Cât de gâscă poți fi, pentru a-ți imagina că un abdomen plat, o tonă de silicon în formă de sâni, o pereche de gene care fâlfâie uriaș sau un posterior bombat ca un pepene în vârf de sezon, îl pot ține o veșnicie legat de tine, pe cel ce ți-a căzut în mreje?
Întrebarea asta mi-am pus-o după ce, zilele trecute, m-am ciocnit întâmplător, în zona cafenelelor de fițe din Dorobanți, cu o fostă vecină, alături de care copilărisem, în Floreasca. Ceva mai jună decât mine ( ba chiar cu vreo 10 ani, dacă-mi amintesc bine) Alina se „remarcase”, încă de pe atunci, ca fiind o persoană ce țintește spre tot ce-i mai bun în viață. Încă de pe atunci își dorea să ajungă o “cineva” și, dacă se poate, fără să se agite prea tare. Până la urmă, nimic de condamnat : de ce să nu vrei (mai) “mult” și (mai) “bun” de la viață?..
După Revoluție, se știe, perspectivele de a deveni celebri fără prea mari eforturi s-au înzecit. Alinuța mea a funcționat, o vreme, ca secretară a unui politician foarte vocal, dar s-a plictisit repede. Omul era ori prea însurat, ori gay, căci nu a prea băgat-o în seamă, în felul pe care ea conta. În plus, viața era destul de monotonă, iar asfințitul o prindea, mai totdeauna, îndropată între hârtii. A plecat de aici și a început să scrie articole prin ziarele vremii. Ceva mai vesel, dar tot insuficient pentru a o mulțumi : era cam multă alergătură, iar câștigurile cam mărunțele.
Într-un târziu, s-a decis să îmbrățișeze cariera de ..nevastă! Evident, obligatoriu a unui bărbat celebru! Numai așa putea să-și “tragă” din el cota propriei celebrități. A cochetat cu niște fotbaliști, dar s-a convins repede că riscurile erau prea mari : în jurul lor roiau stoluri de dive și divulițe și devenise prea stresant să facă non-stop pe polițista. Pe de alta, n-o mai țineau nervii să fie mereu pe fază, „uptadându-se” la nesfârșit, în funcție de năbădăioasele trenduri în modelare corporală, cosmetică, modă etc.
Într-un final, anul trecut vecinica mea cea neliniștită a pus ochii pe un potent om de afaceri. A pus ochii, iar apoi a pus și mâna pe el! Adicătelea, l-a convins să-i pună pe mână verigheta. După care a început nebunia. Nu a scăpat nici aici de concurență: ca muștele la miere erau atrase muierile din jur – mult mai tinerele și mai fovcoase – de poziția financiară a soțului său. Iar acestuia, deși era, în aparență, un om serios și extrem de implicat , îi cam alunecau ochii, ca pe o dușumea prosaspăt spălată cu mopul. Eșecul “încercărilor” sale semtimentale nu era decât meritul Ei : amica mea era mereu pe fază, dovedindu-se suficient de isteață pentru a realiza că secretul fidelității bărbatului stă ascuns, de fapt….în ea însăși! Și…a început supliciul! Obsedată de cei patruzecișiceva de ani împliniți, Alina a ales calea pierzaniei : a început să se mutileze, pe toate părțile. A devenit cea mai fidelă clientă a saloanelor de înfrumusețare, a solarelor și SPA-urilor, chirurgii esteticieni i-au devenit cei mai buni prieteni, de designeri nu mai vorbesc. Două case și-ar fi putut cumpăra, cu banii investiți, în ultimii, ani, în, chipurile „frumusețe”! Încet-încet, Alina s-a depărtat total de imaginea ei inițială. Aproape nimic din ea nu mai era natural. Nici măcar zâmbetul. O suspectez că nici măcar lacrimile, pe care mi le-a expus, atunci când mi-a mărturisit, la cafeaua băută volens-nolens, că are probleme în căsnicie. Printre sughițurile femeii am aflat că bărbatul o înșeală cu ” o urâtă și-o grăsană”, profesoară de chimie, care „nu știu prin ce naiba l-a atras”… Amintindu-mi de intervențiile psihologilor din emisiunile mele, i-am pus câteva întrebări, legate de timpul pe care-l petrece cu soțul său, de lucrurile despre care vorbesc când sunt împreună, despre gesturile mărunte pe care le face pentru el, chiar și numai pentru a-i răsplăti viața lipsită de griji pe care acesta i-o oferă. O întrebam, iar ochii ei albaștri ( foști căprui) iși măreau, de la un minut la altul, diametrul?..Chiar! Cum de nu se gândise la toate astea? ..Erau, pesemne, prea strălucitor soarele de la solar, prea amăgitor zâmbetul instructorului de fitness, prea blândă mângâierea masseur-ului, prea gustoase delicatesele din restaurante, prea provocatoare ținutele din vitrinele magazinelor de brand..De El, bărbatul “de la capătul firului”, uitase mai de tot. Acesta devenise, pentru ea, un simplu card ambulant, clipind din zerourile vitale. Atât și nimic mai mult..
Și, în locul acesta, rămas gol, de lângă el, se strecurase, probabil, într-un moment de neatenție, “grasa și urâta”, dar probabil tandra și grijulia profesoară de chimie…
Comentează