Mărturisesc că nu am foarte mare încredere în cei ce se bagă în domenii pe care nu le stăpânesc. Eu, bunăoară, nepricepându-mă deloc, nu m-aș apuca niciodată să creez veșminte (deși idei am destule!), nici nu m-aș înscrie la curse de cai, nu aș putea să asist vreun mare chirurg, la o operație, nici măcar pentru a-i întinde bisturiul și în niciun caz, nu aș pilota un avion. Nici măcar unul de hârtie! Chiar și în oglindă când mă privesc, mă încearcă uneori un sentiment de discomfort: eu, la origine, sunt economist. Știu cum se face un bilanț contabil, cum se administrează o întreprindere, care sunt legile economiei de piață. Ce naiba caut eu în televiziune?!? Oare nu cumva ocup locul unui ins, mult mai bine pregătit?…
Și, deși viața mi-a oferit destule exemple, de inși care au strălucit în meseria lor, deși provin din domenii care nu au nicio legătură cu ceea ce fac acum, eu tot circumspectă am rămas.
Bunăoară, când am auzit că două din vedetele mele preferate, solista Sanda Ladoși și actorul Bogdan Stanoevici, au fost unși la cârma Circului bucureștean, am oftat. Nu pentru că aș fi fană a Circului ; până și copiii mi-au crescut într-atât, încât acum se familiarizează cu circul vieții, uitându-l pe cel, în care-i tot însoțeam, prin duminicile copilăriei lor. Ci pentru că primul meu gând a fost ( probabil, ca și în cazul multora): ce legătură au ăștia cu Circul? De ce oare nu rămân pe “teritoriul” lor, acolo unde au și făcut, de altfel, performanță?
…A trecut deja ceva timp, de la controversata numire. Oamenii/fanii celor doi, s-au obișnuit deja cu noile funcții ale acestora, s-au stins până și glumițele și ironiile cu care îi mai ințepau unii și alții. Sincer, nu am urmărit evoluția programelor de circ, de atunci. Nici timp nu am avut, și nici nu m-a interesat…Am continuat să-i invit, în emisiunile mele, și pe Sanda și pe Bogdan, dar in vechile lor calități : de cântăreață și, respectiv, actor. Vorbind despre orice altceva, decât despre circ. Ba, mint, la un moment dat, Bogdan ne-a povestit ceva, într-o emisiune recentă, despre noua titulatură a Circului Globus : Circul Metropolitan. “La meme Jeanette, autrement coifee!” – mi-am zis atunci. 
Adică “Aceeași Mărie, cu altă pălărie!”. Scamatori, acrobați, clovni – mai nou, nici măcar animale – ce poate fi nou, la Circ? Ce-ar mai putea fi nou, într-o Românie în care “noul” și “evoluția” se lasă asteptate precum un prunc, într-o familie lovită de infertilitate?
Si, cum viața ne dă, de multe ori, peste bot, mi-am primit și eu palma de rigoare! În acest weekend, cei doi prieteni ai mei metropolitani m-au invitat …la Circ! Tocmai îmi lansasem, dimineața, la Târgul Gaudeamus, cărticica, asa că simțeam o acută nevoie de relaxare. Fie! Voi merge la Circ! Să văd ce mare ispravă au făcut Sanda mea și Bogdanul meu!
Bref! După o oră și jumătate de urmărit, fermecată, spectacolul numit, deloc 
întâmplător, “Reveria”, la care fusesem invitată, pot spune, cu mâna pe inimă, că, cel puțin din punct de vedere al Circului metropolitan, România a intrat în lumea evoluată. A intrat dreaptă, a intrat cu dreptul, cu fruntea sus, frumos îmbrăcată și cu manierele elegante ale unei autentice lady!
Hotărât lucru, Circul bucureștean nu mai e ce-a fost. Numai ambalajul exterior al clădirii din “Ștefan cel Mare” ne amintește de vechiul circ. Și arena. Care tot rotundă este. Dar în ea se naște o cu totul altă poveste. Este povestea anului 2017, în care talentaților artiști li s-a dat pe mână un scenariu spectaculos, în care un regizor de excepție a tradus, într-o frumoasă metaforă, talentul artistilor, în care un scenograf modern și inspirat a creat costume demne de catwalk-ul oricărui eveniment de modă, în care artizanul luminilor s-a întrecut pe el însuși, iar 
regizorul muzical a ales muzica perfectă. În “Reveria”, Zeița și Timpul veghează asupra îndrăgostiților. Răul si binele se confruntă în arenă, în scene dramatic ilustrate prin spectaculoase momente de circ. Între ele, ai voie să râzi cu lacrimi! Însă nici clovnii nu mai sunt ce-au fost : sunt personaje moderne, interactive, iar poantele lor mai au mult până să devină răsuflate. Vocea și prezența spectaculos vizuală a Sandei, strecurată și ea in distribuție, m-au surprins în mod plăcut, după ce am făcut ceva pariuri, dacă este ea sau nu! 
….Reacția sălii mi-a confirmat că exaltarea mea nu se datorează numai subiectivismului. Demult nu am mai auzit ovații, la un spectacol de circ. Sală arhiplină. Mult tineret. Bisuri peste bisuri, la final.
Pentru mine, personal, “Reveria” a devenit “Revelația”. La final, m-am furișat în culise, prietenele mele , vedeta Maria Nagy și scenograful Georgeta Nistor, pentru a-i felicita pe artizani. Da, e-adevărat că niciunul din cei doi nu mai făcuseră niciodată așa ceva. Dar au fost intr-atât de înțelepți, încât să-si ia alături cei mai buni specialiști, majoritatea de peste hotare, să nu se bage în treaba acestora mai mult decât trebuie și să-și dorească, cu adevărat, să facă ceva extraordinar! Și mai e ceva: profesionistul rămâne profesionist, indiferent de locul în care se află și de lucrul pe care pune mâna!
Bravo, Sanda, bravo Bodgan! Din respect pentru ceea ce ați făcut voi, la Circul Metropolitan, cel din societatea românească ar trebui să-și schimbe numele!😁
Comentează