Mai merge, oare, lumea la teatru? DA!, dacă vorbim de Teatrul Elisabeta. Nu numai eleganța unei clădiri superbe, ce respiră istorie prin fiecare por al său, ci și spiritul neobosit al omului din fruntea Teatrului, regizorul Șerban Puiu, care se înverșunează să păstreze cât mai sus ștacheta calității spectacolelor sale, amândouă fac ca “a găsi un bilet la piesele de la Elisabeta” să nu fie o întreprindere chiar ușoară! 
….Prezența frumoasei Alexandra Velniciuc și a soțului său Șerban Puiu într-una din
recentele ediții ale emisiunii mele “Rivalii”, s-a soldat nu numai cu un rating consistent, ci și cu o invitație : “Vino să ne vezi spectacolele!” – mi-au șoptit, la ieșirea din platou, cei doi spumoși invitati. Am dat din cap, ușor formal atunci, însă, iată, vacanța mi-a readus în minte episodul și atunci…de ce să nu profităm puțin de prieteni?!?😁
Iată-mă așadar în fața Teatrului, rugând un fotograf amator însă extrem de dibaci să producă mărturia concretă a prezenței mele la teatru. Fac așadar poza, încurcand ușor traficul de pe Bulevard, apoi încasez invitația lăsată de prietenii mei la intrare și…pătrund în poveste!
Vi s-a întâmplat să râdeți continuu, preț de trei ore? Nu?!? …Păi este fix barometrul care îmi indică clar faptul că nu v-ați aflat niciodată la Teatrul Elisabeta, atunci când se joacă “Încurcătura la nivel înalt” a scriitorului britanic Ray Cooney. “Out of order”, adică “Defect” și-a intitulat acesta piesa, jucată pe tot globul, de la stânga la dreapta și premiată chiar și la prestigioasa competiție a dramaturgilor “ Lawrence Olivier Awards” cu premiul „Comedia Anului”.
Piesa a fost tradusă și în limba română, iată, de nimeni alta decât Irina Margareta Nistor si 
intrată pe mâna regizorului Șerban Puiu, devenind , în 2014, prima producție a Teatrului Elisabeta. Cum? Și mai vine lumea, după aproape 20 ani?!? Ba bine că nu! Aseară, deși imbietor de frumos afară, sala a fost plină. De oameni, de buna dispoziție, de hohote de râs, de satisfacția că poți vedea umor de calitate și nu doar hăhăielile din emisiunile penibile ale divertismentului grobian de la televizor sau în cluburile în care “actorași” îndoielnici încearcă “stand-up comedy”.
“Încurcătură la nivel înalt” este o comedie bulevardiera care are ceea ce se numește “stil”. În miezul său, intrigile – amoroase și nu în ultimul rand politice ( și aplicabile pe deplin spațiului mioritic!) se amestecă între ele, creînd un haos general și hilar, al cărui liant este umorul, situațiile comice imaginate de autor fiind absolut irezistibile.
Un ministru extrem de “macho” – l-am numit aici pe stralucitul Lucian Ghimiși, are o aventură, într-o cameră de hotel, cu sexoasa secretară a opozantului său politic ( brilianta Alexandra Velniciuc). Romantismul se năruie însă, când , pe balconul camerei de hotel cei doi descoperă îngroziți… un cadavru!!! Se va dovedi mai târziu 
că acest “cadavru” este , de fapt…viu! ( actorul Vasile Calofir excelează în rolul unui “mort”) și că el este nimeni altul decât detectivul particular plătit de gelosul soț al secretarei. Ministrul, ajutat de abramburitul său secretar personal ( rubensianul Gabi Costin – care face deliciul publicului, cu umorul său nebun!) , începe să țeasă un păienjeniș intreg de minciuni, pentru a-și proteja reputația. Mai ales că martorii mișună prin prejur, în frunte cu apetisanta dar intransigenta directoare de hotel ( Raluca Ghervan, care face joc dublu, intrând ulterior și în pielea soției ministrului), care apare , de fiecare dată, când ți-e lumea mai dragă, secondată de subalternii săi, plini de haz : lunganul chelner, cu față de oligofren și pus pe ciubucăreală ( Adi 
Gheo) și conștiincioasa cameristă, pe care nimic nu o poate scoate din a-și îndeplini obligațiile din Fișa postului. (Valeria Stoian). Apare, la un moment dat și soțul amantei, disperat să-și recupereze soția, îndrumat mereu pe piste false și neînțelegând nici în ruptul capului cine este de fapt adevăratul curtezan al acesteia ( Daniel Nuță), dar și doamna Foster, asistenta medicală care o îngrijește pe mama secretarului rotunjor, care se amestecă și ea în încrengătura hazlie a intrigilor amoroase, în care nimeni nu mai știe cine cu cine este încurcat. (Teodora Pacurar).
Finalul este evident unul fericit, reputația politicianului fiind până la urmă salvată, toată lumea rămânând mulțumită, mai cu seamă publicul, care zabovește minute în șir, în poziție de “drepți!” , îmbrăcand în aplauze talentul actoricesc remarcabil și punerea în scenă mai mult decât inspirată.
Ce-am mai remarcat? Interactivitatea, gandită de inspiratul regizor Șerban Puiu : personajelor 
nu pare să le ajungă scena. Ne trezim cu ele în mijlocul publicului, interacționând cu acesta, spre deliciul spectatorilor care, veniți la teatru doar să asiste, se trezesc cu personajele amestecate printre ei , ba făcand uneori chiar ei parte din scenariu!
Concluzia serii? “- Mai vreau la Teatrul Elisabeta!!!”. Deși o spun în gand, Serban Puiu pare că mă aude și mă anunță ( iar eu pe voi!) că stagiunea se încheie deocamdată, însă din toamnă…”o s-o facem și mai lată!”. Nu, asta o spun eu, dragii mei, însă rima mea ascunde un mare adevăr : echipa teatrului este pusă pe fapte mari, încercand să nu se abată de la linia atât de frumoasă și atât de greu de dus, în zilele noastre, a calității și lipsei de compromis!
Așadar, la nivel înalt – “încurcătura” dramaturgului britanic, dar mai ales spectacolul de excepție de la Teatrul Elisabeta!
Comentează