Am în jur numai oameni care se plâng. E un adevărat cor al nemulțumiților, dirijat de undeva din neant și interpretând pe nenumărate voci aceeași arie, cu mici nuanțe personale.
Că veni vorba, atenție la nuanțe! Nu mă încurcă deloc cei care “plâng” . Am destulă empatie, încât să încep eu însămi să plâng, atunci când dau nas în nas cu nefericirea reală. Mă disperă însă oamenii care se înverșunează în a fi nefericiți. Și, fără să vreau, am devenit un barometru sensibil al cârcotelilor din jurul meu.
Oamenii se plâng din orice : se plâng de sănătate, de lipsa banilor, de vremea de afară. Se plâng de alți oameni, de trecut și prezent, unii – mai vizionari – expersează cu aplomb “plânsul de viitor”. Îi numim “sceptici”. Se plâng apoi de neveste, de părinții enervant de bătrâni, de copiii enervant de..”copii”, de profesorii acestora, de colegii de la serviciu sau mai ales de șefi. Se plâng de E-urile din alimente și de răutatea din semeni. De analizele care le-au ieșit prost și – culmea! – și de medicii în care totuși cred că-i vor face bine. Se plâng de cei pe care tot ei îi votează, de cei care au fost înaintea acestora și, vizionar, de cei ce le vor urma. Se plâng de programele de la televizor și de mâncarea gătită de tovarășele de viață, de meciul pierdut de echipa favorită și de locul de parcare ocupat, de mizeria de pe străzi și de cea din legile votate in Parlament. Au însă, oare, plânsul, lamentările și cârcoteala un efect terapeutic? Ne aduce victimizarea ceva bun în viețile noastre, agrementate și așa cu destule nemulțumiri reale? Mi-am pus deseori această întrebare. Poate și formația mea de economist mă împinge către abordări specifice : dacă faci o investiție – chiar și dacă investești niște prăpădite de cârcoteli – e musai să obții un profit. Altfel…ce de o mai faci? Căci mulți se plâng de lucruri pe care, cu puțin efort, le-ar putea chiar ei înșiși îndrepta. Sau poate multe dintre ele sunt… “neîndreptabile” și atunci…la ce bune lamentările?!? Oare nu cumva chiar lipsa de acțiune, ce amprentează pe majoritatea dintre noi, nu a dezvoltat, în noi, acest…”sport” de masă : cârcoteala?!?
….Bref. Am căutat un final pentru această radiografie matinală a cârcotelii planetare. Greu de tras concluzii la un fenomen de tipul “perpetuum mobile”. Mi-au căzut ochii însă vorbele unui specialist faimos de peste ocean. Expert în mințile oamenilor. Iată îndemnul lui : “Găsiți-vă o ocupație! Este medicamentul cel mai ieftin și unul dintre cele mai eficiente!”
Richard Friedman
Rubrică oferută de FARMACIILE CATENA : CAPSULE BENESIO
Comentează