Bărbați de 10 Declarație de dragoste

Declarație de dragoste

(parodii)

GABRIEL LIICEANU

 

Ştiţi prea bine, doamnă, cât de degradată e societatea românească în momentul de faţă… Vă cer imperios să aveţi conştiinţa responsabilităţii dumneavoastră şi să nu măriţi această degradare, aruncând încă un om în neantul deznădejdii.

Omul sunt eu. Sistemul meu de iluzii a funcţionat perfect înainte de a vă cunoaşte. Acum e în plină dezagregare. Şi totul pleacă de la o dezastruoasă lipsă de reciprocitate a dragostei pe care v-o port. Sinele meu e îndrăgostit de sinele dumneavoastră. Dar sinele dumneavoastră nu e îndrăgostit de sinele meu. Dumneavoastră mă ignoraţi şi mă mai şi traduceţi cu virtuozitatea cu care l-am tradus eu pe Heidegger. Erosul, vă rog să citiţi cu luare aminte această propoziţie, are nevoie de un ethos. Nu mă dezamăgiţi!

Eu sunt, oricum, revoltat împotriva condiţiei umane. M-am născut fără să fiu întrebat dacă vreau să mă nasc. Şi am să mor fără să fiu întrebat dacă vreau să mor. Practic, mă aflu sub efectul unui contract pe care nu se ştie cine l-a semnat în locul meu. Nu mă trataţi şi dumneavoastră cu aceeaşi indiferenţă cosmică!

Pretenţia mea e minimă şi în conformitate cu normele stilului de viaţă european. Vreau să mă acceptaţi întru dumneavoastră, ca să desăvârşesc ceea ce săvârşesc numai în imaginaţie.

Pentru mine, în momentul de faţă, sunteţi un edificiu, pe care scrie cu litere mari „intrarea interzisă”. Această interdicţie eternizată vă descalifică, ar putea fi vorba de o încremenire în proiect.

Nu mă obligaţi să vă trimit o scrisoare deschisă! Am trimis destule! Redaţi-mi, doamnă, capacitatea de a comunica în mod confidenţial cu o femeie. Nu fiţi intratabilă ca Herta Müller.

Eu sunt pregătit pentru întâlnirea cu dumneavoastră. Timp de câteva săptămâni am citat şi fişat cărţile lui Bebe Mihăescu.

 

 

 

 

 

 

 

Uscatoare rufe