Doamne, ce-mi place să descopăr, oportunistii, cameleonii, oamenii fără coloană vertebrală! Simt fix acea satisfacție din liceu, când dădeam de capăt unei complicate probleme de analiză matematică. Doar că acum e vorba de analiză umană. Ador să mi se confirme suspiciunile , să-i privesc amuzată pe cei de mai sus, cum , în “micimea” lor, se contorsionează pentru a ajunge acolo, unde cred ei că le va fi bine. Detectorul meu țiuie, văzându-i cum ling pe unde apucă și pupă dosuri într-o frenezie, cum iși calcă în picioare principiile ( cei care mai au așa ceva), pentru a-și asigura un locșor cald sub soare. …La început îmi place să le dau senzația că “nu mă prind” de caracterul lor duplicitar, să le zambesc senină, să conversez cu ei relaxat, chiar daca iar în sinea mea îmi vine să-i scuip între ochi. Aleg să păstrez însă distanța regulamentară, pentru ca molima să nu sară de pe ei, pe mine!
Aveți și voi destui, în jurul vostru. Mai cu seamă la seviciu. Oameni care, atunci cand erați șefi, sau măcar în grațiile șefilor, se înghesuiau să vă fie prieteni, să-și arate loialitatea și să dea în clocot de bunăvoință și implicare, dar, odată ce șefii se schimbau și veneau, Doamne ferește, alții , cărora, din varii motive, le stăteați în gât, respectivii “băteau în retragere”, se distanțau încet-încet de voi, străduindu-se să nu vă “întâmplați” în același lift, pe același hol, în același birou. Ca să nu-și tulbure lor înșiși apele…După care , după principiul “istoria se repetă”, șefii se schimbau din nou, lucrurile se răsuceau cu 180 de grade , în favoarea voastră adică, readucându- vi-i în preajmă pe oportuniștii din paragraful precedent.
Cine n-a avut, oare, de a face cu oameni având coloana vertebrală din cauciuc și care-și orientau bunăvoința în funcție de roza vânturilor? Sunt inși pe care nu te poți bizui niciodată, sunt cei care te lasa cu căruța-n drum la prima furtună, sunt cei pentru care noțiunile de prietenie, loialitate, devotament sunt niște frecții la piciorul de lemn cu care eu personal, le-aș trage câte-un șut în fund, trimițându-i către stâlpul infamiei.
….Ne mirăm?!? Ași! Vremurile sunt de-așa natură, încât oportunismul a devenit generalizat. Un soi de “epidemie de oportunism” . Stânga se transformă peste noapte în dreapta, se făramițează partide , se schimbă coloraturi, asistăm dezgustați și neputincioși, la schimbări spectaculoase de macaz , la defilarea cameleonilor pe micile ecrane, unde se leapada de o satană, promovand principiile alteia.
…Unii se dezbracă ceva mai discret de vechile lor credințe, de vechile lor “familii” , păstrând vagi urme de jenă în străfundurile lor. Aceasta din urmă îi împiedică să șteargă cu buretele ceea ce ați însemnat cândva pentru ei, ceea ce ați făcut pentru ei. Alții, negăsind în sine urme de jenă, devin deodată activi, dar într-o cu totul altă direcție. În cea benefică lor, și care – cel puțin deocamdată – le va aduce un loc călduț sub soare și ceva avantaje efemere, dar pentru care sunt gata să plătească orice preț. Chiar și cel al imposturii morale, confortabil instalată în ADN-ul lor. În naivitatea lor, majoritatea cred că toți ceilalți din jur nu văd. …Sau poate că nici nu le pasă dacă sunt “deconspirați” : nepăsarea face parte din tacâmul imposturii.
Dar cei din jur văd foarte bine și îi îmbracă în haina unui profund dezgust , de care nu se vor mai lepăda niciodată.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : PRODUSELE GENERA
Comentează