Bărbați de 10

“Oricât de frumoasă este țara în care trăiesc sau lumea pe care am vizitat-o, tot îmi este dor de țara mea, cu toate frumusețile ei și mai ales de Constanța mea frumoasă și, firește, de Marea Neagră. “ – interviu cu românul ION MILER, din Suedia, care , din coșar, a ajuns om de afaceri

Ion Miler a fost , cândva, navigator. Nu e chiar de mirare, căci născut fiind în Constanța, în ADN-ul său s-a cuibărit, cu siguranță, dragostea pentru mare. A plecat în Suedia înainte de decembrie ‘89. “N-a mai avut răbdare să aștepte” – am spune noi. Și nu, nu a plecat spre depărtări nici pentru că auzise că în Suedia umblă câinii cu covrigi în coadă, și nici pentru că era în căutarea unui loc în care să curga numai lapte și miere. A luat-o , cum se spune, “de jos”. Si nu, nu ca și navigator, ci …țineți-va bine! – ca și coșar! Ani de zile românul nostru a îmbrăcat , în fiecare dimineață, binecunoscutul costum de coșar și și-a făcut conștiincios meseria, curățând coșurile căsutelor de poveste ale suedezilor. “Coșăritul” este o meserie extrem de cautată în această țară, avand în vedere ca, în această parte a lumii, sezonul rece durează aproape 10 luni pe an si prin urmare suedezii au o permanentă nevoie de a-și incalzi locuințele.
Dar de atunci si până acum, au trecut destui ani, în care Ion Miler a tot navigat pe valurile vieții. Astăzi are propria firmă, care oferă servicii în domeniul ventilației. Este, deci, patron. Și unul dintre cei mai respectati oameni ai comunității. La început de An Nou, o întâmplare a făcut să-l cunosc pe Ion Miler. Deocamdată, virtual. Ceea ce nu ne-a împiedicat să comunicăm copios. Ce a rezultat? Evident, un interviu pentru rubrica noastră “Bărbați de 10”, ceea ce personajul nostru este, cu vârf și îndesat.

Marina Almășan : – Domnule Ion Miler, aveți o poveste de viața care poate sta la baza unui roman de succes. Iar dumneavoastră sunteți, fără îndoială, un ROMÂN de succes! Haideți s-o luăm  cu începutul : de unde veniți, cum v-a fost copilăria? Vorbiți-mi și despre părinții dvs.

Ion Miler : – M-am nascut in 28 ianuarie 1960 in frumosul oraș Constanta., mama Georgeta si tatăl Constantin. Aveam sa fiu singurul lor copil. Copilăria mea a fost una fantastica , asta o spun astăzi , dar daca cineva m-ar fi întrebat acum 50 de ani, răspunsul era cu totul altul .
Tata era lucrător comercial si avea in gestiune un magazin de mobila iar mama casnica. Tata pleca dimineața si venea seara,  așa ca mai toata ziua eram cu mama, care știa una si buna:  „ bătaia e rupta din rai” iar eu o aprovizionam in fiecare zi cu …nuiele si bețe!
Vacantele le petreceam la bunici,  unde copiii lucrau pe timp de vara la muncile câmpului,  iar eu nu făceam excepție. Însă la sfârșitul verii mă întorceam acasă cu câteva sute lei câștigate prin munca grea . Prima lovitura a vieții am primit-o in vara anului 1975 . Eu lucram, pe timp de vara, la ONT Turism ca si ajutor de șofer , făceam curat in autocarul care transporta turiștii , căram geamantane etc. Țin minte că mă pregăteam sa plec într-o cursa când un vecin, împreuna cu soția lui, au venit sa mă anunțe ca tatăl meu avusese un accident . Destul de repede am aflat ca accidentul ii fusese fatal ! Tatăl meu era ființa pe care o divinizam . Îl iubeam , chiar dacă îl si uram,câteodată,  în același timp . Însă pana in ziua de astăzi , pot spune că el mi-a lăsat cel mai mare gol din sufletul meu . Mi-am pierdut tatăl mult prea devreme : eu aveam 15 ani, el 40 de ani .

Marina Almășan : – Îmi pare tare rău…Banuiesc că acest eveniment nefericit a avut o mare greutate în maturizarea dumneavoastră timpurie.. Cum ați ajuns în Marină?

Ion Miler : – In 1975 toamna am susținut examenul de treapta si am intrat la liceu, muncind doar pe timp de vara; dar greutățile economice m-au determinat ca , după a doua treapta, sa renunț la studii si sa mă angajez serviciul de Pilotaj Nave din portul Constanta. Aveam 17 ani . După doi ani am devenit șef de echipaj pe un remorcher, dar m-am hotărât să merg in armată, la Marina, in mod voluntar , nefiind obligat să fac acest lucru, in acele vremuri eu fiind considerat cap de familie. După doi ani si trei luni de stagiu militar, m-am reîntors la pilotaj si am urmat ultimii 3 ani de liceu la seral și, în plus, cursurile profesionale in Marinărie. În urma lor, în 1983, am devenit ofițer maritim portuar si rada. Si…am primit funcția de căpitan, pe un remorcher de mic tonaj , iar mai apoi , pe o Pilotina .
Tot in anul 1983 m-am și căsătorit, iar 3 ani mai târziu a venit pe lume primul meu băiat, Alexandru. Aveam tot cea ce si-ar fi putut dori un bărbat de la viată : o familie, un copil, o casa si un serviciu bun…

Marinsa Almășan : – Și totuși…

Ion Miler : – …și totuși nu mă simțeam împăcat cu viata noastră , din Romania comunista a acelor timpuri. Presiunile de la locul de muncă, de a deveni membru de partid – lucru cumva obligatoriu pentru toți cei ce dețineau funcții de conducere – plus toata conjunctura apăsătoare a unui sistem represiv, ne-au determinat sa luam o decizie radicala. Soția mea a plecat într-o excursie in Suedia, iar eu am rămas in tara, împreuna cu copilul nostru de 10 luni , asta reprezentând o garanție ca ea se va întoarce . După doi ani de chin, am reușit si noi sa o urmam si într-o sâmbătă, pe 1 iunie 1989, am ajuns in Stockholm…

Marina Almășan : – Și a început o nouă filă, din povestea vieții dvs…Care au fost primele impresii?

Ion Miler : -… Orașul era pustiu, la acel moment, in comparație cu Constanta ;  ajunsesem chiar să mă întreb unde sunt oamenii? Aveam să aflu mai târziu că marea majoritate a suedezilor – cca 70% – au ceea ce ei numesc “casa de vară” . Mai țin minte că, fiind în plina vară, afară erau doar 21 de grade si deși noaptea venise de mult, nu se mai făcea întuneric! Erau foarte puține ore de noapte, in cele 24 de ore ale zilei . In România obișnuiam sa-i spun fiului meu, la culcare, ca “Doamne-Doamne a stins lumina si e timpul sa dormim”; in Stockholm acest argument nu a mai ținut nici măcar in fata unui copil de nici 3 anișori!

Marina Almășan : – Buuuun, ați depășit “șocul începutului”. Cum v-ati acomodat cu țara? Care au fost primele dvs acțiuni pe tărâm suedez?

Ion Miler : – Așa cum spuneam, am fost obișnuit cu munca de mic si , după 3 săptămâni de acomodare si diverse formalități la autoritățile Suedeze, am încercat sa mă angajez fără succes . Puteam munci doar după ce urmam un curs de 280 de ore de limba suedeza pentru începători. Am încercat, pe cont propriu, sa îmi găsesc de munca : orice , in curățenie , spălător de vase , eram gatsa să fac orice, dar peste tot mi se cerea sa cunosc limba suedeza . Intr-un final, am ajuns la o firma de… coșari , care își avea sediul in zona unde locuiam . Patronul de acolo mi-a spus ca pot sa vin sa dau o proba, dar ca mă angajează doar după ….cele 280 de ore de suedeza!

Marina Almășan : – Vaaaai! Deci n-ați scăpat! Va mărturisesc că mie, personal, mi se pare imposibila această limbă! Si, până la urmă, i-ați făcut față? Cât de greu ati învățat-o?

Ion Miler : – După o luna si jumătate de muncit zilnic și fără sa fiu plătit, am înțeles ca nu se poate fără scoală si m-am înscris la cursurile de limba suedeza pe 11 septembrie . Familia mea primea ajutor social , chiria locuinței trebuia plătita (6500 kr ), apoi abonamentul de transport ( 2 *450 kr ) gratuitate la medic si 7500 kr bani de cheltuială. Lucrând doar cu suedezii, am învățat foarte multe cuvinte si fraze in suedeza , care mă ajutau la cursuri.
In clasa in care am fost repartizat, eram 4 europeni, 9 arabi, 2 Filipinezi si 1 american . Din păcate, cetățenii arabi nu știau sa scrie si sa citească nici macar in limba lor , așa ca, după o luna si ceva de scoală, nu simțeam ca fac mari progrese. Principiul scolii Suedeze este că toți suntem la fel si trebuie ca toți sa avanseze împreuna . Dar românul este, se știe, inventiv, așa că, in luna octombrie m-am întors la serviciu, spunându-i patronului ca sunt la cursurile de seara si ca pot lucra ziua. Era suedez si m-a crezut pe cuvânt . In luna februarie a anului următor mi-am luat liber o zi, pentru a susține examenul de final al cursului de 280 de zile. A fost o glumă de examen pentru mine : eram deja expert in Suedeza, in comparație cu colegii de clasă!

Marina Almăsan : – Deci, ce să înțeleg : este, până la urmă, o limba dificilă, suedeza?

Ion Miler : – Limba suedeza nu este chiar așa de greu de învățat, dar are particularitățile ei, cum ar fi verbul „ a spăla”. El este folosit de noi, romanii, pentru a descrie toate activitățile care implica “a spăla”, dar in suedeza exista verbe diferite care descriu spălatul pe dinți , spălatul pe mâini , spălatul rufelor , spălatul vaselor .

Marina Almășan : – Brrr! Haideți să depășim subiectul! Povestiți-mi parcursul dumneavoastră în continuare. Am aflat, cu surprindere, că ați funcționat , o vreme, ca și..coșar! ( acest detaliu v-a făcut și mai simpatic in ochii mei!) . Este o meserie frecventă, in Suedia? circulă și acolo superstiția că acești oameni, coșarii, aduc noroc?

Ion Miler : – Suedezii ca si popor sunt foarte prietenoși si calzi, dispuși sa ajute, însă până la un moment. Daca tu, ca si imigrant, ajungi sa ii depășești din punct de vedere social și economic , ei devin distanți, poate chiar invidioși . Nu pot sa spun ca sunt chiar rasiști, dar ultimele valuri de emigranți i-au făcut sa nu vadă cu ochi buni noii veniți . Legat de superstitii, în general, suedezii nu sunt superstițioși, dar și ei cred ca au noroc, atunci când le iese în cale un cosar !

Marina Almășan : – Și… cat ați rezistat, ca și coșar?

Ion Miler : – Exista, pe vremuri, o zicala: „Odată marinar , Toata viată marinar”… ei bine, îmi era tare dor de mare, de vapoare, așa ca m-am hotărât sa mă îmbarc pe un vas comercial suedez si timp de 2 ani am navigat : 5 -6 luni eram in voiaj, după care eram liber 4 -5 luni, dar plătit cu salariul de baza si munceam la firma de cosari .
După doi ani de navigat, băiatul meu Alexandru ajunsese să mă cunoască mai puțin decât își cunoștea vecinii, si de aceea am decis ca trebuie sa fiu acasă alături de familie si mă ocup de educația fiului meu .

Marina Almășan : – Și v-ați întors pe acoperișurile suedeze?

Ion Miler : – Da, m-am întors la coșărit cu norma întreagă si am început un curs ( un soi de Scoală profesionala) de trei ani, pentru perfecționare in coșărit si ventilație. La final am obținut o diploma, iar șeful meu m-a numit șef peste 24 de cosari. Cei care îmi fuseseră colegi, îmi deveniseră subalterni si asta devenise o problema. Pentru ei, nu pentru mine . Lucrurile s-au lămurit foarte repede : după o ședința pe care am avut-o doar eu cu ei, totul a fost ca si înainte . Au preferat sa accepte situația, nevrând sub nici o formă sa creeze un conflict , și asta pentru ca una din trăsăturile de caracter ale suedezilor este aceea ca le este teama de conflicte. In anul 1998 m-am înscris la un curs de Maistru cosar ( subinginer in coșărit si ventilație ) si pana in 2004 am lucrat la aceasta firma . La un moment dat, credeam ca voi lucra toata viată acolo, dar nu a fost așa. După un conflict cu soția patronului, care lucra si ea la firma ca si economistă, am hotărât sa demisionez . Accept multe lucruri de la semenii mei, nu însă si minciuna, incompetenta , falsitatea si lipsa de respect . Astfel, pe 1 aprilie 2004, a apărut pe piața suedeza firma Miler Ventilation.. .

Marina Almășan : – Aaaa! Firma dumneavoastră! Și, cu ce se ocupa Miler Ventilation?

Ion Miler : – Eu si angajații mei vizitam zilnic intre 10 si 30 de apartamente, instituții sau spatii comerciale. Potrivit unei legi, toate clădirile de pe teritoriul Suediei, mai puțin cele militare , trebuie verificate, iar ventilația trebuie curățata intr-un interval de 3-6 ani, in funcție de cat de avansat este sistemul . Nici o clădire nou construita nu poate fi data in folosința pana ce nu este verificata si aprobata instalația ei de ventilație. Iar eu sunt unul din cei aproximativ 1842 de controlați din Suedia.

Marina Almășan : – Cum a continuat viața dvs , ca patron?

Ion Miler : – Viața in Suedia este frumoasa dar si grea . Daca vrei sa realizezi ceva, daca vrei cu adevărat sa fii un exemplu pentru prieteni , familie si mai ales pentru copiii tai, atunci trebuie sa muncești, sa te perfecționezi continuu, sa dai dovada de seriozitate . Atunci toate ușile sunt deschise pentru tine . Dar viața nu este întotdeauna un dans , așa ca in 2010 am hotărât de comun acord cu soția mea ca noi nu mai putem sa fim împreuna . Ne distanțasem unul de altul si am constatat că aveam idei si concepții diferite, așa ca, după 30 de ani de căsnicie, ne-am spus adio .
Un an mai târziu aveam sa mă recăsătoresc si sa simt din nou ca trăiesc, ca sunt util in viața de familie si ca pot sa iubesc. 2012 este un an de referința, se naște al doilea băiat al meu, Sebastian, iar viața mea a devenit din nou un dans!

Marina Almașan : – Una peste alta, vă considerați un om norocos?

Ion Miler : – Mă consider un om norocos cu o familie frumoasa o soție minunata si doi băieți frumoși si sănătoși . In 2019 am devenit bunic , micuțul Fred Ion sa născut in Elveția, unde tatăl lui, fiul meu cel mare , este avocat . Așadar, mă simt acum un om împlinit : am o casa , mașini, o barca si imi permit concedii minunate împreuna cu familia .

Marina Almășan : – Mă bucură nespus orice întâlnire cu un om fericit! Câteva cuvinte, vă rog, în final, pentru cineva care se pregătește să călătorească la Stockholm. Cu ce să încep?

Ion Miler : – Suedia este frumoasa iar Stockholmul este un oraș minunat, cu multa verdeața si multa apa. I se spune, nu degeaba, „Veneția nordului” . De început, puteți începe cu muzeele. Va recomand „Vassa MNuseum, ABBA Museum, Nordiska Museet, apoi trebuie să vedeți neapărat turnul de televiziune „ Kocnes Turnett”. Restul – vi le mai spun aici, la fața locului.

Marina Almășan : – Vorbim puțin și despre dorul de țară?

Ion Miler : – Oricât de frumoasă este tara in care trăiesc, sau lumea pe care am vizitat-o, tot îmi este dor de Tara Mea, cu toate frumusețile ei, si mai ales de Constanța mea frumoasă. Și, firește, de Marea Neagră.

Marina Almășan – Suntem la început de an, așa că am să vă rog să încheiem interviul cu o dorință, pentru 2020.

Ion Miler : – 2020 să ne aducă sănătate , dragoste si voie buna . Restul… le facem noi pe toate !

Marina Almășan : – Așa să fie! Vă mulțumesc pentru interviu!

 

Uscatoare rufe