refer la gestul de a ne muta cu totii in Romania! 😁

Marina Almășan : Frumoasă carte de vizită! Kitty este, fără îndoială, un om adevărat și , într-adevăr, și foarte puternic, dacă a avut forța să o ia de la capăt, într-o țară atât de diferită! Aveți doi copii adolescenți. Îi poți caracteriza, in cateva cuvinte pe fiecare? Îți seamănă?

Ovi Jacobsen : Ambii baietii au luat de la fiecare dintre noi cate ceva. Sunt doi copii reusiti, oarecum diferiti. Filip – taur, deci mai capos dar si sensibil in acelasi timp. In general are un spirit mai “latin”, mai apropiat de temperamentul nostru. El este cel cred ca a mostenit mult din talentul muzical.  Martin este mai asezat, reflectat si mai “norvegian”. Dar hotarat,  in acelasi timp. Si el cocheteaza cu muzica, fiind perseverent in a studia pianul, la nivel de hobby. Ambii au avut, cred,  mult de castigat, din experienta relocarii in Romania. Acum, spre exemplu,  vorbesc fluent 3 limbi (romana, norvegiana si engleza). 

Marina Almășan : Să-ți traiască feciorii, ai toate motivele să fii mândru de ei. Hai să revenim la tine! Cum ți-ai continuat cariera in Norvegia?

Ovi Jacobsen : Chiar și dupa ce am luat decizia de a ne muta in Romania,  in 2011, legaturile mele cu Norvegia au ramas foarte stranse. Drept dovada, colaborarile muzicale pe care le am permanent cu artisti de acolo,  in sfera Eurovisionului dar nu numai. Am fost si sunt implicat in diverse proiecte ca si autor pentru diversi artisti nordici, în virtutea contractului existent inca cu o casa de discuri din Oslo (Daworks). Chiar anul acesta imi doresc sa dau startul unui proiect frumos, multicultural,  care sa includa artisti romani si norvegieni. Practic, relatia mea cu bransa muzicala norvegiana va ramane la fel de puternica si pe viitor.

Marina Almășan : Ceea ce nu poate decât să-i bucure pe norvegieni! Un artist ca tine nu se găsește chiar pe toate drumurile! 😁 Hai să atingem acum si acel subiect, pe care eu personal îl iubesc foarte mult : Care a fost povestea cântecului Playing with fire? 

Ovi Jacobsen : Cerbul de Aur 2009 a fost momentul zero pentru inceputul colaborarii dintre mine si Paula Seling. Atunci am convenit sa colaboram. Ea a apreciat performanta mea de la Cerb,  iar eu aveam o  admiratie fata de ea ca si artist de multi ani. La scurt timp dupa festivalul de la Brasov, odată revenit in Norvegia , am inceput lucrul la piesa Playing with Fire, cea care urma sa ne-aduca, un pic mai târziu,  un loc onorabil in historia competitiei Eurovision (3). Piesa a fost compusa de mine, fiind însă  ajutat foarte mult de un producator celebru din Oslo , Simen Eriksrud, care a reusit sa dea piesei un sound aparte si acea  dinamică, prin  care a convins publicul european. Experienta mea si a Paulei pe scena Eurovisionului din Oslo va ramane intr-un colt aparte al sufletului, pentru ambii.

Marina Almășan : Zi, mai bine, “toți trei”! 😁Cum ți s-a schimbat viața de atunci? 

Ovi Jacobsen : Pe plan profesional, evident in bine. Am devenit un compozitor  cautat si respectat in bransa. Pe plan artistic am avut multe impliniri din 2010 pana in prezent. Am devenit oarcum o “vedeta” peste noapte,  dupa acel loc 3 la Eurovision. Acest lucru mi-a deschis foarte multe drumuri si oportunitati. Cred am reusit sa ma “agăț” de momentul favorabil de atunci, punctand, cum spuneam, diverse impliniri profesionale. Inclusiv o a doua participare a noastra, ca si duet, in 2014,  tot in competitia Eurovision,  cu piesa “Miracle”. In ce priveste familia, am fost norocos sa-i am constant alaturi de mine, avand astfel un suport moral si sufletesc in orice moment al carierei mele.

Marina Almășan : Ești un artist invidiat de mulți. Si pentru succesul in carieră, dar și pentru viața personală. Dă puțin “din casă” : Cum arată viața ta de acum? Care-ți sunt planurile de viitor? 

Ovi Jacobsen : Implinesc 45 de ani in acest an. E o mica piatra de hotar, pentru viata unui om, nu? Daca ma uit inapoi – sunt mandru de ce am realizat, daca ma uit la prezent, sunt multumit si recunoscator pentru tot ce am acum, iar cand ma uit spre viitor – sper sa am parte de sanatate. Altfel cu siguranta experienta anilor isi va spune cuvintul banuiesc, ajutandu-ma sa iau decizii cat mai inteligente, legate de ceea ce-mi doresc de la urmatorii ani de viata. Sunt un om cu credinta si care am dorit intotdeauna doar bine celor din jur. Daca aceasta karma functioneaza si ca un boomerang, atunci sunt la adapost, cred. Planuri sunt multe, dar Providenta si timpul le vor aseza cu siguranta pe toate intr-o ordine fireasca.

Marina Almăsan : Sunt placut surprinsă sa constat, incă o dată, cat de matur și profund gândești! Sunt sigură că Viitorul va fi generos cu tine, pentru că o meriți deplin! Mai am însă câteva curiozități : Cum se împletesc, în tine, românul și norvegianul? 

Ovi Jacobsen : Armonios as zice.

“Norvegianul” din mine a învățat să fie mai disciplinat, mai decis, alturist, pozitiv, corect. “Românul” in schimb, știe să traiască din plin orice moment, să se bucure de lucrurile simple, să nu-si uite  tradițiile, oamenii dragi, locurile natale si, mai ales, să rămână aproape de Dumnezeu”

Marina Almășan : Iată ce combinație perfectă! Suntem, iată, la finalul dialogului nostru. Adresează-le, te rog,  o urare cititoarelor noastre! 

Ovi Jacobsen : Tuturor le doresc multa liniste si iubire din partea celor apropiati si dragi. Sper sa isi aplece intotdeauna si o ureche spre noile proiecte sau melodii, lansate in viitor de OVI, artistul/autorul.

Marina Almășan : Iar eu voi încheia interviul multumindu-ți și reamintindu-le cititoarelor noastre melodia care ne-a făcut pe noi, romanii,  să fim atât de mândri, la Eurovision 2010.

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Multumim stimata doamna Marina Almasan,
    in primul rand pentru ca i-am revazut pe mult preferatii mei in muzica usoara (ca sa zic asa), Paula si Ovi.
    Totodata va felicit pentru excelentul rezultat de la Eurovision! Si noi, toata familia impreuna cu rude si prieteni am votat Romania atunci. In secret va spun ca eu personal am cumparat mai multe carti de telefon, cred ca vreo 15 si-am ales si cu cele avute de noi, vreo 9, Romania! Ne-am bucurat mult, dar cred ca ar fi trebuit sa obtina locul I !
    Pe Paula Seling o cunosc personal si o admir foarte mult. Si pe Ovi il admir la fel de mult, dar il stiu doar din media. Articolul d-stra este foarte ineresant si plin de viata, felicitari1 Cu stima,
    Marcel Rosca

Uscatoare rufe