Diverse Povestea mea

O poveste în care …nu se întâmplă nimic rău

 

      A fost odată……o grotă săpată în peretele unui munte , ce se ridica pe o insulă tropicală pustie , pierdută undeva în imensitatea oceanului . Era o grotă frumoasă , spatioasă , primitoare , pavată cu nisip alb și fin , ba chiar avea și un izvor ce curgea într-un fel de bazin de piatra , șlefuit de apă , de dimensiunea unei parasute. Nu că ar fi avut vreo legătură ! Cu toate acestea era nelocuită . Asta pentru că , după cum v-am spus , insula era pustie. Adică era pustie , dar nu chiar de tot . Era plină de vegetație luxuriantă , că doar era în zona tropicală , avea și pomi fructiferi și păsări de toate mărimile și culorile , avea și animale , dar nicinul de pradă . Apa care o înconjura era plină de tot felul de pești dar , ca prin miracol , nu era niciun rechin. Ce mai….paradisul pe pământ. Această liniște și frumusețe incredibilă au fost tulburate , într-o bună zi , de venirea unui superb iaht alb , care a ancorat în micul golf situat în partea de nord a insulei , în apropierea grotei de care vă vorbeam. Pe iaht călătoreau El și Ea , cei mai frumoși îndrăgostiți din lume. Fugiseră pe ocean , pentru a scăpa de sutele de paparazzi , care îi urmăreau zi și noapte , că doar v-am spus : erau cei mai frumoși îndrăgostiți din lume și toate revistele și posturile de televiziune ar fi plătit bani grei pentru imagini cu ei doi. Doar că ei tot ce-și doreau , era să fie lăsați în pace  să-și trăiască în liniște și armonie frumoasa lor poveste de dragoste. 

Au debarcat pe insula privind uimiți în jur , nevenindu-le să creadă că atâta frumusețe poate să existe și că , în sfârșit au găsit un loc unde nu-i urmărește nimeni . Au descoperit rapid și grota , pe care natura parcă o construise special în așteptarea lor.

În acest moment în orice poveste intervine elementul negativ , care perturbă starea de bine și crează , o tensiune insuportabilă pe care , totuși o suportăm , ca să vedem cum se termină .  Ce ați zice , dacă v-aș spune că nu s-a întâmplat nimic grav și că cei doi , cei mai frumoși îndrăgostiți din lume , n-au mai părăsit niciodata insula și au trăit iubindu-se până la adânci bătrâneți ; ba au mai avut și doi copii pe deasupra , care au crescut mari și frumoși , că doar cu cine să semene ? Bineînteles că ați spune că povestea asta nu are nici un haz , că nu are intrigă și că nu poate fi adevărată din o mie și unu de motive. 

Oare de ce avem nevoie de rău pentru a ne simți bine ? Oare de ce nu putem accepta ideea ca frumosul , binele , iubirea și toate lucrurile de acest fel , după care alergăm o viată întreagă , pot exista și fără opusul lor ? Ce ne face să așteptăm tot timpul , să se întâmple ceva rău ? Oare nu cumva defectul se găsește în noi înșine și inventăm răul dintr-o necesitate perversă de a trăi senzații speciale ? 

Neprihăniților ! Dacă binele și frumosul vă plictisesc atât de tare , vă promit să le iau asupra mea și să vă scap de ele . Ce ziceți ?

Dan V.Dumitriu, Laval, Canada, septembrie 2020

Sursa foto: ok.ru 

Publicitate