Bărbați de 10

Despre femei, cu poetul Florin Iaru

Filolog, poet, ziarist, mai nou om de televiziune, Florin Iaru este, din punctul meu de vedere, genul acela de invitat în emisiuni, pentru care moderatorul nu trebuie să-și facă griji : știe să vorbească despre orice, oricât și extrem de pitoresc. Ba mai și gesticulează pe deasupra! Se înroșește, se înfierbântă, se implică “afectiv” în orice provocare, fie ea emisiune de cultură, dezbatere politică sau show de divertisment. Mai deunăzi am aflat că e Geamăn, ca și mine, lucru care mi-a stârnit și mai mult curiozitatea de a-l cunoaște, dincolo de “prestațiile” sale televizate. Nu știu dacă a mai filozofat vreodată, în presă, pe teme legate de femei, dar pentru site-ul nostru e o condiție obligatorie. Altminteri, bărbații nu au ce să caute în peisajul nostru. Așadar, cu poetul Florin Iaru, despre…voi!

 
Marina Almășan: – Încercăm, pentru început , o definiție a femeii?
Florin Iaru: – Mi-e teamă să spun că e om. Atît de mult s-au chinuit generațiile anterioare să demonizeze femeia, încît spunînd, acum, că e doar un om sau numai un om, mi se pare că mă înscriu în trend. Dar nici să spun că nu e om, e supra-om, supraființă, lujer, esență, permanență și alte bazaconii nu mi se pare că m-ar ajuta. Să zicem, prin urmare, că femeia e ceea ce e. Femeie. De ce ar fi prea puțin sau prea mult?

M.A.: – Care sunt femeile , “bune și rele”, care te-au “ajutat” să formulezi această definiție?
F.I.: – E simplu: cele bune sînt cele pe care le-am iubit și care m-au iubit, iar celelalte… știi tu. Sentimentele nu sînt democratice.

M.A.: – Din păcate, nu mi te pot imagina decât iubind. image
Probabil că este un clișeu, dar în mintea tuturor, poetul este o fire extrem de romantică. Așa este și în cazul tău? Numește câteva din gesturile tale de romantism, care au avut cel mai puternic impact asupra “victimelor”.

F.I.: – Nu, poeții doar par romantici. Nu am cunoscut poet adevărat care să fie și romantic. Să-ți spun un secret. Sînt niște monștri egoiști. Sînt hrăpăreți și, mai rău, izbutesc să-i convingă pe toți, inclusiv victimele, că sînt îndreptățiți să primească totul. Așadar: am umblat pe bara unui balcon la etajul zece (era să cad). Am intrat în foc. Am căutat țigări prin gunoaie. Am cîntat (cine nu mă cunoaște ar putea crede că e o prostie, dar, cînd eu deschid gura, au loc cataclisme: Pămîntul mai are puțin, se despică și se răspîndește în Univers). Pe scurt, am făcut tot ce era omenește posibil. Și ceva pe deasupra.

M. A. : Sper că nu iubirea pentru o femeie te-a împins la toate astea!…Bref! Am și eu un fiu și am vorbit și cu alte mămici: când sunt mici, băieții încep prin a fi îndrăgostiți de mamele lor. Așa s-a întâmplat și în cazul tău? Vorbește-ne despre mama ta. Cu siguranță a fost o Femeie de 10!
imageF.I.: – Da, a fost una de 10, dar spre jalea mea. Era foarte autoritară și confunda dragostea ei de mamă cu voința proprie. Ca mulți alți părinți, știa ce-i mai bine pentru mine. Nici nu m-a ascultat vreodată cu adevărat. Dincolo de asta, m-a iubit cît poate un om să iubească: necondiționat. Am fost subiectul principal al vieții ei. Cinstit să fiu, aș fi preferat să-și refacă viața și să fie nițel mai blîndă (deși nu m-a bătut niciodată). E acel soi de blîndețe. Dar, de înțeles, am înțeles-o. A fost cea de a doua fată a familiei, din opt copii, și a fost dată, de mică, la internat. A crescut într-o disciplină care i-a devenit a doua natură. Sora ei mai mare s-a bucurat de toate onorurile.
Of, nu e o poveste prea veselă.

M.A. – Sunt și eu mamă de băiat și, ascultându-te, m-am simțit puțin cu musca pe căciulă!…Să revenim la alte femei,decât mamele. Viața e un lanț de suișuri și coborâșuri. Probabil de aici și vorbele “femeia te ridica, femeia te doboară”. Poți evoca femeile care te-au ridicat/coborât?
F.I.: – Nu, Marina, nu ea “te ridică” și nici nu “te coboară”. Tu ești cel care abandonezi tot, din pasiune: lași dracului demnitate, cinste, onoare, bun simț, morală. Sau nu. Ai sau n-ai noroc. Depinde ce partener îți iese în cale.

M.A. : – ..Ți-au ieșit, cu siguranță, destule în cale. Îți reproșezi ceva, ca bărbat?
F.I. : – O, da. Cum să nu. Nu am fost ușă de biserică, dar nu asta e imageproblema. Oamenii își fac rău cu cele mai bune intenții. “A face rău” se referă, de mii de ani, la infidelitate, la o altă dragoste, la abandon. Oricît ar părea de curios, femeile și bărbații sînt, aici pe poziții de egalitate. Natalia Negru a lăsat în urma ei doi poeți sinucigași. Odobescu (pentru care soția a pețit-o pe amantă) și-a pus, și el, capăt zilelor. Suferința din dragoste e cea mai rebelă și cea mai de neiertat. Din păcate, din fericire, e fără vină.

M.A.: – Să trecem la zona SF: tu, Florin, dacă ai fi femeie, ce anume te-ar atrage la bărbatul Florin Iaru?
F.I.: – Aoleu, nu știu. Nu mă pricep la bărbați. Poate, cine știe, atenția pe care o acord celuilalt. Faptul că par sincer interesat. Și, mai ales, probabilitatea ca omul acela să înțeleagă ce simt.

M.A.: – Ai numit, iată, și o calitate pe care înțeleg ca ai dori-o la partenera ta. Deși e o întrebare stereotipă, o să te întreb cum arată idealul feminin, în viziunea ta?
F.I.: – Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. Eminescu ar fi spus: Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită, / Încât ai ce strânge-n braţe – numai bună de iubită. Frumoasă, inteligentă și parteneră.

imageM.A. : – Sper că o astfel de femeie îți stă deja alături!  Ai călătorit mult. Au particularități femeile din România?
F.I.: – Nu știu. Toate femeile din lume știu ceva și nu știu altceva. Știu ce sînt și ce nu sînt ele în lumea în acre trăiesc. Dar numai unele, cele mai inteligente (sau norocoase) înțeleg cum funcționează bărbații. Bărbații nu sînt femei cu mustăți care merg la meci și se-mbată ca porcii, așa cum femeile nu-s niște bărbați cu fuste și fără păr pe piept. Cred că “românismul”, ca “franțuzismul”, “rusismul” sau “canibalismul” sînt chestiuni culturale. Nu te naști cu acea caracteristică “națională”, ci o înveți. Pînă devine a doua natură. De aceea rusoaicele sînt așa, japonezele, așa și pe dincolo, iar suedezele… mamă, mamă… Scuze. Delirez. Erau. Acum…

M.A. : – Nu delirezi, ești pur și simplu simpatic! Iar suedezele erau, într-adevăr, un “brand” al litoralului nostru, în perioada ceaușistă! ? Dar să ne întoarcem la mioriticele noastre femei. Înainte de a ne părăsi, într-o declarație acordată site-ului nostru, actorul Mircea Albulescu a rostit un gând al său, halucinant, fără să apuce să-l explice : “Femeile din România ar trebui să se sinucidă?” ( declarația filmată se află în continuare pe site!) Ce-o fi vrut să spună?
F.I.: – Nu , știu (și nici nu vreau să știu) ce le trece altora prin cap. E o prostie. Oamenii duși spun lucruri trăznite. Oriunde ar trăi, oamenii își caută fericirea. Dacă nu o găsesc la timpul potrivit, degeaba sînt bărbați, femei, bogați, săraci, frumoși, urîți, proști sau deștepți. Or fi, oare, femeile din România, mai puțin fericite? Naiba știe…

M.A. : – Iar dacă sunt, poate că și bărbații din România sunt una din cauze… Unde greșesc femeile, în relația lor cu imagebărbații?
F.I.: – Cum am spus mai sus. Greșesc pentru că îi consideră pe bărbați egalii lor. Prin urmare, ar trebui să funcționeze la fel (gîndire, viziune, atenție, putere de observație, discurs). Oamenii nu sînt egali decît în fața legii. La fel, bărbații care încearcă să înțeleagă femeile greșesc la fel. O femeie nu e un bărbat în fuste. E altceva. Cel mai simplu pentru femei (și cele mai multe femei înțeleg asta instinctiv) e să spună: ăsta e un bărbat. Așa e construit. Așa îl iau. Altceva nu e. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Las’ că mai vedem noi după aia.

M.A.: Tocmai ai dat definiția femeii ideale, în viziunea bărbaților! ?Încercăm acum un Top 3 al femeilor de pe mapamond? (nu neapărat după criterii estetice). M-ar bucura să și motivezi fiecare numire.
F.I.: – Elif Șafak, scriitoare turcoaică. Inteligentă, frumoasă, talentată, un adevărat lider al societății civile turcești.
Alice Muro, premiul Nobel pentru literatură. Își iubește atît de mult arta și viața privată, că premiul n-a găsit-o acasă.
Ani DiFranco, compozitoare și cîntăreață, icoană feministă (LGBT), care a dat dracului totul (inclusiv gloria), s-a căsătorit și a făcut doi copii.

M.A.: – E clar, nicio mioritică!.. În încheiere, le poți dedica totuși cititoarelor noastre, excluse din Topul tău, o poezie de dragoste, scrisă de tine?
F.I.: – Desigur, iat-o :

HIGH FIDELITY

Ne vom iubi ne vom iubi
în tristul high fidelity
tu vei pleca eu voi trăi
urlînd în high fidelity
ce pușcă grea ce haine gri

Apoi în high fidelity
iluzii verbe zeci de mii
istorii high fidelity
și vast ne va măcelări
copilul high fidelity

Și tra la la și tra la li