De cele mai multe ori, viaţa e nemiloasă, plină de căderi, de războaie, de distrugeri care nu ţin seama de bătăile inimii. Alteori, doar tinereţea, cu toate nedesăvârşirile, neajunsurile sau nehotărârile ei ne desparte. El porneşte într-o direcţie, ea în cealaltă. Se regăsesc doar târziu (prea târziu?), când îşi credeau inima împietrită, deja, sau aşezată într-o altă iubire.
Am întâlnit, adesea, tema regăsirii, în filme, în cărţi, în mărturisirile prietenilor. Iubiri rămase neîncheiate, sentimente care nu s-au stins niciodată definitiv vin şi se răzbună, superb sau cumplit, în a două parte a vieţii, obligându-ne să găsim răspunsuri la întrebări pe care le-am condamnat la tăcere, fiindcă ne dureau sau ne răscoleau prea tare. Floarea soarelui, Scrisori către Julieta, Dragostea în vremea holerei, Legendele toamnei, Cel mai de preţ dar, Casablanca, Titanic, Forrest Gump, Neranțula, sau recent multpremiatul – și pe bună dreptate!- La La Land sunt primele titluri de poveşti de dragoste care-mi vin în minte, istorii cu rădăcini întinse peste – sau, subversiv, pe sub – întreaga viaţă a protagoniştilor. Iubirea unică, marea dragoste întâlnită şi păstrată de la început de viaţă pare un noroc rar, cumplit de preţios. Un dar pe care îl primesc doar cei aleşi. Un miracol ce se întâmplă o dată la o mie de ani. Pentru toţi ceilalţi, rămâne speranţa regăsirii, chiar și peste ani, peste iubiri minţite sau adunate din cioburi. Citește mai departe…
Comentează