Bombănelile Marinei Editoriale

Nu vă sacrificați visele pentru niciun bărbat!

 

Niciun bărbat din viața asta nu merită să-ți sacrifici pentru el visele tale, oricât de îndrăznețe n-ar fi acestea, oricât de mult simți că-l iubești! Desigur, se exclud de aici situațiile limită, în care accidente teribile sau maladii cumplite te transformă în infirmiera pe viață a celui de lângă tine. Dacă-l iubești cu adevărat, omul neputincios de lângă tine va trebui îngrijit cu toată dragostea și dăruirea de care ești capabilă. În numele iubirii voastre. Și niciodată nu trebuie să-ți pară rău că o faci. Va trebui să te hrănești cu gândul că și el, dacă ar fi fost în locul tău, ar fi făcut la fel. Dar, repet, e vorba de oamenii neputincioși..
În majoritatea cazurilor însă , omul de lângă tine este zdravan la trup și îl putem suspecta că doar mintea i-a luat-o razna, atunci când îți pretinde să te sacrifici pentru el, să-i stai în umbră, să-l “slugărești”, să-i sprijini LUI ascensiunea pe culmi, uitând de tine, de ceea ce ai visat cândva, de ceea ce știi că poți face, în planul carierei tale
… Am cunoscut destule femei “supuse”, într-atât de supuse, încât s-au lăsat îngropate de vii în “treburile casei”, în scutecele copiilor, în maldărele de rufe de călcat, în aromele de tocăniță și sarmale, în toate aceste “probleme mărunte ale vieții de zi cu zi”. Mărunte le văd ei, bărbații mărunți ei înșiși, deranjați de încercările “egalelor” lor de a-și depăși condiția de menajere, bone, bucătărese, în încercarea lor disperată de a lăsa și ele altfel de “urme”, în viața lor. Ei le-ar vrea însă acolo,numai pentru ei, îngropate sub maldărul de griji casnice; ar vrea să le știe ” în siguranță”, să nu li se suie prea tare la cap eventuala “libertate” ce le-ar fi acordată. ” Eu aduc banu-n casă, tu ai grijă de casă! ” – cam așa pare a mai funcționa încă , inerțial, gândirea bezmetică a barbaților de modă veche. O femeie prea deșteaptă, prea activă și prea liberă poate deveni un pericol pentru căsnicie, nu-i așa? Dacă o lași să evadeze din universul casnic – în care ar trebui să se simtă foarte bine, de altfel – și-ar putea face de cap : ar putea să evolueze prea tare profesional ( și atunci va realiza “micimea” ta! ), sau poate s-ar găsi vreunul care s-o aprecieze mai mult decât tine, s-o admire pentru ceea ce este și să nu o vadă ca pe o slugă, așa cum pare că-ți place ție.
Nu vă sacrificați, dragile mele, mersul înainte, mersul în sus, nu renunțați la visele voastre, la dorința voastră de a arăta ce puteți, la dreptul vostru de a vă îndrepta frunțile și altundeva, decât în pământ! Sunteți puternice, sunteți mai puternice decât EI, și puteți foarte bine să fiți și soții devotate, și mame model, dar și femei realizate profesional și mulțumite de voi însevă!
Iar dacă bărbații din preajmă-vă nu înțeleg acest lucru, dacă vă frâng cu ușurință și seninătate, visele voastre cele mai intime, și vă subjugă unor principii desuete, nu acceptați! Cu riscul ca drumurile voastre să se despartă, la un moment dat! Căci, fiți sigure, veți întâlni, până la urmă, omul care să vă merite și care să vă prețuiască așa cum meritați!
P.S. Astăzi, la “Femei de 10, Bărbați de 10” , vom supune discuției voastre un astfel de caz. Are, oare dreptul un soț să-i refuze soției sale, mamă a doi copii, implicarea într-un mult visat proiect profesional? Se anunță o dezbatere incitantă, mai cu seamă că ediția de azi are la bază o scrisoare publicată chiar pe site-ul nostru.

2 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Partenera , dacă te iubește, n-are voie să-ți ingrădească libertatea. Jumătatea nu trebuie să-ți ceara să ai anumite ocupații de dragul ei. Nu poate decide pentru tine, în locul tau. Atunci cand se decid sa fie parteneri de cursă lungă, oamenii o fac pentru că se apreciază reciproc, pentru că văd in personalitatea celuilalt, calități care îi conving ca vor ajunge la destinație. De ce să incercăm să forțăm alegerile partenerului? Nu se merită să ajungem în impasul in care prietena/soția are de ales intre valorile/nazuințele ei si ce ne-am dori noi pentru ea, sau, mai degraba, pentru noi inșine. Nu s-ar ajunge la un hop dacă am ști să facem compromisuri. Ne numim suflete pereche, dar nu suntem gemeni. Ne-au atras asemănările sau deosebirile dintre noi. Oricare ar fi situația suntem diferiți si trebuie sa stăpânim arta de a ne ajusta unul celuilalt.
    Căsătoria este un contract scris. Îi lipsește totuși o fișă a postului, un program de familie. Pentru a-și atinge scopul de a dăinui, familia se adaptează de la traditional la modern, un părinte poate prelua sau face schimb de atribuții cu părintele de sex opus. Ne bazăm reciproc si alternativ unul pe celălalt. Dacă la serviciu se lucrează câte noua ore…Să presupunem și că nu-i aproape de domiciliu – incă două ore pe drum. Opt ore de somn. Ne mai răman doar 5 ore pentru viața de familie. Deci acestea 5 ore ar trebui trecute in contractul de căsătorie. Nu se trec, avem cu toții bun simț, stim ca avem nevoie de timp impreună pentru a intreține o „casă”.
    Mai este un lucru pe care nu-l înțeleg despre căsatorie. Începând cu vârsta de 18 ani este realizabilă. Femeile devin mature emoțional peste 30 de ani, iar bărbații după ce depășesc 40 de ani. Sub acest aspect, este posibil să se căsătorească doi „copii”, sau un „copil” si un adult intre ei? Cu atât mai mult au nevoie de ințelegere si ințelepciune in circumstanțe dificile.
    Deși in cultura occidentală se pune accentul pe individ, familia ține mai mult de oriental, de muncă in echipă. Este nevoie de un echilibru între „eu” si „noi”. Fiecare dintre „noi” are nevoie, de timpul pentru „eu”, dar si căminul iși cere timpul lui. Profesia e posibil s-o avem , o vreme și după pensionare. Copii își vor întemeia propia familie. Rămânem cu jumătatea, dacă ea este prioritară. Ori singuri cu amintirile. Poate chiar si cu regretele ca n-am iubit sau ca n-am fost iubiți mai mult.

  • Doar sa amintim ca poti face o meserie si de 2 ore pe zi o data la 2-3 zile. Sa vinzi ceva pe net.. sa scrii o carte… meditatii… etc… Programul de 9 ore la job e de sluga.. cate ore se pierd… daca un patron ar avea inima nu ar tine cu dintii de astea 9 ore… conteaza ce faci nu cat timp faci…

    Poate ne dati tema de maine a emisiunii sa colaboram din timp… apropo emisiunea ta e singura pe care o urmaresc… esti f buna!