Campanii

Off-road…

Probabil că toată lumea cunoaște sensul titlului. Îmi permit o mică licență și încerc să traduc titlul prin ,,alăturea cu drumul,,… Exact starea bietei Românii în ultima perioadă și nu numai. Am iubit enorm această țărișoară de când mă știu. Am fost martor la aproape toate nemerniciile și nenorocirile care s-au abătut și se abat asupra ei. Mulți înjură țara care nu are absolut nicio vină. De vină pentru dezastru sunt numai și numai oamenii. Nu mi-aș fi imaginat nici în cele mai oribile coșmaruri că voi trăi asemenea vremuri blestemate.

Am fost un copil normal și cuminte, după cum v-am povestit adesea în paginile revistei. În adolescență și tinerețe nu am fumat, nu am băut, nu am pierdut nopți în mod inutil, singurele bucurii fiind lectura, spectacolele, filmele, călătoriile, muntele, marea, și, din când în când, o vizită la celebrul PATIBAR, în apropierea Pieței Amzei, unde mă delectam cu două pateuri delicioase și cu minunatul CICO… Sau la cochetul bar TURIST din Piața Romană, unde comanda cuprindea o sută de grame de alune și o cafea. Aveam colegi și prieteni minunați, fără a constitui neapărat o ,,gașcă,,. Nu mi-a plăcut niciodată acest cuvânt. Revenind la vremurile blestemate, sunt stupefiat de ce ni se întâmplă, stupefiat de hăul în care a ajuns societatea, de violență, de crime, de accidente, de explozii, de ura animalică sădită cu succes între oameni și, mai nou, de înfiorătorul flagel al drogurilor. Toate acestea băgate cu multă iscusință sub un preș al nepăsării, preș din care cu greu se mai saltă câte un colț nesemnificativ. Liceeni fără nicun țel în viață, golăniți, obraznici, tupeiști până la cer, liceene cu pantaloni făcuți din resturile unui șnur, machiate la prima oră a dimineții de parcă ar descinde direct din cartierul borfetelor din Hamburg (și nu numai), cu o violență de limbaj pe care nu ar suporta-o nici măcar hârtia igienică, biata de ea… Și, peste toate, Măria sa, DROGUL! Sub toate formele. Și, peste toate, o puzderie de trupe și trupișoare, idoli pe veci ai noii generații, cu niște texte agramate, pline de obscenități, de atacuri directe la autorități, de îndemnuri fără perdea la drogangeală, texte pe care ,,minunații,, fani le știu pe dinafară, la virgulă, astfel încât dacă i-ai întreba un vers de Eminescu, s-ar uita la tine de parcă le-ai propune să se drogheze cu ceai de mușețel… Sigur că nu generalizez, avem și tineri minunați, olimpici de valoare care atunci când le sunt semnalate performanțele de talie mondială, primesc cu greu câteva like-uri… Oribilele mafii care s-au dezvoltat asemeni unor ciuperci otrăvitoare, au cuprins toată societatea. Toți au ,,spate,, ,toți au ,,oameni,, ,toți au ,,relații,, toți au ca principiu de viață: ȘTII TU CINE SUNT EU???

Odată cu izgonirea mea la pensie, mi-am propus să recuperez câte ceva din viața normală. 47 de ani am fost sluga obedientă a altora, directori, regizori etc, care m-au uitat a doua zi după ieșirea nemeritată din teatru… Le urez succes. Cu toate că…

Ei bine, treaba asta cu viața normală nu mi-a ieșit cum aș fi dorit. O mână de netrebnici a avut mare grijă să mă umilească prin arest la domiciliu. O altă mână de netrebnici are grijă să ne bage în panici zilnice. Un grup de netrebnici televizioniști îmi bagă zilnic pe gât ,,vedete,, de doi bani, modele demne de urmat de către cei pe care-i aminteam mai sus. Mai nou, o famile de ridicoli e ridicată la rang național, după furturi, crime, șantaj, o familie de la care aștept să văd pe hârtie (fie ea și igienică) CUM au o asemenea avere.

S-a născut o nouă categorie stranie în țară. Categoria fițoaselor și fițoșilor. Îi știți bine. Ăia care petrec vacanțe de lux în Bali, deși nivelul lor e de Băleanca. Îi știți. Ăia de-și fac poze cu mâncarea din farfurie. Alea grase (pardon, alea cu mici deficiențe hormonale, că altfel se supără globaliștii lui cartof), îmbrăcate numai cu haine slim, pozând asemeni Afroditei care tocmai și-a isprăvit masa copioasă la magazinul ăla cu roșu și galben…

Mulți îmi vor sări la beregată, conform minunatei comportări a României ,,educate,,. Lasă, bre, dar idolii tăi, Beatles, Jimi Hendrix, Janis Joplin, Brian Jones, ce, ăștia nu se drogau? Ba da, frate, dar ăștia măcar au făcut istorie și au lăsat piese nemuritoare…

Pe când ăștia? Bătăi, bâte de baseball, crime și tot arsenalul nenorocirilor. De-aia zic: alăturea cu drumul.

Am și o soluție, poate ar merita încercată: POEZIA, domnilor! Puneți mâna pe poezie! Nu doare. Deloc. Chiar dacă sunteți pe marginea prăpastiei, sau deja în ea, poezia vă poate ajuta. Încercați, vă rog…

Poate reușim să intrăm din nou pe drumul cel bun, cine știe…

P. S. Știu, și ăia mari au piese despre drogangeală. Eric Clapton – COCAINE

ROLLING STONES – SISTER MORPHINE

Beatles – Lucy in the Sky with Diamonds . Inițialele din titlu dau LSD!

Da, dar sunt capodopere!

Atât…

EUGEN CRISTEA

Publicitate