Liceul trecuse pe nesimtite.Fara sa ma indragostesc cu adevarat.Baietii din clasa imi pareau prea mici , cel putin pana in anul terminal in care tuleiele le-au devenit mai vanjoase , vocea in sfarsit baritonala iar sentimentele s-au cizelat.Cei din clasele mai mari nu se uitau la noi , iar daca isi alegeau totusi o pustoaica , si aceea pe spranceana , o luau ca sa o creasca. Adica trebuia sa faci ce vor ei , sa te duci la petrecerile lor unde te simteai stinghera , sa fugi de la scoala ca sa te saruti in bezna unei sali de cinema si sa-i astepti in curtea liceului de fiecare data cand se infierbantau la cate un meci de fotbal.
Doi baieti din clasa imi placeau totusi : Rares si Sabin.Erau delicati si agresivi in acelasi timp.Sigur erau cei mai rasariti si ma distra faptul ca amandoi ma doreau si din prietenia ce si-o purtau , ajunsesera sa se dusmaneasca.Pareau doi cerbi in perioada de rut.Stiam ca totul se va stinge repede , dar aceasta nu ma impiedica sa imi dau toata silinta sa arat bine : faceam sport , mergeam usor pe varfuri si inaltam din fese alternativ , la fiecare topiat pe tocuri.
Rares a fost primul care mi-a spus ca e amorezat de mine.Avea o casa la tara , zece kilometri de orasul nostru.I-am strabatut cu bicicletele intr-o insorita dimineata de duminica.Mamei i-am spus ca ma duc la padure.M-a intrebat intr-o doara de ce m-am rujat.
I-am explicat fara sa ma precipt ca noua formula a lipstick-ului continea glicerina si astfel nu imi crapau buzele. Sunscreen-ul s-a dovedi inutil , deoarece in sat ne-a prins o ploaie estivala , tocmai cand culegeam caise din livada. Rares m-a luat protector pe dupa umeri , gasind cu cale sa ma sarute inainte de a intra in casa.Era cu un cap mai mare decat mine , a fost suficient sa inalt ochii spre cer sa vad degringolada norilor , si el a inteles gestul ca o capitulare a gurii.Sub influenta suvoiului pluvial dar si a buzelor lui fierbinti si carnoase ca de femeie , mi s-a intins tot rujul.Nu ma vedeam dar probabil ca eram destul de hilara , tragi-comic, cu carminul alungit.A rupt o bucata dintr-un sul de servetele de bucatarie si m-a sters ca pe copiii mici dupa ce mananca o savarina sau un ecler fara a se servi de lingurita.Mi-am dat seama de amploarea dezastrului dupa gura lui marcata cu rosu.Pe unde atingeam lasam semne.I-am propus sa il tapetez pe piept. Ideea i-a suras la inceput , dar era atat de excitat , incat la cel mai mic contact cu areolele sale scotea sunete guturale si se strangea ca un resort.L-am intrebat ce are.Nici el nu stia.Plutea intr-o mare de hormoni.Acestia il faceau atat de sensibil , incat il infantilizau.Ca sa-i arat cum trebuie sa se comporte , i-am zis sa imi sarute el sfarcurile.I le-am dat fara prea mare apetit , ca la un test de lactatie pentru nou-nascut.S-a descurcat bine : a inceput cu rotocoale mari , pe zonele mai putin erogene si apoi a redus raza.Lasa urme transparente dar termice si umede , precum animalele cu sange cald , care obligate sa umble noapte , sunt reperate cu infrarosii.
Aveam un tricou de bumbac cu inscriptii cauciucate – mesajul redactat in engleza , suna tradus cam asa : ” Traieste-ti viata chiar daca esti obosita ! ” Il luasem de la o taraba de pe plaja , unde un student la design vestimentar iti imprima ce doreai cu tuburi cu latex colorat si cu un fier de calcat profesional. Ideea fusese a unui prof de sport care isi petrecea toata vara antrenand din iulie pana la jumatatea lui septembrie colonisti din intraga tara.Ii cazusem cu tronc , si fiindca il refuzam sistematic sa ma plimbe cu barca noaptea pe lacul sarat din apropiere , a comandat de fata cu mine acest logo.Nu stiu de unde il stia , nu era inventia lui , nu ar fi fost in stare sa scoata doua cuvinte , avea in schimb brate noduroase ca noua parame rasucite si pectorali concrescuti si betonati ca doi saci umpluti cu nisp presat.
Rares nu se multumea doar sa dea rotocoale , ci ajugand la mameloane , care se intarisera si protruzasera ca niste ventuze , a inceput sa le preseze cu limba.Intentiona sa imi produca macar jumatate din durerea lui , fiindca suferea de o excitatie algica.Receptorii erotici au fost la origine nociceptori , dar plasati in zone bine ascunse si-au pierdut prin neutilizarea menirea primara de sezizare a durerii.S-au specializat pe amprentari , presari , intinderi.Simteam , cand impingea cu limba , ca imi introduce in torace un sfredel.Suportam cu stoicism , scotand , la intervale regulate , gemete de aceeasi frecventa si intensitate.Il mira aceasta cadentare ce parea trucata , dar in realitate era cat se poate de naturala , fiind rezulatul aceluiasi trigger repetitiv.Acumulam un stress constant pe care il exteriorizam , devenind apta pentru un nou stimul.Cand a inceput sa traga cu sete m-am napustit asupra lui , intinzandu-l pe perne.Il dominam.Nu mai eram ca in livada.Orizontalitatea anuleaza diferenta de inaltime.In plus , baietii nu au sani si sunt incantati de asemenea jucarii gonflabile si la vedere.Fata in fata , ipostaza sociala cea mai frecventa , la ei se uita , pe ei le cade privirea.Nu sunt atenti la ce le spui , si cu cat fac ochii mai mari , cu atat sunt mai in transa.Probabil ca imi ochise de mult sanii si acum ii primea cu pe un ospat indelung asteptat.I-am introdus jumatate de mamela in gura.Aproape nu mai putea respira.Printr-un mecanism ciudat , narile , in loc sa i se dilate , i se alipisera.Mi-am dat seama ca astfel putea sa traga mai bine , zamislindu-si in pungile obrajilor o camera cu vid.Se congestionase ca un rac fiert , dar nu ceda.Vrand sa respire , m-a indepartat cu ambele maini.A inhalat aer ca un resuscitat de la inec.Ca sa nu para infrant mi-a cerut din gesturi si celalalt san. I l-am dat cu candoare.A inceput bland.Stia ce-l asteapta.Si-a pastrat pozitia cu capul sprijinit pe pernele mari , cu motive traditionale , umplute cu fulgi sanatosi de gasca.Umbla vorba ca nu fac acarieni.Cat m-a supt nu am vazut nici unul.
Cosmin – Stefan Georgescu
Comentează