Ea și El Ultimul romantic

Fericirea e lucru manual!

SURSA FOTO - www.brunch.uk

Mașini, case, portofel plin, haine, iubire, sex, frumusețe și o droaie de alte posesiuni. Toate astea conduc oarecum către ideea de fericire. Curată înțelepciune! De când te scoli de dimineață rămâi cu un gust amar dacă nu le ai și-n minte-ți vin tot felul de ipoteze despre cât de fericit ai fi cu astfel de bogății. Dar fericirea nu e de vânzare, pe o tarabă spălăcită, la kilogram. Nu face nimeni negoț cu ea, pe sub mână și nici măcar nu poate tranzacționată la bursele în care nefericiți găsesc mereu câte-o cale mult mai simplă de a trăi.

În fond, despre ce e vorba în propoziție? Înțelepții indică multe definiții care n-au legătură cu realitatea. Fericirea e lucru manual. E ce faci tu cu mintea-ți lucidă, fără tertipuri, pentru a spune că într-adevăr lumea e de-un farmec covârșitor. Plămădită din lupte și renunțări, din compromisuri și o sumedenie de așteptări, fericirea e cum vrem noi să fie, nu cum ar trebui să arate. N-are legătură cu materialul și nici măcar cu ce avem și ce nu avem. E o stare, precară desigur, în care n-ai siguranță, dar care-ți aduce ani de viață în plus și-un cer pe care-l porți în palme!
Stăm de planton la fericire și în cele din urmă, când aceasta dă buzna, gata-gata să fure toate bunurile și foloasele cuvenite, se întâmplă să-i oferim pe tavă tot, înlăturând paza, deschizând până și Cutia Pandorei, lăsându-ne goi, uitând că hoțul vine, ia, stă, dar în final, pleacă. Zăbrelele nu-s deloc solide și știți prea bine că nici încuietorile nu-s dintre cele mai sigure. Ba mai mult, le lăsăm deschise, doar-doar va intra fericirea.
Ne propunem inițial s-o capturăm. Facem un plan măreț, stabilim pașii și strategiile, principii idilice, noțiuni romantice și lipsite pe alocuri de coerență, dar când ne lovim de pieptul ei, ne pitim în oglindă, rămânând imaginea fioroasă, ce ascunde și adapă slăbiciunea, neputința și frica.
Partea haotică și mereu contradictorie din existență legată de fericire nu-i cu siguranță despre fluturi, pitici roz, raze, soare și iubire de sezon. Fericirea rimează cu împlinirea, iar cea de pe urmă se capătă simplu. Vine de la sine, din mărunt. Doar că măruntul e mărunt și pică, ori se aruncă, fără prea multă judecată, la groapă.Teoretic, cu două monede poți cumpăra fericirea. O cafea e un strop de fericire într-o dimineață cu gri, cu amintiri, cu remușcări sau beții amoroase. Practic, tăria cafelei amorțește. Durata efectului n-o dă ea, ci înfruntarea.
Dicționarul menționează, cu litere de șchioapă, profund nefericite, că treaba cu fericirea definită stă în starea de mulțumire sufletească intensă,  orgasmică aș spune eu,  deplină. Cartea mare și groasă uită să-i dea nuanțe. Uită că totul are nuanțe și că fericirea e cea mai relativă, mai parșivă și mai imorală stare pe care omul, în toata nebunia numită viață, o poate adapta pe propria piele.
Față în față cu fericirea, te pierzi. Antipatică e, căci vine când nu te aștepți. Te lovești cu capul de poarta ei, dă ea să intre, dai și tu. Nu se știe dacă stă, dacă stai. Cert e că stăm la pândă. Nu am descoperit încă dacă poanta ține, dacă într-adevăr fericirea e fericire sau e doar o amăgire ce ne transformă în cleptomani. Da, ne place să furăm fericirea! Să ne-o adjudecăm cu zambete, cu material, cu spiritual, cu răsărituri, cu invocarea prezumției de vinovăție …
Doar că ea așteaptă … Îndelung, încă un hoț la poarta ei. Și nu ne dăm seama că-i atât de aproape,că-i lucru manual! Pe furiș, spășiți, ne declamăm vinovația de a fi veșnic nefericiți, cu fericirea la braț, veșnic în căutarea ei, veșnic hoți!

Sursa foto – www.brunch.uk

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • „Fericirea noastra depinde de ceea ce suntem, de individualitatea noastra. Si, totusi, prea adesea oamenii dau vina pe soarta.”
    Arthur Schopenhauer

    FELICITARI, Narcis, pentru absolut toate articolele!! :* Mult succes in viitor!! :* <3