Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 74 : Cea mai mare piață din lume!

…Sunt vârâtă până peste urechi în valiza LAMONZA. Mi s-a făcut iarăși dor de ducă și , pentru că nemernicul de virus ne mai stă încă pe cap, în gât, în viață și în toate cele ce ne înconjoară, nu mi-a rămas decât să călătoresc virtual, printre amintiri. Iar partenera mea de călătorii – LAMONZA mea cea devotată – este doldora de astfel de amintiri! Le păstrează cu sfințenie și este suficient să fluier, ca să sară de pe dulap și să se desfacă în fața mea, dezvăluindu-mi emoții demult uitate. Iar eu…cand vreau să fluier, fluier! Uite, de exemplu acum! Fluier și….îmi apare în fața ochilor  un maldăr de fotografii…din cea mai mare piață din lume. Vă invit să mă urmați!

……Kilometrul „zero” al Republicii Populare Chineze este Piaţa Tien an Men. Şi cu asta cred că am spus aproape totul. Mai ales că avem de-a face cu un record mondial: Piaţa Tien an Men este cea mai mare piaţă publică din lume. Statisticile mondiale, confirmate şi de urmele paşilor mei, o aşază pe această treaptă superioară ca urmare a celor 440 de hectare pe care se întinde. Peste un milion de oameni pot încăpea simultan în Piaţa Tien an Men. În iulie 2014 m-am numărat şi eu printre ei!

Controlul riguros de la intrarea în Piaţa Tien an Men, mi-a oferit acel sentiment de siguranţă care-mi lipseşte, de regulă, în spaţiile ample şi pline de oameni. Se ştie, marile atentate ale planetei se petrec în locuri mari şi aglomerate. Ori de câte ori călătoresc într-o ţară străină, grijuliii mei părinţi nu uită niciodată să mă avertizeze, la plecare: „Evită, te rog, aglomeraţiile!” De evitat, nu le pot evita întotdeauna, însă spaţiile de anvergură, în care oamenii stau precum sardinele într-o cutie de conserve, îmi induc automat un sentiment de nelinişte. Aici, la Tien an Men, m-am simţit pentru prima oară în siguranţă.

…Iată-mă oarecum în mijlocul Pieţei. L-am zăpăcit de-a dreptul pe Victor, tot rugându-l să-mi facă poze şi colo, şi colo, şi lângă clădirile-reper, şi lângă coada impresionantă de la Mausoleul lui Mao. Precizez: am spus „lângă”, nu „în” coada de la Mausoleu, pentru că îmi cunosc bine limitele răbdării şi, deşi curiozitatea îmi dă ghes, nu mă încumet să pierd cateva ore prețioase din călătoria mea! Facem apoi poze lângă ecranele uriaşe, amplasate în piaţă (cum vi se pare o diagonală de 30 de metri?!), pe care rulează reclame ce promovează turismul Chinei. Ne pozăm apoi, la cerere, cu diverşi turişti, majoritatea chinezi. E o modă, la Beijing, să faci poze cu “ciudaţii” care-ţi vizitează ţara! Chinezii te acostează politicos şi te conving să te fotografiezi cu ei, rostindu-ţi parola universală: „Foto! Foto!” Nu pot rezista zâmbetului lor larg, mă pozez şi anticipez, amuzată, felul în care sunt comentate ulterior fotografiile cu pricina, în cercul de prieteni, la serviciu sau între rubedenii!

Dar să revenim la aglomeraţia din Tien an Men. Nu am avut ocazia să constat niciodată la românii mei această râvnă de a-şi vizita şi cunoaşte ţara. Chinezii vin din toate colţurile Chinei, străbat uneori mii de kilometri, pentru a le arăta copiilor lor elementele care le definesc ţara. M-am ciocnit de şuvoaie întregi de copii chinezi, ţinându-şi părinţii de mână şi fluturând cu mândrie steguleţele naţionale, cumpărate din Piaţa Tien an Men. N-ai să vezi niciodată aşa ceva la Bucureşti…

Astăzi, ca şi în trecut, în Piaţa Tien an Men se desfăşoară cele mai importante ceremonii oficiale. N-am avut norocul să fiu simultană cu vreuna din ele, însă un ghid între două vârste, evaluând încântarea de pe chipul meu, mi-a şoptit, în engleză: „Să nu rataţi Ceremonia drapelului!” Auzisem de ea, aşa că, în aştepta- rea necesarului apus de soare, m-am pierdut pe străduţele limitrofe Pieţei, în căutarea unui loc în care să-mi îndeplinesc o dorință cu care venisem de la Bucureşti: să gust o raţă Beijing, gătită la ea acasă!

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/ 

Uscatoare rufe