Curtezanii…însurați

Situația încă incertă a matrimoniului meu face ca destui bărbați să-mi dea târcoale. La urma-urmei, speranța moare ultima, nu-i așa? Unii dintre ei o trag după ei de ani buni, chiar decenii, tot nădăjduind că soarele privirii mele va răsări și pe ulița lor. Iar dacă un sfert de secol am tot fost măritată – deci „șanse zero” pentru ei – acum…e momentul! Sau, cel puțin așa gândesc ei. Mulți dintre ei au însă un mare defect : sunt foarte…însurați! Lucrul acesta m-a disperat mereu. Nu faptul că sunt însurați, ci atitudinea lor sentimental-duplicitară. Am depășit rapid, de fiecare dată, sentimentul măgulirii pe care-l traversează fiecare femeie curtată, devenind rațional scârbită. Da, știu perfect că unii au consistente circumstanțe atenuante, că acasă îi așteaptă femei „nebune”, leneșe, scandalagioaice sau chiar curve și că astfel de „evadări” sentimentale și speranțe deșarte ar fi, oarecum , legitime. Însă foarte mulți păcătuiesc. „Fug”, de fapt, de niște femei sărmane, care, fie că sunt obosite de viață și și-au pierdut strălucirea de odinioară, fie hormonii-razna le-au dublat gabaritul, fie copiii le-au acaparat cu totul ființa, fie, pur și simplu, din lipsă de timp, nu apucă să se „updateze” la nivelul Prezentului, rămânând niște simple „neveste”, șterse, ancorate în trecut, cu capoate înflorate din finet și stol de bigudiuri pe cap. În esență însă – femei bune, gospodine perfecte, mame minunate, soții devotate.
Încercând să-i înțeleg și compătimesc pe însurații primei categorii, îi urăsc pe cei din a doua. Curtea acestora din urmă mă dezgustă, trădările lor mă disperă, i-aș dori puși la un zid luuuung-lung ( cred că nici cel Chinezesc nu ar fi suficient să-i încapă!), și i-aș împușca, cu mâna mea, pe toți, pe unul din ei chiar de două ori…
Mai există însă o categorie, pe care n-am s-o înțeleg niciodată : bărbații care au acasă neveste de top ( nu zic „de10” , ca să nu vă simțiți vizate!), frumoase, harnice, devotate, pentru care îi invidiază toți masculii din ținut și care, totuși, simt nevoia să le înșele copios. Pentru că…așa sunt construiți ei. Sau pentru că se plictisesc. Sau, și mai sigur, pentru că..de atâta bine, li s-a urcat la cap și vor să-și coloreze viața ; nu vor ca trenul acesteia să rateze vreo gară, nici măcar vreo haltă amărâtă. Sunt genul acela de curtezani care vor sfârși mereu prin a se întoarce la neveste, ba unii chiar iubindu-le parcă mai cu foc, după câte un astfel de episod: sentimentul muștei pe căciulă face uneori minuni matrimoniale!
Comportamentul tuturor celor de mai sus este însă identic, indiferent din ce categorie fac parte. Impostura îi aduce la numitor comun. Sunt extrem de atenți, gentili și romantici cu noile lor cuceriri. Le îmbrobodesc cu vorbe frumoase, deși puțini sunt cei care le-ar transforma în fapte. Le copleșesc cu atenție și daruri, le iau mințile cu promisiuni, marea cu sarea sunt demult la picioarele sărmanelor lor victime, cucerite vremelnic. Au câteva ticuri care îi fac ușor recognoscibili : se uită frecvent,cel mai adesea pe furiș, la ceas, ignoră apelurile telefonice ce poartă nume de soții, au mare grijă ca prin mașini să nu le rămână fire de păr diferite de culoarea părului „de acasă”, iar pe gulerul cămășii – fatidicele urme de ruj. Devin foarte ocupați în weekend și sărbătorile legale și mai niciunul nu recunoaște că își iubește soția, deși unii chiar și-o iubesc. Toți pozează în victime. Toți sunt siguri că, de data asta, și-au întâlnit marea iubire, deși o vor părăsi „după primul colț”.. Iar gâsculițele cred..
Desigur că există și excepții. Destule chiar. Dar pe noi nu ne interesează excepțiile, nu-i așa? Prin urmare, nimeni și nimic nu mă va face să-i privesc cu simpatie și îngăduință pe posesorii de verighetă care privesc în ograda sufletului unei femei, fie ea și singură. Ba chiar sunt sigură că Doamne-Doamne ne va ierta pe noi,acele „justițiare”, care vom găsi nimerit să-i pedepsim, cum putem, pe acești infractori sentimentali. Chiar și lăsându-i să se îndrăgostească nemernic de noi, pentru a le da apoi brutal papucii, când le va fi lumea mai dragă și sufletul mai înșurubat în al nostru..Ca o pedeapsă izvorâtă din solidaritatea feminină.