O viață binecuvântată nu e neapărat atunci când nu-ti lipsește nimic și te poți lăuda că nu ești dator nimănui.
Și nici măcar atunci când ai acumulat averi care să le ajungă și nepoților. Daca din ecuația vieții lipsește Hristos, tot ceea ce crezi ca ai e deșertăciune.
Am văzut oameni săraci care-L aveau pe Iisus în inimă și le era îndeajuns. Un acoperiș modest deasupra capului și o bucata de paine. Dar cu mulțumire pentru acel puțin. Am cunoscut oameni loviți de necazuri mari, dar care-L slăveau pe Dumnezeu.
O viață binecuvantată e aceea în care îți începi ziua cu Dumnezeu, cand Îl implici in toate aspectele vieții tale, de la cele mai mici la cele mai importante.
O viață binecuvântată e aceea în care te-ai sacrificat să susții copilul la școală, astăzi om realizat care îți spune: „Mulțumesc, mamă. Mulțumesc, tată”. Când ți-ai trăit viața în așa fel încât cei din casa ta să-L vadă pe Hristos în tine și să-L urmeze, fără vreo predică.
O viață binecuvântată e atunci când ai înțelegere în familie, cu toate încercările care ar veni.
O viață binecuvântată e atunci când copilul tău îți spune dimineața: ”Mami, te iubesc”, chiar dacă nu ți-ai permis niciodată să-l duci in parcurile de distracții pentru cei mici.
O viață binecuvântată e întotdeauna alături de Dumnezeu, o viață care caută sfințirea și pacea.
Nu am fost creați pentru lumea aceasta, nedreaptă și zdrobită de păcat. Noi avem o țintă înaltă, Cerul. Ce e acolo? Pace, sfințenie, bucurie… Dumnezeu. Va veni și ziua aceea mare pentru noi.
Comentează