Ziua în care toată lumea mi-a zâmbit

…În jurul meu regăsesc numai fețe zâmbitoare. Toți sunt foarte amabili, mă lasă să trec în față, iar unii îmi ofera scaunul lor , să mă așez. ( Doamne, oare chiar atât de bătrână par?!?- e prima întrebare care-mi vine în minte. Aproape că nu mă miră că mă aflu într-un autobuz și nu în mașina mea! ).
Cobor la prima și un domn între două vârste, ieșit înaintea mea, se repede să-mi întindă mâna. Hm. Deci n-au murit chiar toți gentlemanii de pe pământ! .. Intru în primul magazin. Wow! Ce surpriză! Prețuri mici, mult mai mici decât le știam! Iar la raionul de legume-fructe, nu mai văd nicio plăcuță tembelă care să mă anunțe că usturoiul tocmai ce-a venit din Egipt, că barabulele au crescut în pământul Argentinei, că roșiile vin de pe lângă șalvarii lui Baiazid, iar pătrunjelul a-nverzit prin Portugalia! Toate sunt neaoșe, iar pe etichete vânzătorul a scris zona de proveniență : Dobrogea, Ardeal, Bucovina, Oltenia… Ce-o fi cu magazinul ăsta?…Nu l-am mai văzut pân-acum! O fi…vreun experiment!
Intre timp mă sună telefonul. Mă uit pe ecran. E un nume odios, unul dintre acelea, menite să-ți strice ziua numai când vezi că te sună! E clar, o veste proastă – îmi zic. Dar nu, primesc una bună, chiar foarte bună : unul din dușmanii mei a fost zburat din funcție. Colegii mei, ceva mai credincioși decât mine, nu s-au rugat degeaba! Îi mulțumesc celui de la telefon. Îmi răspunde politicos, cu o urare care pare sinceră… Intre timp, îmi iese în cale un cerșetor. Nu prea obișnuiesc să încurajez nemunca, dar am o hârtie de 1 leu în buzunarul de la blugi, pe care am mai băgat-o de vreo două ori în mașina de spălat, cu nădragi cu tot, și mă decid să “scap” de ea. I-o întind bărbatului uscățiv și știrb, care mă privește cețos. O ia, bagă cealaltă mână în buzunar și-mi întinde o monedă de 50 de bani. Mă holbez la ei. “ Nu accept decât 50 de bani. Acesta e tariful meu!” – îmi spune. Îmi fac cruce, mai fac câțiva pași și intru în casă. Casa e lună, iar din bucătărie răzbate un miros mai mult decât gustos. “- Mmmm!” – exclam, după ce pun la loc capacele pe crătițile de pe aragaz. “- Mâncarea mea preferată! ..Ce băiat bun am! …Și ce curat e în apartament ! “- continui, inspectând, pe rând, încăperile, ca și cum nu am mai dat pe acasă de cel puțin o săptamână…Pornesc televizorul : e ora știrilor și-mi place să fiu un om bine informat….Ce ciudat! Azi e, cu siguranță, o zi specială a Planetei : niciun accident de circulație, niciun atac terorist, niciun divorț celebru, nicio bătrână violată. Doar autostrăzi date în folosință, invenții brevetate, elevi-olimpici aducători de medalii…Ba uite chiar și câteva compromisuri politice! Dau pe un canal de știri…Doamne! Și aici e ceva neînregulă. E prima oară când văd un talk-show așezat, în care nimeni nu se încaieră, toți discută aplicat și preocupat, zâmbesc către cameră și sunt politicoși unii cu alții….Sunt stupefiată…
..Merg la baie și mă sui pe cântar. Ceee?!? De ieri până azi am dat jos 3 kile?!? Fără niciun efort?!? Mă reped la congelator și extrag din el una din înghețatele acelea, cărora le-am impus un embargo total și le păstrez doar pentru musafiri. Iau una cu gust de mango și dau să o străpung cu lingurița. Cineva mă bate pe umăr. Ei, nu! nu acum! Duc repede lingurița la gură, îngrozită de ideea că cineva îmi va șterpeli înghețata. Din spate, aceeași mână fermă mă scutură energic.
….Deschid ochii. Lângă mine e Victor, îmbrăcat în ținută de stradă : “Hai, mami! Ce-i cu tine?!? N-ai auzit ceasul? Hai, trezește-te, că trebuie să te duc la aeroport!”..