Exista o memorie secreta pe care nu o dezvaluim nimanui , nu numai fiindca ea este extrem de personala dar si datorita faptului ca e atat de perturbata de evenimentele ulterioare , incat pare ireala.
Amintire in stare pura nu exista.
Contrafacuta de fantezie , capacitatea de a te intoarce in trecut , cu imagini si cantece , e compromisa de frumos si gratie.
Olimpia Panciu e Heralda sufletului meu.
La vremea aceea , varsta ma facea inocent.
Cum am crescut , imi e greu sa mai am aceleasi sentimente.
M-a invata sa iubesc , lucru pe care apoi l-am uitat.
Mi-a predat lectii de canto , contrazise ulterior de profesorii de muzica , instante ale evaluarii mele reprobabile , ei gasindu-ma fara ureche , un fel de Midas modern , dar la fel de troglodit si hilar.
Mi-a aratat cerul , marea , vantul.
Urma sa plece pe coama lor , in cautarea unui compozitor tutelar , Mircea Romcescu , care o astepta cu alura de Sfinx si inima de roman , eu inca mai aveam a ramane.
Se ducea sa-l intalneasca pe Andersen , eu il citeam dintr-o carte de imprumut.
Era Mica Sirena , eram Soldatelul ei de Plumb.
Dragostea dintre noi devenea imposibila , cum fusese inca de la inceput , dar nici macar mama nu imi spusese nimic …ce mama crede ca fiul ei , la o varsta a banalului formativ , s-a indragostit de Naluca Nordului , trepidanta fiinta in rochie lunga cu manecute creponate si model a la Matisse , intonand Imnul Adolescentilor Visatori ?
Tineretea , chiar si in preludiu ei , era atat de departe.
Am spart seturi de farfurii incercand sa le asez din zbor , ca pe OZN-uri , pe etajerele ireale din sufragerie.
Fara ea nimic nu mergea.
Nici macar miracolul.
Heidi il avea pe Peter , Cenusareasa isi potrivise condurul adus de Print , dar povestile erau pentru mine realitatea traita prin ochii frumosi ai fetei in sarafan si cu codite , cu cizme luciose si lungi , ce-mi oferise la sapte ani , propria ei cutie cu creioane colorate.
Ca in Jaques Prevert , desenam cu ele , pe tabla Tristetii , chipul Fericirii.
Pe Marius Teicu l-am cunoscut la Giurgiu , la ” Stelutele Dunarii ” , pe Mihai Constantinescu la Bucuresti , in Recitaluri de Gala.
Pe cea care a dat suflu ” Trioului Formidabil ” urma sa o port ca pe o Amuleta , careia Destinul i-a marturisit propriile-i profetii.
Stia sa imite toate vedetele fiindca si-a dorit sa fie una , dar nu din ele , ci aparte.
Mi-a predat lectia modelului paideic.
Am fost mimul tuturor.
Cand am devenit eu , ea plecase.
I-am intocmit o lunga scrisoare de multumire pe o adresa polara.
Stiam ca ofera spectacole in Groenlanda.
Mi-am luat costumul de iarna si am plecat in Laponia cu un ” ia-ma nene ”.
Dupa exemplul ei , aveam trei valize burdusite.
Motocicleta s-a desprins si atasul in care eram inghesuit a ramas pe loc , alaturi de fetele banatene.
Mos Craciun insusi mi-a spus ca Olimpia e pe aproape.
Dar ce inseamna ” prin preajma” , in intinderea nesfarsita a cristalelor de gheata , cuprinse de revolta luminii boreale ?
Surse : Click , Tatiana Solomon , 2018
Arhiva TVR
Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, iunie 2021
Comentează