L-am cunoscut pe Mircea Gheorghe pe când eram amândoi studenți. Într-o tabără de instruire. Așa era pe atunci : statul te instruia periodic, însă în direcții spre care mai apoi nu o pornea mai nimeni. De atunci încă m-am întrebat : ce face un om atât de talentat la desen, ce mai, un adevărat artist , într-o facultate atât de anostă?!? ( Mircea era student la numaiștiuce secție din Politehnică). Apoi, uitându-mă și în ograda mea, nu mi-am mai pus această întrebare. I-am admirat, pur și simplu, caricaturile, talentul , imaginația, harul în general, întrebându-mă oare ce o să-i rezerve viitorul? În acele vremuri, caricaturiștii nu aveau o viață prea ușoară : temele predilecte erau în același timp și teme tabu…
Mi-a povestit la un moment dat, între două ședințe la care se căsca pe rupte, că desenează de mic, și că la un moment dat, prin liceu, devenise cel mai tânăr caricaturist din România ( desenele sale erau frecvent publicate în Informația Bucureștiului, Scânteia Tineretului, Urzica, Viața Studențească,Rebus etc)
L-am întâlnit pe Mircea în secolul următor(!). După vreo 3 decenii, ceea ce nu e puțină vreme! M-am bucurat să-l găsesc aproape neschimbat ( la naiba, cu vârsta din buletin!) , tot cu Anca, iubita lui din facultate, ba și cu doi flăcăi pe deasupra, groaznic de mari! Semn că a trecut groaznic de mult timp de atunci. A rămas fidel și profesiei sale ( iată că , spre deosebire de mine, statul nu a făcut în el o investiție inutilă!), dar mai ales marii sale iubiri : caricatura. Acesteia din urmă i-a adăugat o alta : dragostea pentru pictură, atelierul său de acasă fiind locul predilect pentru evadarile din sâcâitorul cotidian.
L-am ademenit în ograda Femeilor de 10, unde s-a remarcat deja prin câteva inspirate colaborări, după care, într-un weekend plicticos, mi-a venit ideea să-l iau și la întrebări. A răspuns prompt, ba chiar a și intrat în jocul meu ” de-a doamna profesoară”, eu dându-i la un moment dat, niște teme concrete de meditație, iar el transformându-le , contra cronometru, în desene. Un fel de „extemporal”! Haideți, așadar, să-l cunoașteți și voi pe Mircea Gheorghe, pentru ca, atunci când vă veți ciocni de semnătura lui prin media romanească, să știți cu cine aveți de a face!
Marina Almășan: – Au de lucru caricaturiștii, în vremurile astea încâlcite?
Mircea Gheorghe: – Lumea are nevoie din ce în ce mai mult să râdă, în ultimul timp. Suntem atât de încrâncenați, încât aș recomanda să vedem viața printr-o prismă ceva mai veselă. Iar caricatura este una din soluții. Așa cum vedem, netul e plin de caricaturi, pe orice temă. Acum sunt alte metode, mult mai rapide de a transmite mesajele, asa încât artistii s-au adaptat. În secunda doi după un eveniment, găsești zeci de caricaturi ce fac referire la el.
Marina Almășan: – Înainte nu era atât de simplu…
Mircea Gheorghe: – Înainte era foarte strictă cenzura comunistă… De exemplu, la un moment dat nu mai aveai voie să faci caricaturi cu mâncare, cu brazi de Crăciun, sau cu tentă cât de cât sexuală. De aceea, și acum mă mir cum de mi-au acceptat și premiat, la Salonul de umor, desenul cu tema „Cherchez la Femme”, care arăta o femeie destul de goală!..
Marina Almășan: – Ai avut vreodată probleme?…
Mircea Gheorghe: – Ba bine că nu! M-au chemat „la partid” să mă întrebe despre o caricatura cu un om de la colțul străzii care, în loc de flașnetă, dădea la manivelă la o mașină de tocat carne, evident goală! „Tovarășe Mircea Gheorghe, ce vreți să spuneți cu acest desen?” Nu mai știu ce scuze am găsit… Trebuia mereu să ai răspunsuri pregatite, pentru că și eu mergeam mereu pe limită sau dincolo de ea. Era într-un fel și incitant, pentru că în lumea aceea a caricaturiștilor se afla imediat de cine ce desen a facut și ce a vrut să insinueze. Toti trimiteam mesaje „anti” și depindea doar cum erau „ambalate”. Iar publicul abia aștepta un semn, pentru a-l interpreta ca atare. Era o supapă lăsată ușor deschisă…
Marina Almășan: – Acum s-au deschis toate supapele! Care sunt subiectele tale predilecte?
Mircea Gheorghe: – Nu am. Imi vin ideile și le desenez. Se întâmplă să am mai multe pe aceeași temă și atunci trebuie să aleg care e mai potrivită. Nu totdeauna îmi iese…Ideile pentru caricaturi îmi vin in cele mai neașteptate momente și moduri: dimineața la cafea, sau la volan, ascultând radioul, în timpul ședintelor de la birou, sau chiar în intâlnirile cu clienții! Sunt din toate domeniile, atât legate de evenimentele noastre cotidiene, sau de politică, dar și mai general-universale.
Marina Almășan: – Ce înseamnă, în opinia ta, un caricaturist de 10?
Mircea Gheorghe: – Ce înseamnă în orice domeniu ceva „de nota 10”: profesionist, percutant, inteligent, cu desen cu mesaj puternic. Nu sunt puțini, iar multe din desene circulă pe net și le vedem peste tot. Pe de altă parte, ideile valoroase se copiază foarte ușor acum.
Marina Almășan: – Ai un idol? Ne poți arăta o caricatură de-a lui, pe care o consideri extrem de reușită?
Mircea Gheorghe : – In tinerete ii stiam pe toti caricaturiștii români și de la fiecare am avut ceva de învățat. Apoi, odată cu posibilitatea de a vedea și ce fac alții pe afară, am găsit foarte multi valoroși. Ar fi o listă prea lungă să dau nume.
Marina Almășan: – Bine, nu insist! Să te atrag acum pe teritoriul nostru : Suntem noi, femeile, o temă generoasă pentru un caricaturist?
Mircea Gheorghe : – Nu numai pentru caricaturiști! Pentru orice artist, femeia reprezintă ideea centrală. Sub diverse forme, evident, dar cu voi începe tot ce înseamnă artă: motivația, ideea, metoda de prezentare și de raportare. M-a ajutat mult în ultima perioadă că am studiat anatomia artistică, am pictat nuduri și apoi mi-a fost mai ușor și în caricaturi.
Marina Almășan: – Care sunt elementele cele mai „ofertante” din personalitatea unei femei?
Mircea Gheorghe: – Ooo, e atâta varietate! Fiecare femeie are ceva frumos, că este chipul, corpul, ochii, mâinile, picioarele, sau părul. De multe ori, atitudinea face diferența! Trebuie doar să știi să descoperi și, ca artist, să poți și transmite imaginea. Aici e partea mai grea pentru mine…
Marina Almășan:- …Iar pentru noi este, de multe ori, foarte greu să acceptăm felul în care ne „văd” caricaturiștii! Sunt, oare, mai ” supărăcioase” femeile decât bărbații, atunci când se regăsesc în caricaturi?
Mircea Gheorghe: – O să râzi , dar femeile au simțul umorului mai dezvoltat decât al nostru. Din experiența mea, ele disting mult mai bine nuanțele, subtextul și aluziile. Noi suntem mai… bărbați. Daca se supără sau nu, depinde de cât de subtil e mesajul. Dacă este grosolan sau vulgar, chiar si eu mă supăr! Am postat multe caricaturi si cu si despre femei și am constatat, din reacțiile și comentariile de pe Facebook că, de cele mai multe ori, femeile se amuză cel mai tare și au mai mult umor! De exemplu, caricatura pe care am realizat-o imediat ce doamna Firea a câstigat Primaria Capitalei (și cu care ați și ilustrat articolul cu felicitări de pe site, adresat ei), a avut peste 3500 de share-uri!
Marina Almășan: – Deci, ai o pilă la Primărie!?. Care sunt temele pe care simți plăcerea de a face „mișto” de femei?
Mircea Gheorghe: – Asta cu făcutul „mișto” e relativă. Pentru că, de mult ori, nu persoanele, ci situația respectivă este cea care e „înțepată”. În general, mă amuz de orice temă, iar câteodată asta e o problemă pentru mine, că nu știu când să nu sar calu’… Și atunci e mai greu pentru cei mai sensibili…
Marina Almășan: – Pentru că ne știm de o viață, am să-mi permit să-ti dau niște teme, în dorința de a le demonstra cititoarelor noastre cât de spontan și talentat ești! Uite, eu ți le înșir, iar tu…fă cu ele ce știi mai bine!
Prima provocare: relația …femeie-oglindă!
Mircea Gheorghe:
Marina Almășan: – Femeia și chirurgia estetică
Mircea Gheorghe:
Marina Almășan : „Armele” femeii, în relația cu bărbatul
Mircea Gheorghe:
Marina Almășan: -Scandal în familie
Mircea Gheorghe:
Mircea Gheorghe:
Marina Almășan: – Sunt copiii liantul cuplului?
Mircea Gheorghe: – Aici nu am un desen, dar pot să povestesc ceva: Noi avem doi băieți, Mircea și Dan. Când erau mici, tot ce cumpăram pentru ei era identic, din dorința de a nu crea diferențe între ei. Mircea, fiind mai mare cu doi ani, mereu îi fura jucăria lui Dan. L-am luat pe Mircea la magazin și i-am spus: uite, vreau să vă cumpăr două tractorașe, alegeți-l tu pe care îl vrei, iar pe celălat îl iau pentru Dan. Răspunsul lui a fost: „Il vreau pe-al lui Dan!”. Așa că, da, copiii întăresc familia. Dar doar ei nu sunt suficienți, mai trebuie ca și El și Ea să facă niste eforturi. Câteodată, mari. Dar merită!
Marina Almășan: – Iată o lecție de reținut. Să continuăm extemporalul! O nouă temă: În spatele unui bărbat puternic…..
Mircea Gheorghe:
Marina Almăsan: – Femeia…ancorată în realitate!
Mircea Gheorghe:
Marina Almășan: – Femeia..stâlpul casei! ( sunt o feministă, știai, nu?)
Mircea Gheorghe :
Marina Almășan: – Cum vă influențăm Noi pe Voi!
Mircea Gheorghe:
Marina Almășan: – Acu’ să te văd: cum vă vedem noi pe voi !
Mircea Gheorghe:
Marina Almășan : – Acum, că tot te-am epuizat ( oare!) le voi reaminti , în final, cititoarelor noastre că , în timpul liber, pictezi. Frumos, romantic, cu predilecție flori. Le poți oferi unul din buchetele tale? Asta așa, ca să înmoi eventualele încruntări, pe care le-au iscat caricaturile de mai sus!?
Mircea Gheorghe: – Cu mare plăcere! Înainte însă aș vrea să vă invit pe contul meu de Facebook, unde am o rubrică: POSTUL ZILEI, în care până acum am postat sute de caricaturi. In plus, mai public și acuarele, picturi și multe foto. De asemenea, pe site-ul meu www.mirceagheorghe.ro , unde am o parte din lucrari, dar din păcate nu țin pasul să-l actualizez, în ritmul în care lucrez! Și acum dedicația pentru femeile de 10 :
Comentează