Femei de 10

“..Nu mă uit niciodată în curtea vecinului, să stau să-l invidiez sau să-l întrec, ci vin cu propriile mele idei și le pun în practică” – interviu cu actrița MONICA DAVIDESCU

 

Monica Davidescu este, din punctul meu de vedere ( și cu siguranță, și din al multora dintre voi), o femeie de 10 ! Un om frumos alcătuit, un caracter puternic, o luptătoare, unul din acei semeni ai noștri pe care nevoile aproapelui nu-i lasă rece. Am aplaudat-o pe Monica și ca actriță talentată și plurivalentă, apoi ca și cântăreață cu glas frumos și sensibil, am admirat-o si defilând pe catwalk, ca și manechin. M-am bucurat pentru frumoasa familie pe care a știut să și-o formeze și păstreze, am admirat-o pentru proiectele pe care le-a pus pe picioare, fie ele în domeniul artei, fie al faptelor umanitare, îndreptate deci spre binele celor năpăstuiți. De unde atâta energie, într-o făptură atât de fragilă, la prima vedere?- m-am întrebat, de fiecare dată.
Luna aceasta Monica și-a serbat ziua de naștere. Mi-ar fi plăcut ca acest interviu să-i fi devenit dar la aniversare, dar…am cam pierdut trenul! Nu-i nimic – niciodată nu e prea târziu să-i spui omului pe care-l prețuiești, La mulți ani! Așadar, îi spun, Monicăi, din toată inima, ba….o mai și iau la întrebări, pe deasupra! 😁

Marina Almășan : – Tocmai a fost ziua ta, dragă Monica și vreau să te întreb ce îți adaugă fiecare an, care trece?

Monica Davidescu : – In fiecare an se aduna in primul rand experienta si sentimentul de multumire ca am facut ce e bine pentru mine si cei din jur, dar se adauga si  tristeti si dezamagiri ( oamenii sunt mereu imprevizibili). Daca tragi linia si  te simti  impacat, inseamna ca ai adunat multe lucruri bune .

Marina Almășan : – Pun rămășag că, in cazul tău, calculul a dat un rezultat mai mult decât favorabil ! Și aș mai “săpa” puțin, dacă-mi dai voie! Care sunt , in opinia ta, cele mai mari “izbânzi” ale vieții tale?

Monica Davidescu : – Marina, aici e mult de vorbit.  Le voi aminti pe scurt, fara prea multe detalii pe cele mai importante.
Am visat, fara sa cred ca se va putea realiza vreodata, sa ajung in cutia magica ( radio, televizor, scena), si visul a devenit realitate prin munca, exercitiu, prezenta, responsabilitate. Aceasta e prima mare izbanda.
Am visat sa joc pe cea mai mare scena a tarii, datorita  talentulului , fortei creatoare si puterii de munca. Sunt angajata la Teatrul National Bucuresti de 22 de ani, si iata ca am jucat si joc  in multe din marile spectacole ce vor ramane emblematice la Teatrul National. Iar castingul pentru angajare l-am castigat inca din anul doi de facultate, prin examene apreciate de toti profesorii.
Eu si surorile mele am fost mereu apropiate si mi-am dorit o familie a mea care sa intregeasca familia cea mare, si multumesc lui Dumnezeu, eu si sotul, suntem impreuna de 25 de ani si avem un copil sanatos.
Bunica mi-a spus ca in viata asta  cel mai important e sa reusesc sa fac bine celor din jur, si  am reusit sa intind o mana de ajutor de fiecare data  cand mi s-a cerut, si am facut-o cu responsabilitate si implicare totala. Tot ea imi spunea ca numele meu are si intelesul de  ,,sfatuitor’’ si  de foarte multe ori am ascultat  necazurile sau suferintele altora si am reusit prin discutii sincere sa gasim un fir care sa rezolve neplacerea..Acestea sunt cele mai importante…

Marina Almășan : – …și nu-s puține deloc! Ești, fară doar și poate, un model pentru tinerele aflate la început de drum! Dar..îndrăznesc să te întreb, ai reușit, în toți acești ani, să duni și neîmpliniri? Care ar fi cele mai mari?

Monica Davidescu : – Ma intind doar cat imi e plapuma. Ceea ce am realizat, am facut-o pas cu pas, dupa puteri si soarta. Neimplinirea vine cand iti doresti mai mult decat  ai investit. Nu am ce sa amintesc aici.  Poate tradarile celor pe care i-am crezut prieteni si  pe care i-am ajutat neconditionat, dar si astea fac parte din experiente.

Marina Almășan : – …și care dor foarte tare… Monica, te știu un om dintr-o bucată, cu un caracter frumos si cu o mare aplecare către oameni. Cum te marchează vremurile pe care le trăim? Ce te doare cel mai mult?

Monica Davidescu : – Faptul ca prea putina lume isi mai asuma responsabilitatea asupra faptelor si ca se  vorbeste mai mult decat se actioneaza . Iar cei care actioneaza, sunt de obicei cei blamati.

Marina Almășan : – …Marea hibă a noastră, a tuturor, este că fiecare din noi este un munte de nemulțumiri, însă puțini sunt cei ce ar pune umărul să schimbe ceva. Toți stăm pe margine, cârcotim, arătăm cu degetul, însă când e vorba de acțiune, “îl lăsăm pe altul”.  Chiar  dacă acel “altul” e catastrofal, și numai bine nu face. Tu, personal, faci parte dintre “spectatori”, sau dintre “oamenii de acțiune”?

Monica Davidescu : – Actionez intotdeauna pe ceea ce am invatat si o fac atat cat cred ca pot si cu
responsabilitate; nu ma uit in curtea vecinului , sa stau sa il invidiez sau sa il intrec, vin eu cu propriile idei si le pun in practica.

Marina Almășan : – Te regăsesc întru totul, în această descriere. De altfel, îmi amintesc de un frumos subiect din emisiunea “Femei de 10, bărbați de 10”, in care te-ai implicat în ajutorarea unei familii nevoiașe, cu mulți copii. Să înțeleg deci că nu a fost un caz izolat!

Monica Davidescu : – Nu. Acela e un caz in care fac parte dintr-un grup de oameni implicati, care  dau o mana de ajutor unui parinte care  a construit o casa de copii pentru 20 de orfani si care ofera masa calda si adapost si altor copii mai  nevoiasi.
O fac discret, de fiecare data cand mi se cere ajutorul. Uneori, lipsurile mele materiale ma impiedica sa ofer mai mult decat mi-as dori, dar Dumnezeu are caile lui de rezolvare prin alti oameni si aici iti dau exemplul actiunii Maratoc pe care am initiat-o anul trecut in noiembrie si care  cu putin de la fiecare participant, a ajutat doua fundatii aflate la mare nevoie. Sper sa reiau aceasta actiune  indata ce se vor ridica restrictiile.

Marina Almășan : – Spune-mi, Monica, de ce , oare, simțim nevoia să facem bine?

Monica Davidescu : – Cred ca asta ne da pacea interioara…

Marina Almășan : – Frumos spus.. Deși intram într-o zonă trista a dialogului , aș vrea să revenim totuși în actualitate. In această perioadă atât de complicată, viața voastră, a actorilor ( și așa deloc lipsită de griji!) a fost cumplită. Cum ai “supraviețuit” perioadei?

Monica Davidescu : – M-am impacientat. Nu e usor sa stai departe de scena. Nu e usor sa stii ca poti sa ramai fara nici un venit care sa iti asigure  cheltuielile uzuale. Dar m-am reinventat, sarind in ajutorul parintilor cu copii mici, al caror timp trebuia umplut cu diverse activitati, ca sa nu se plictiseasca in casa.
Seara ii rugam pe parinti sa ii lase langa telefon sau tableta, ca sa le citesc o poveste.  In fiecare seara  din perioada izolarii am citit pentru copii. 61 de seri.  M-am simtit utila si am  inteles ca imi pot folosi si altcumva calitatile in afara scenei. In plus, m-am apropiat de oameni pe care nu ii cunosteam si am primit multe fotografii dragute cu copii care adormeau in timp ce le citeam. Parintii imi multumeau.
In toata aceasta perioada, ca sa nu ma gandesc la ,, si mai rau’’, am inregistrat  pentru Editura Litera multe materiale, pe care le veti regasi in manualele scolare insotite de CD si am inregistrat povesti si alte carti pentru copii sau oameni mari. Peste 40 de titluri, printre care si Mihai Eminescu, si La Fontaine.  Am inregistrat într-un studio improvizat la mine acasa . Am repetat online cu colegii o piesa pe care acum o repetam la TNB si care sper ca  va putea fi vazuta curand, cand ne vom relua activitatea  in interior, pe scenele TNB.

Marina Almășan : – Ești neobosită, Monica! Ți-aș pune o întrebare vitală : Ce ar trebui făcut, oare, pentru actorii români, pentru a-i  face să se simtă cu adevărat prețuiți de societate?

Monica Davidescu : – Sa  lasam teatrul sa ramana sacru. Sa ii gasim mai multe sălașe, unde sa se desfasoare. Sa ii apropiem pe copii de teatru, căci acesta ii ajuta sa se dezvolte personal si sa depaseasca perioade dificile din copilarie sau sa repare defecte de vorbire .Sa ii ajutam pe tinerii absolventi sa ramana inca in studiu, ,,furand’’ meserie de la parteneri de scena cu experiență ( vorbesc de actorii aflati la varsta pensionarii care au atat de multe lucruri de impartasit din experienta adunata in timp, si care de multe ori pe nedrept, dispar din peisaj)

Marina Almășan : – Sper să ajungi, la un moment dat, într-o poziție în care să reușești să faci toate aceste lucruri pentru colegii tăi. Spune-mi, Monica, ce înseamnă să fii un om bun?

Monica Davidescu : – Sa stii sa asculti si sa actionezi pentru binele celor din jurul tau.

Marina Almășan : – Să încheiem optimist : ce motive de fericire ai avut, în ultima vreme, ca actriță ?

Monica Davidescu: – Sunt foarte fericita ca am reusit sa avem premiera spectacolului ,,Divortul anului’’, regia Ovidiu Cuncea, cu  Monica Davidescu , Ovidiu Cuncea si Aurelian Temisan.  Am avut primul spectacol  la Festivalul de teatru pentru tineret Grigore Vasiliu Birlic la Falticeni si imediat al doilea, la casa de cultura Codlea in jud Brasov. Ambele reprezentatii au fost in aer liber. Ar fi trebuit sa avem premiera in martie si aveam deja programate multe spectacole dar toate au fost din pacate anulate  din cauza restrictiilor.

Marina Almășan : – La mai multe, Monica! Și..la mulți ani, cu un mic efect întârziat! 😉

Uscatoare rufe