banner marshal garden
Bombănelile Marinei Diverse Editoriale

Țara mea de “Gică contra”! 

 

M-am săturat! 

Sunt veșnicul spectator al unui război al românilor cu românii. De ce spectator? Pentru că nu-mi plac conflictele și pentru că știu prea bine  cine-i mănâncă, în final,  pe cei care se bagă în tărâțe…Tranșeele mele sunt articolele mele, armele – strigătele mele în pustiu. Și “gălăgia” e o formă de luptă. Cu condiția să nu existe prea multe dopuri prin urechile celor din jur..

Așadar, la ce războaie mă refer și care mă nemulțumesc peste măsură? La cele iscate zi de zi, din orice motiv, cu orice temei, de fapt, de multe ori fără temei. Imaginea care-mi vine-n minte, când mă gândesc la acest ocean de cârcotași , este aceea a unui dulău flocos, legat cu un lanț de cușca sa sordidă și care, indiferent  cine trece prin preajma sa – om bun sau om rău – sare ca ars la el, lătrând cu bale și băgandu-l în sperieți. Dar rămânând prins în lanț…

Indiferent de ceea ce i se întâmplă, românul s-a obișnuit să cârcotească. Să se răzvrătească. Sigur că democrația ne-a deschis poarta spre  a nu fi de acord și a  contesta ceea ce nu ne convine – asta după anii lungi de dictatură, trăiți cu pumnul în gură. Dar acelea sunt deja vremuri mult prea îndepărtate, pentru a ne tot agăța de ele, găsindu-ne justificări pentru nesupunere.

Și totuși, ca și cum abia de ieri ne-am primit dreptul de a vocifera, ni-l manifestăm cu atâta voluptate, încât cădem în extrema cealaltă… Nu-i invidiez pe conducătorii acestui popor, c-or fi ei de dreapta sau de stânga. Nu-i ușor să guvernezi o armată națională de “Gică contra” , care, indiferent de ceea ce i se dă, i se spune sau i se face, vociferează. Dacă se ia o anumită decizie, ea sigur va fi proastă și se vor găsi destui să demonstreze acest lucru. ( mulțimdintre ei tributari unor interese personale). Dacă decizia nu s-a luat, aceiași vor lătra , acuzând conducătorii de neimplicare , dezinteres și incompetență. Fiecare gest politic e urmat de lătrături pe la talk-show-uri și lături vărsate în capul “împricinaților”. La pachet, vine și avalanșa de reacții, pe rețelele de socializare , vin și aglomerațiile belicoase din fața Guvernului, în piața devenită cea a mioriticilor “Gică contra”. Nu spun, o opoziție inteligentă la adresa greșelilor celor care ne guvernează, este vitală. Ei trebuie să ne simtă permanent răsuflarea în ceafă și să pună interesele noastre mai presus de aroma apetisantului ciolan, de dare atârnă destinul lor politic. Însă de aici și până la a amenda copios fiecare respirație a autorităților, e cale lungă și miroase a dezordine și a rea-credință. 

     Ce anume mi-a stârnit revolta, mie, om, în principiu “apolitic”,   cu discrete simpatii spre stânga, dar cu dezamăgiri din ambele părți? 

Două elemente aparent minore, care țin însă de viața mea, a celor dragi mie și a noastră, a tuturor. 

Primul se referă la tevatura cu purtatul măștilor. Atâtea speculații, câte am auzit în ultimele zile, zău, merită o cauză mai bună! Se recomandă să purtăm măști ( și o fac toate statele responsabile, credeți-mă! ) Ok, vom purta măști, dacă asta ne scade pericolul contaminării – spune omul disciplinat din mine, după ce a cerut  și părerea unor prieteni medici. În schimb, s-a declanșat o adevărată tevatură, la nivel național, legată de aceste măști. Că de ce “obigatoriu”? că de ce amenzi? Că de unde să ia oamenii măști? Că de ce să le poarte și cei ce și așa respiră împiedicat? Că de fapt nu sunt bune de nimic. Că de fapt sunt chiar nocive. …Am călătorit în destule părți de lume, în vremuri lipsite de pandemii și am descoperit destule metropole în care locuitorii purtau toți astfel de măști. Din proprie inițitiativă, după o corectă informare.  Fără să comenteze. Pentru binele lor. La noi e nevoie de amenzi…

Apoi m-a contrariat reacția în lanț, stârnită de decizia privind măsurarea temperaturii. E un indiciu al bolii, fără doar și poate. Cu “rateurile” asumate, cu tot. ( “asimptomaticii” nu au temperatură, iar febra crescută nu înseamnă neapărat COVID19). Dar de ce să fac un caz din asta? De ce pe mine, cetățean, ar trebui să mă deranjeze cele câteva secunde , în care cineva îmi apropie de frunte un termometru? De ce trebuie să inițiez adevărate conferințe de la tribune nevăzute, pe tema “legalității măsurării fără acceptul paccientului”, de ce trebuie să mă lamentez, legat de faptul că cei ce măsoară temperatura, nu sunt cadre medicale? Pe bune?!? Ar trebui să scoatem asistentele din spitale și să le repartizăm prin supermarketuri, ca să ia temperatura clienților?….

      Mă bucur, sincer,  de fiecare dată când jurnaliștii – câinele de pază al democrației – sar în apărarea drepturilor noastre. De multe ori mă regăsesc, mental,  și de partea revoltaților din Piața Victoriei. Cred însă cu tărie că trebuie eliminate din obișnuința românilor vociferatul gratuit, revolta de dragul revoltei. De multe ori, înlocuirea lui “Gică contra” cu un Gică informat, responsabil și disciplinat, ne va feri de multe belele. 

….Și nu, nu sunt nicidecum o nostalgică a dictaturii, de pe urma căreia am avut și eu destul de suferit. Așa că…măsurați-mi temperatura! 

Etichete

Femei de 10 pe Facebook