A intrat în istorie ca fiind “Orașul Luminilor”.
Apoi l-au decretat ca fiind Orașul Îndrăgostiților.
E și “Capitală a Modei”.
Și probabil mai are destule alte definiții, multe date în scop comercial : economia de piață 
stăpânește Planeta și parizienii vor să-și “vândă marfa”. Iar “marfa” lor este orașul însuși.
Iubesc Parisul, îmi place poezia pe care o regăsesc în fiecare locșor al său, în copacii ce stau să înflorească, sfidând iarna ce încă domină calendarele, în pietrele de pe caldarâm pe care tocurile elegantelor parizience fac “țoc-țoc”, în conturul clădirilor sale monumentale, în geometria străduțelor pierdute pe o hartă ce pare a nu avea margini, în cafenelele și cârciumioarele cochete de pe malurile lor și în toate aromele ce se ridică spre cer din farfuriile pofticioșilor risipiți pe la mese. Iubesc toate acestea și mă bucur de fiecare dată de ele, ca și cum le-aș întâlni pentru prima dată. Ba chiar cutez uneori să asemăn mici felii din centrul Bucureștilor cu ceea ce văd aici. “Micul Paris” păstrează, în zona Universității noastre, câte ceva din aerul și grandoarea originalului
…Dar nu pot să nu adaug și eu propria definițe orașului de pe Sena. “Al contrastelor”, i-aș spune eu, ciocnindu-mă pe Champs Elysees, în egală măsură, de frontispiciile unor clădiri care poftesc înăuntru lumea ce se scaldă în bani, dar și de amărâți îngenuncheați pe străzi, cerșind aproape în zadar mila trecătorilor. Localnici sau oaspeți temporari, cerșetorii Parisului scutură poezia proverbială a orașului, trezindu-l la realitatea care nu întotdeauna e roz, precum viața din șansonetele sale.
Parisul nu-și ascunde cerșetorii, ci ii tolerează, cufundați în eleganța centrului său faimos, 
împrăștiați pe bulevardele sale istorice și în perimetrele sale turistice. Caci Parisul mizează pe faptul că, ghemuiți la pământ, aceștia se afla oricum SUB raza vizuală a privirilor fascinate ale milioanelor de turiști. Cine are timp să-și ciocnească privirea de un cerșetor, când în jur are atâtea wi atâtea lucruri frumoase de admirat?…Dacă iți vei coborâ însă privirea, te vei lovi de nefericirea lor, de sărăcia și disperarea în care viața i-a adus, surghiunindu-i într-un oraș uneori atât de îndepărtat, despre care atâtea au auzit. Speranța moare ultima și ea este cea care-i ține în viață pe cerșetorii Parisului.
Frumosul Paris poartă într-însul nu numai nepăsarea parizienilor mult prea grăbiți să-și trăiască viața de zi cu zi, și nici încântarea celor aflați prin vacanțe, dar deopotrivă și tânguielile murmurate ale celorlalți, pentru care orașul de pe Sena a devenit “pomul lăudat”. Sau târgul în care-și verifică “socoteala de-acasă”. Iar ultimele două se potrivesc foarte rar.
Și uite-așa, pentru destui pământeni, Parisul se transformă din Oașul Luminilor în Orașul …luminițelor de la capătul tunelului. Însă unele din tunelurile sale sunt fatidice. Precum cel în care, candva, a intrat, pentru ultima oară, Prințesa Diana…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA: BENESIO HEPAFORT
Comentează