Bombănelile Marinei Editoriale

“Kovesi” – numele despre care știu și copiii de grădiniță

 

Recunosc, acesta e un editorial ușor subiectiv. Motivul? Asist, cu revoltă interioară, de cațiva ani buni, la lupta cu justiția a unui om drag mie, căruia bine cunoscutele dosare fabricate i-au dat peste cap viața, sănătatea, cariera, încrederea că în România se va putea instala, vreodată, normalitatea.
Dar, chiar și subiectivă fiind, cred că voi fi în asentimentul cititorilor mei, când mă voi revolta cu privire la frecvența aproape bolnavă cu care un nume de persoană ne virusează, de o vreme încoace, timpanele : KOVESI. Deschid televizorul – KOVESI se revarsă din toate canalele către sufrageria mea. Radioul abundă si el în KOVESI. La servici, colegii vorbesc de KOVESI, la colțul blocului același leitmotiv înlocuiește amcestralele discuții despre sănătate și nepoți. KOVESI inundă quadrații ziarelor, KOVESI și-a vârât coada în online. KOVESI se scandează în fața DNA-ului, a Parlamentului, a Ministerului Justiției, a Palatului Cotroceni.
Mi se pare cel puțin nedrept ca acest nume să rămână în istorie. Și nu numai gândindu-mă la lucrurile necurate, pe care le trage după sine, exact ca o mașină de “Just married”, de care atârnă o coadă de cutii de conserve ce zăngăne, lovindu-se de caldarâm. Dar aceasta din urmă este o gălăgie a fericirii, a speranței, a unui nou început. Pe când KOVESI zăngăne în tonuri cenușii, lăsând în urmă găuri negre, scenarii odioase, destine frânte, vieți distruse…
Dar nu aceasta este, spuneam, nedreptatea care doare cel mai tare, ci faptul că acest nume devine, iată, un loc comun al vremurilor noastre, despre care până și copiii de grădiniță au auzit câte ceva, de la părinții lor, timp în care atâția români de ispravă se zvârcolesc într-un condamnabil anonimat, direct proporțional cu lucrurile bune pe care le tot fac, pentru țară și semenii lor.
Cum este posibil să vânturăm, de dimineața până seara, un nume de care se leagă o felie atât de controversată a României de azi, și să le trecem sub tăcere, bunăoară, pe cele ale unor medici iluștri, care ard precum o torță pentru meseria lor, nefăcând decât să salveze mii de oameni ce vor striga, mai apoi, prin piețe, KOVESI?
Cine ne va ierta pentru faptul că , iată, știm a rosti KOVESI, dar nu suntem în stare să inșirăm, nici cât degetele de la o mână, dascăli de nota 10, care pregătesc cu dăruire și responsabilitate, viitorul de mâine al acestei țări?
Cum e cu putință să-i ignorăm, în ziarele noastre, în emisiunile noastre, în conversațiile noastre, pe profesioniștii de top din atâtea domenii – artiști, sportivi, oameni de cultură, oameni de știință, diplomați – care fac cinste României acolo, unde o reprezintă, și unde devin mai cunoscuți chiar decât in propria lor țară?…. Țară care nu are timp de ei , căci aici, în trend este KOVESI.
Și în tot acest timp, cât pe burtierele tuturor emisiunilor de actualitate, tronează acest nume, în jurul nostru, oameni – despre care nu se va auzi poate niciodată – continuă să facă bine, să-și ajute semenii, să împingă înainte mecanismele României – fie ele cât de mărunte – in care sunt angrenați.
Haideți să facem un test : să uităm, pentru o clipă, numele “Kovesi” și să facem un exercițiu de memorie, amintindu-ni-l pe cel al învățătoarei care ne-a învățat să scriem, sau pe al medicului care ne-a ajutat, pe noi, sau pe cineva drag nouă, să depășim o mare cumpănă…