Priviți-vă mamele în ochi. Sau priviți spre amintirea ochilor lor…
O Giocondă sublimă se ascunde în ochii mamei. Oriunde te-ai afla, ochii mamei se îndreaptă mereu către tine. Îți veghează mersul, îți îmbracă în lacrimi suferințele , ba chiar și bucuriile tot cu lacrimi ți le însoțește, un altfel de lacrimi însă.
Ochii mamei te văd chiar și atunci când ești departe. Firul nebănuit care vă leagă face ca ochii mamei să te vadă oriunde te-ai afla, oricât de departe. De fapt, ochii mamei călătoresc cu tine peste tot, îi simți ușor încruntați, atunci când știi tu însuți că faci ceva care încalcă ceea ce te-a învățat mama, dar le simți și binecuvântarea, atunci când drumul tău e drept și frumos. Așa cum tot ea te-a îndrumat.
Ochii mamei nu au neapărat culoare. Deși, și pașaportul mamei îi menționează ca fiind căprui, negri, albaștri, verzi. Ochii mamei au înainte de toate căldură. Este acea căldură care transmite energie, care te împinge înainte sau care te ridică din prăpăstii. Este căldura care nu se epuizează niciodată, decât atunci când ochii mamei se închid pentru totdeauna. Rece devine atunci viața ta, chiar dacă din fotografii ochii mamei continuă să te privească, căznindu-se să păstreze umbra acelui fir care v-a legat cândva.
Și vă mai rog să observați ceva : nu-i așa că ochii mamei nu îmbătrânesc niciodată? Chiar dacă în jurul lor Timpul sapă șanțuri, iar chipul ce-i poartă adună în el geografia de nestăvilit a ridurilor, ochii rămân la fel de tineri mereu, același licăr se aprinde în ei atunci când vă privește. Căci ei rămân mereu conectați la energia voastră, în numele celor 9 luni pe care pruncul le petrece în pântecele mamei, creind acea conexiune indestructibilă , cea mai puternică și atât de veșnică, ce poate exista între două ființe.
Am văzut și ochi de mamă stinși. Lipsiți de viață. Ochi care, chiar și atunci când se uită într-o direcție, privesc de fapt spre nicăieri. Sunt ochii acelor mame care și-au îngropat copiii. Sunt mamele acelor ochi a căror singură dorință a rămas întâlnirea “de Dincolo” cu copilul lor, plecat prea devreme…
Priviți-vă mamele în ochi. Bucurați-vă de ei și de ele, căci ei, ochii mamelor, ascund de fapt acea visată de toți luminiță de la capătul tunelului. Nu există tuneluri întunecate, atunci când ochii mamelor încă ne privesc.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : CAMPANIA VERII CATENA, LA DERMATOCOSMETICE
Comentează