O zestre contemporană

Undeva, în Țara Făgărașului, în satul Mândra, Alina Zară reușește să împletească o lume veche cu lumea nouă, simțind pur și simplu românește și demonstrând, în cele mai neașteptate și inspirate feluri , că tradiția și autenticul nu pot fi nicicând demodate ci sunt chiar parte din esența viitorului. Din mâinile și din grija ei s-au născut proiecte extraordinare, pentru spiritul românesc iar, sub denumirea de Mândra Chic s-au adunat proiecte cu atât de mult suflet în ele încât fiecare se cere, pe îndelete rostit.

Povestea aceasta a început demult, în satul Mândra, acolo unde o femeie simplă țesea înconjurată de nepoții ei. Pentru mâinile ei pricepute, războiul de țesut nu ascundea niciun mister iar suveica ei țesea, deopotrivă, pânză pentru straie dar și povești pentru nepoții ei.
Mama Ruța nu părăsise niciodată satul Mândra însă își dorea mult ca Suveica ei din lemn vechi să vadă întreaga lume. Câteva decenii mai târziu, nepoata ei, Alina Zară avea să pună, laolaltă, visurile bunicii și visurile ei și, din dragoste curată, avea să trimită Suveica bunicii să vadă lumea întreagă, să deschidă apoi porțile Muzeului de Pânze și Povești, să pornească atelierele de scris carte poștală cu povești iar, pentru toți cei pasionați de tradiție și zestre contemporană, să le arată o cale originală, numită Mândra Chic. Stăm astăzi față în față cu unul dintre cei mai spectaculoși arhitecți de frumos pe care i-am descoperit până acum. Poftiți, dragi cititori, în povestea acestei zile!

Cristina Moldovan: – Una dintre cele mai complexe și mai fascinante povești care conservă autenticul românesc și care duce mai departe esența acestui popor este cea construită de dumneavoastră, Alina Zară. Pentru noi toți vă rog să ne spuneți cine sunteți?

Mândra Chic: – Eu sunt, înainte de toate, nepoata Mamei Ruța. O fetiță crescută la țară  și educată, parțial, de „mătușa și unchiul de la București”, cei care au învățat-o să poarte, cu eleganță, rochițe de catifea cu gulerașe de dantelă, cei care o duceau la operă sau la teatru și în vizită la prieteni, în casele cărora se bea lichior în pahare de cristal, cafea în cele mai dichisite cești de porțelan chinezesc, ars în cuptoarele de la Muzeul Jingdenzhen și se povestea despre Toulouse Lautrec ori Enescu.  Alina Zară este marcată de aceste experiențe și urmează o facultate de arte, însă, în paralel, revine mereu acasă, acolo unde bunica o aștepta mereu cu clătite, preferatele ei, cu blândețe, afecțiune și brațele deschise. Îmbrățișările bunicii sunt cea mai valoroasă experiență, după care fetița Alina tânjește, încă, în fiecare zi și pe care le caută. Bunica a fost cea care m-a învățat că, cel mai important bagaj din lumea asta este o traistă metaforică, pe care o primim la naștere și în care se adună, toată viața, tot binele pe care îl facem. Este singurul bagaj ce ne este permis în ultima călătorie. În cultura noastră aceasta este călătoria prin moarte spre Înviere și Rai. Până acolo, avem de trecut 7 vămi. Și, pentru a ajunge la liman bun, la fiecare vamă trebuie să lăsăm câte ceva. Și cu cât ai mai mult bine strâns în traistă, cu atât ajungi mai departe. Alina este femeia care le spune tuturor, în feluri dintre cele mai diverse, povestea traistei pe care o purtăm toată viața cu noi! Despre binele pe care-l putem face în neimaginat de multe feluri posibile. Chiar și atunci când asta ne pare imposibil.

Cristina Moldovan: – Traista cu binele pe care îl facem – nu știu să fi auzit vreodată o metaforă mai frumoasă! Privind la ceea ce ați reușit să adunați în ea, la toate proiectele extraordinare, ea pare deja plină cu bine și frumos. Haideți să scoatem din ea, pe rând, fiecare proiect în parte. În primul rând, cum ați trimis Suveica bunicii în lume și ce înseamna călătoria ei?

Mândra Chic – Suveica Mamei Ruţa din Mândra este un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă, bunica mea, era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi al suveici să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei, să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ei, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat,
trăistuţele din Ţara Făgăraşului. La modul concret, zeci de oameni aşteaptă Suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul și adună, laolaltă, povești și fotografii de pe drum… aceștia se numesc CĂLĂUZE și au purtat Suveica prin toate colțurile lumii, parcurgând peste 1.000.0000 de km. Suveica a ajuns cu Andrei în Maroc, cu Elis în Australia și Noua Zeelandă, cu Alina la New York, cu  Daiana în Brazilia, Argentina, Chile, Peru și Republica Dominicană, cu Valentin pe Muntele Athos, cu actrița Natalie Ester în Telaviv și Verona, cu violonistrul Alexandru Tomescu în China, cu jurnalistul Ion Cristoiu în Turkmenistan. Călăuzele au dus-o pe urmele gulagului românesc în Siberia sau pe urmele marii migrații a ardelenilor de la începutul secolului în America, a fost în Bali sau Africa Centrală. Colindă și azi, chiar dacă a făcut deja de câteva ori înconjurul Pământului și, prin Călăuzele ei, a învățat deja oameni din toate colțurile lumii ce poate o suveică să facă și unde este țara ei. Jurnaliștii de travel o numesc „cea mai celebră suveică din lume, după suveica Penelopei” sau  „cel mai duios proiect internațional de călătorie.”

Cristina Moldovan: – Mi se pare absolut incredibil cum ați ascultat dorința bunicii și cum ați făcut din visul ei cel mai duios proiect internațional de călătorie. Pare a fi o Suveică fermecată ce azi lucrează singură și țese, sub ochii noștri, adevărate jurnale de călătorie. Și, în timp ce suveica bunicii călătorea prin lumea largă, acasă, în satul Mândra visul dumneavoastră prindea și el contur. Cum s-a născut Muzeul cu Pânze și Povești? 

Mândra Chic:- În România prea multe lucruri valoroase sunt arse, în fundul curții, pe motiv că sunt doar vechituri. Acestora, mult prea multe  „chinezării”  le fură locul, în casele noastre. Mi-am dorit, în măsura în care pot, să salvez zestrea moștenită de la bunicii noștri, iar pentru aceasta aveam nevoie de un loc al ei. Povestea locului începe pe la 1900, când oamenii din zonă plecau la muncă peste ocean, să facă bani cu care să-și  clădească o viață mai bună. Călătoreau luni întregi spre Tărâmul Făgăduințelor,  pentru a câștiga  “mia” de
dolari, cu care își făceau o căsuță. Mii de oameni au plecat atunci din Țara Făgărașului în America. A fost un adevărat fenomen… Se spune chiar că, pe vasul Carpathia, care a salvat supraviețuitorii de pe Titanic, se aflau și mândreni, în drumul lor spre America. De unde s-au întors doar câțiva, printre care și unchiul Gheorghe, care a ridicat căsuța ( prima ridicată cu bani americani ) care acum a devenit locul de referință al comunității noastre ce numără aproape 3000 de suflete (peste 90% români, ortodocși). Casa a suferit o serie de intervenții în perioada comunistă, apoi după 2010 o restaurare funcțională, în cadrul căreia s-a încercat recuperarea cât mai multor elemente vechi. Acolo, în acea casă, am înființat Muzeul de Pânze și Povești, un mic centru cultural ce găzduiește o colecție etnografică cu specific local,atelierele Mândra Chic, cunoscute deja de românii din toată lumea, în care se creează piese de zestre contemporană, dar și proiecte dedicate, gratuit, copiilor din comunitate, campanii de mediu și civice, tururi ghidate, proiectul internațional de călătorie, Suveica Mamei Ruța în jurul lumii și o grădină model, specifică satului, cu straturi de legume și pomi fructiferi.

Cristina Moldovan: – Un muzeu cât o inimă întreagă! Pare a fi chiar inima satului Mândra! Mi-ar plăcea să aflăm puțin mai mult despre atelierele pe care Muzeul le găzduiește. 

Mândra Chic:-  Cele mai populare și deschise tuturor sunt atelierele de scris cărți poștale cu povești. Avem o colecție întreagă de cărți poștale de colecție, bilingve, cu povești inspirate din cultura noastră tradițională. Dar mai pregătim niște ateliere de dantelărit și mai avem atelierele de vară, dedicate de mai bine de 10 ani, copiilor de la noi din sat. Toate gratuite. Aproape 100 de juniori participă anual la activitățile speciale, dedicate lor. Ateliere de cusut simboluri cu specific local, de tâmplărie și sculptură, pictură pe sticlă după modele întâlnite în biserica monument istoric a satului, pictate de celebrul iconar Savu Zugravu, ore întregi în care se reiterează jocurile vechi ale copilăriei, workshopuri de dezvoltare personală, de lucru cu lut, cu lână sau de restaurare, invitați care dezvoltă campanii de mediu, conștientizare, integrare și implicare în comunitate, proiecții de filme și documentare, excursii cu bicicleta, ateliere de joc și cântec vechi din sat, redescoperirea gastronomiei și spiritualității comunității.

Cristina Moldovan: – Cred că Mama Ruța ar fi extrem de mândră să vadă pe unde umblă Suveica ei și cum învață copiii din sat meșteșuguri strămoșești! Mai cred și că ar fi de-a dreptul mândră de Mândra Chic și de modul în care nepoata ei reușește să ofere oamenilor o zestre contemporană! Ne povestiți, vă rog despre ce înseamnă azi Mândra Chic?

Mândra Chic: – Mândra Chic este un concept complex, care cuprinde, cum spuneam anterior,  un atelier șezătoare în cadrul căruia se creează piese de zestre contemporană, dar și  muzeul, ca mic centru cultural, apoi proiectul internațional de călătorie, colecții etnografice sau de tip #culturalfashion, campanii sociale, civice și de mediu, burse de educație, ateliere de creație și dezvoltare locală pentru copii și adulți. Totul este interconectat! Mândra Chic – https://blog.mandrachic.ro/  este un proiect de recuperare și promovare a valorilor locale și naționale. O oază de rezistență culturală, un loc în care se întâlnesc femei care cos și croșetează cu dichis și bună rânduială, în care se studiază izvoare de patrimoniu din etnografia românească, se refolosesc bucăți din piese valoroase dar distruse, se brodează, se redescoperă tehnici străvechi și se  inovează, se adaptează autenticul în limbaj și formă contemporană, pentru ca povestea să poată fi dusă mai departe.Un demers identitar menit să construiască o punte între rădăcinile și devenirea contemporană a fiecăruia dintre noi!  Un proiect pledoarie pentru redescoperirea, conservarea și promovarea produsului românesc, autentic, inspirat de cultura și originile noastre și susținerea micului artizan local. Un proiect gândit ca o alternativă sustenabilă la produsele realizate în masă. Un proiect care să ne îmbrace nu doar trupul ci și sufletul. Concentrat artistic neaoș, pe tipar modern, în majoritatea cazurilor sub formă de manifest cultural! Produsele sunt, de regulă, unicat sau de serii foarte mici și fiecare are povestea lui. Se comercializează online sau în concept store-uri de design românesc. Le poți achiziționa direct sau poți să-ți creezi tu propria piesă de #zestrecontemporană: alegi forma de bază, materialul, culoarea, broderia, mesajul. Poți veni chiar cu zestre de la tine de acasă, poți participa la întâlnirile de creație din atelier sau online și îți poți recicla piesa Mândra Chic când, din diverse motive, vine vremea să faci asta.

Cristina Moldovan:- Acest întreg incredibil alcătuit din Suveica veșnic călătoare, din Muzeul cu Pânze și Povești, din atelierele dăruite comunității și din straiele pe care le poți purta sub marca Mândra Chic îmi închipui că reușește să construiască, aproape natural, o comunitate din ce în ce mai generoasă pe care o definește autenticul. Cum arată această comunitate? Cum arată oamenii care vă vizitează și cât de mulți sunt ei?

Mândra Chic:- Comunitatea noastră este a oamenilor care își iubesc rădăcinile, care se integrează în universalitate, păstrând identitatea proprie. Oameni de bine, oamenii buni! Cât de mulți sunt? Nu am socotit niciodată, nu știm un număr. Sunt mulți oameni, români cu precădere și prieteni de-ai lor, dar și grupuri de străini, care vin să ne asculte poveștile, să cumpere piese de zestre contemporană din atelierul nostru, dar și să ne spună poveștile lor. La noi e un schimb continuu de povești. Astăzi, de exemplu, am avut în vizită o familie de belgieni, care au o galerie de artă la New York și o colecție de piese tradiționale din toate colțurile lumii, ale căror povești le-am ascultat fascinată. Apoi un grup de 10 bicicliști, foarte interesați de povestea marii migrații a ardelenilor în America – un fenomen căruia noi îi dedicăm o expoziție permanentă în cadrul Muzeului de Pânze și Povești. Apoi s-a oprit un grup de tineri care și-au adus prietenii din Anglia la noi, să ridice, personal, niște hoodie-uri pe care le comandaseră pentru aceștia, din colecția upcycling #ImPerfect, tineri cu care am povestit despre NFT-uri și Metaverse.  Și a mai fost Andra, care lucrează în cadrul unui institut de cercetare, care a venit împreună cu bunica ei de 80 de ani, ce se trage dintr-un sat vecin,  dar și tanti Mărioara lu’ Gicu să îi încrețim un șurț țesut de la costumul popular și doamna Maria lu’ Bucur, să își ia la revedere, că pleacă peste iarnă la copii, în America.

Cristina Moldovan: – Viața în satul Mândra pare una a fabulosului creativ dar și a dinamicului contemporan. Ancestralul și digitalul par să nu aibă nicio problemă de conviețuire, acolo. Pe mai departe, această poveste a voastră cum se va scrie? Cum va arăta viitorul?

Mândra Chic: – Vom continua să facem tot ce am făcut până acum: atelierul de zestre contemporană în care creăm produse care alină dorurile a mii de oameni de pe tot Mapamondul, continuăm proiectul internațional de călătorie al Suveicii prin lume, atelierele pentru copiii din sat, cercetarea specificului local, ateliere de dantelărit, un inedit concept de eveniment rural, „porți deschise-n sat” șiiii, cel mai important proiect la care lucrăm acum, o cărticică de zestre pentru părinți și copii, cu 10 personaje-eroi din poveștile Românești. A fost o nevoie pe care am identificat-o în timpul pandemiei, când am avut un proiect în Canada, susținut de Ministerul Culturii și Emigrației de acolo. În cadrul unor workshop-uri care se desfășurau online, copiii de români primeau, înainte, acasă, mici suveicuțe pe care le transformau în magneți și o serie de cărți poștale pe care le puteau desena și trimite prietenilor din alte culturi, făcându-le cunoștință cu personajele copilăriei din cultura noastră. Ne-a uimit faptul că peste 90% dintre ei nu știau cine e Cosânzeana, Calul Năzdrăvan sau Făt-Frumos. Și am hotărât să pregătim această cărticică ce va conține pe lângă descrierile de bază ale personajelor, cu fabuloasele lor super-puteri și o serie de ilustrații create de artistul vizual Ada Mureșan plus niște QR  coduri care ne vor duce spre o componentă gen audio-book.

Cristina Moldovan:- Tot ce ne-ati povestit azi se pot numi simplu: proiecte manifest. Din proprie experiență, știu cât efort susținut și câtă dăruire înseamnă să îți povestești, prin proiecte manifest, atașamentul față de țara în care te-ai născut și să încerci să fii o voce pentru ea. Cum ajută proiectul manifest Mândra Chic, Romania? 

Mândra Chic: – Proiectele manifest sunt mici oaze de rezistență culturală, care ne ajută să rămânem conectați la valorile cu care rezonăm  și în cadrul cărora ne putem transforma în mici activiști pentru lucrurile bune și frumoase în care credem. Proiectele manifest ne ajută să trecem mai ușor peste furtunile sistemice și țin lumina aprinsă, ca un reflector, pe realitățile din jurul nostru, astfel încât să nu ne rătăcim. Asta înseamnă, în esența ei, Mândra Chic.

Cristina Moldovan: – Să rămânem conectați la valorile noastre este lecția principală pe care o învățăm astăzi, de la Mândra Chic. Ce a reușit să facă o nepoată atentă la poveștile bunicii ei și cum a sporit ea frumosul în lumi ce ne sunt dăruite nouă este ceva ce rar putem descoperi. Este, poate, una dintre cele mai frumoase formule prin careVechiul se împletește cu Noul pentru ca Vechiul să nu piară iar Noul să îl poată conține, în esență pură. România este binecuvântată să fie îngrijită de astfel de oameni extraordinari! Felicitări, Mândra Chic pentru cât de frumos povestiți românescul din noi toți! Sunteți, pe deplin un Creator de 10, un Arhitect de frumos! Mă simt onorată că mi-ați acceptat, astăzi, invitația la o poveste cum rar putem descoperi! Cu profundă admirație și cu recunoștință, vă urez mult succes pe mai departe, în toate poveștile mândre care se țes în Țara Făgărașului!