Bărbați de 10

“ Noi putem fi principalul duşman al copiilor noștri, neacordându-le respectul cuvenit vârstei lor” – interviu cu actorul SEBASTIAN LUPU

    

Mărturisesc cu rușine ( da, iată, îmi fac “mea culpa”! ) că de actorul Sebastian Lupu nu am auzit din sălile de teatru sau de pe micul ecran, – așa cum ar fi fost firesc pentru un jurnalist care se respectă – ci…de pe Facebook! Mi-au atras atenția inspiratele sale postări, în spatele cărora nu mi-a fost greu să intuiesc un om “frumos mobilat”, cu o imaginație generoasă și cu un simț al umorului care l-ar scoate din încruntare și pe cel mai posac cetățean al planetei!
I-am cercetat profilul, am descoperit că am de-a face cu un actor și…nu mai are importanță cum, ne-am cunoscut – virtual! – am schimbat câteva mesaje, totul evoluând spre interviul de mai jos.

Între timp, am aflat despre Sebastian ( am primit persmisiunea de a-i spune “Sebi”!) că și-a ales , ca deviză în viață , îndemnul “Nu uitați să zâmbiți” și că, de fapt, felul său de a fi își are sorginea într-o mare cumpănă, pe care a avut-o de traversat cu ceva ani în urmă, în planul sănătății. De atunci,se pare, a luat Sebi hotărârea să se implice în starea de spirit a conaționalilor săi :  actorul distribuie zilnic anecdote pe reţele de socializare, în încercarea de a-i face pe cei din jur să se simtă mult mai bine. Iar dacă efectul asupra lor este cel pe care l-a avut asupra mea, atunci Sebi poate spune că… a dat lovitura! 

     A nu se înțelege că zâmbetul de pe chipul lui Sebastian Lupu denotă o viață fără griji. Mai degrabă, el exprimă abilitatea stăpânului său de a face haz de necaz și de a traversa greutățile vieții purtând  acest zâmbet pe buze. Căci actorul nu a avut deloc o viaţă uşoară, cel puțin la începuturile sale în teatru. Din cauza salariilor mici din bransă, el a  fost obligat să lucreze şi ca taximetrist, ceea ce , în scurt timp, l-a epuizat. 

Sebastian Lupu are un CV impresionant, în care se înghesuite nenumărate roluri în teatru și film . Actorul orădean a fost o vreme directorul trupei de teatru Arcadia – “o altă parte minunată a vieții sale”, după cum el însuși o definește. Acum este fondatorul teatrului ARTEMOTION, un alt proiect de suflet, care dovedește că, pe ce pune mâna, Sebastian Lupu tranformă în aur.
ce-ar mai fi de spus, într-o atât de neîncăpătoare prezentare? Bunăoară că Sebi este căsătorit şi are doi copii. Ei, și de fapt,  aici am vrut să ajung! Pentru că e momentul să vă mărturisesc, dialogul virtual pe care vă spuneam că l-am purtat zilele trecute, a plecat de la statutul său de părinte. Indirect, Sebi “mi-a făcut cunoștință” cu feciorul său acolescent, lăudându-mi-l și dându-mi de înțeles că este un tânăr absolut special, care face față cu brio vremurilor în care trăim. Fiind  convinsă  că “tinerii speciali” sunt, înainte de orice, rezultatul unei educații “strong”, primită în familie, i-am propus acest interviu, care nu este , iată, nici despre statutul actorului, nici despre parcursul său profesional, nici despre roluri, premiere și planuri profesionale de viitor.  Ci despre el, ca tată. Un interviu atipic, în care însă părinții de pretutindeni vor găsi destule de învățat.

Marina Almășan : – Spune-mi, Sebastian Lupu, dacă te trezești , peste noapte,  într-o țară necunoscută și ești întrebat “cine ești?” , ce “autobiografie” îi prezinți?

Sebastian Lupu : – Dacă mă trezesc peste noapte într-o ţară necunoscută, mi-ar plăcea în primul rând să le cunosc limba, să pot comunica cu ei. Ador să socializez ,să cunosc oameni ,să-i „împrumut, de ce nu?, eu fiind de profesie actor. De fapt, cred că acesta a fost imboldul, neştiut de mine în vremea copilăriei :  să devin actor! Pe pagina mea de Facebook, unde am o activitate intensă, cu mult peste medie, la descriere, troneaza un MOTTO personal : „Singura calificare pe care o am, e să iubesc oamenii”, iar deviza mea binecunoscută de ani buni e: „Şi…Nu uitaţi să zâmbiţi ! 😁

Marina Almășan : – Banuiesc că presupușii tăi interlocutori din acea țară străină vor fi edificați, în urma unui astfel de răspuns.  Totuși, ai putea fi mai  concret? 

Sebastian Lupu : – Bun ! Să începem :  am 46 de ani, locuiesc în Oradea, născut în Cluj Napoca, unde am absolvit liceul în 1992.

În 1997 am absolvit facultatea de Teatru a Universităţii Hyperion Bucuresti, la clasa maestrului Eusebiu Ştefănescu. Acolo am cunoscut-o pe Mirela Niţă Lupu, cu care, după ce ne-am angajat în 1997 la Teatrul de Stat Oradea, m-am căsătorit in 1998.

În prezent servesc cu pasiune scena teatrului orădean care între timp şi-a schimbat numele în Teatrul Regina Maria, Oradea . Cât de frumos şi în acelaşi timp, cât de onorant, nu-i aşa?

Marina Almășan : – Cu siguranță! Mai ales că teatrul orădean este unul de referință în cultura românească. Vorbește-mi așadar despre acest “servit, cu pasiune”!

 

Sebastian Lupu : – Marina, acum ar trebui să vorbesc despre minunatele roluri pe care le-am înfăptuit pe scenă, nu? Nu o voi face! Acesta e apanajul dragilor mei spectatori! Dar cu un simplu „search” pe google, oricine poate afla.

Prefer să menţionez că în 2010, am fondat ,împreună cu soţia mea, cu actorul Richard Balint şi soţia lui Vicky Balint, prietenii mei, cum spuneam, am fondat primul teatru privat din Oradea ; Teatrul Artemotion, teatru de pub, o atât de mare noutate în Oradea, încât nu a fost deloc simplu să ajungem ceea ce suntem acum, adică o trupa de teatru atât de iubită ,cu un portofoliu atât de mare de spectacole, care umplu sala până la refuz, de fiecare dată !

Marina Almășan : – Tot ce mi-ai spus ( mie, sau ipoteticului interlocutor din “țara necunoscută”) este minunat! N-ai menționat însă nimic despre statutul de părinte. Ești părinte, da? Vorbește-mi despre copiii tăi! 

Sebastian Lupu : – Ooo, daaa! Îţi mulţumesc că ai deturnat discuţia din direcția mea! Da, sunt părinte! Tată! Şi nu orice fel de tată! Sunt un tată mândru! Cel mai mândru din Univers!

Am două minuni, Andreea Maria, fetiţa noastră de 21 de ani, studentă la Teatrologie la UBB Cluj în ultimul an şi, în acelasi timp, studentă la Filosofie la UBB Cluj, tot în ultimul an. Mai este si fondator si redactor sef la revista COPILOT.

Cealaltă minune e Andrei George, un flacău de 17 ani, plin de pasiuni şi de activităţi . Marina, ca să vorbesc acum despre amândoi, ar insemna un spaţiu foarte mare pentru a putea fi publicat. Asadar,  te las pe tine să alegi.

Marina Almășan : – Să aleg între cei doi?!? Niciodată! Presupun că sunt pe același plan, în ecuația iubirii tale! Eu pot doar să te felicit pentru amândoi laolaltă și fiecare în parte și să-ți adresez apoi o întrebare generală : Dacă ar fi să pui față-n față copilăria noastră și copilăria lor – a copiilor nostri, care sunt plusurile și minusurile uneia, față de cealaltă? 

Sebastian Lupu : – Nu cred că există ! Nu cred că se poate compara!

Stii? Există o anumită “competiţie” între generaţii!

“ Pe vremea mea se făcea aşa!, Dacă aş fi avut la dispoziţie ce ai tu acum…, Noi ascultam muzică serioasă, nu ca voi ! Noi, pe vremea noastră, nu ne comportam aşa in public”

Deci, Marina ,e o greşeală imensă această abordare! Păi, noi ,vis-à-vis de generaţiile noastre anterioare, ce am făcut ?… Şi tot aşa! Fiecare îşi are rolul său, in vremea lui!

Uite, iţi propun o temă ! Ia, gandeşte-te! Păi, dacă nu era Daguerre in 1839 să realizeze geniala lui invenţie, Daguerotipul, stramoşul aparatului foto, nu ar fi existat nimic din ce avem acum ! Nici televiziune,nici cinematografie, nici internet, nimic !

Asadar nu am plusuri sau minusuri ! 😁

Marina Almășan : – Trebuie să recunosc că ai dreptate în tot ceea ce spui! Sper să n-o dau în bară cu următoarea întrebare! 😁 cât de greu este de crescut copii, în zilele noastre? 

Sebastian Lupu : – E frumos, dacă ştii ce vrei!  Pentru că dacă vrei să-ţi cumperi liniştea şi în acest fel să îi faci toate capriiciile, dacă faci asta, ai pierdut această provocare. Provocarea cu tine însuţi de a deveni un părinte cu adevărat fericit şi mândru de ce ai realizat !
Compară cresterea unui copil cu o etapă imediat precedentă! Sarcina şi naşterea !
Nu se realizează într-o bucurie şi linişte absolută. Nu! Se intâmplă însoţită, pe langă această asteptare a minunii, cum spuneam, însoţită de multe griji, dureri, pericole, accidente, frustrări, greutăţi, etc. De ce rostul nostru de părinte s-ar opri in momentul naşterii şi, începând din acel moment, totul ar trebui să  fie mai simplu, relaxându-ne menirea de părinte ?

Marina Almășan : – …doar că eu mă refeream la greutăți, raportate la vremurile  complicate. Voi reformula : Care sunt marile pericole care îi pasc pe copiii noștri, în zilele noastre? 

Sebastian Lupu : – Noi putem fi principalul lor duşman, neacordându-le respectul cuvenit vârstei lor ! Când sunt mici, ne schimonosim faţa si vocea în fel şi chip ! Ne adresăm ca unor fiinţe care nu ne înţeleg ! Nu ne  acordăm cu ei ! Şi mai vrem să vorbească perfect de la vârste cât mai mici. Cum să facă asta?

Mai târziu, aşa cum am spus mai sus, în loc să petrecem timp cu răspunsuri pe care le doresc, ne cumpărăm liniştea, îi trimitem in cameră la televizor, le cumparăm tablete, telefoane, îi ducem în “spaţii special amenajate pentru copii” şi ii dăm pe mâna unui specialist, zicem noi, de fapt e o tânară care nu are nicio pregătire şi şi-a gasit un job unde, la fel, poate sta toată ziua pe Mess. Iartă-mă! Ştiu ! Sunt rău ! Aşa am fost şi cu puii mei ! Am ales altceva ! Am ales să îi vad nemultumiţi că nu au nimic din cele înşirate mai sus. În schimb au avut altceva ! I-am învăţat că, citind,  pot să ne depăşească ! Rezultatul…. Deocamdată e minunat, zic eu . Vedem mai departe !

Marina Almășan : – Pentru că este un interviu din care cititorii ar trebui să rămână cu ceva, am să te întreb, iarăși concret : tu, personal, ce “strategie” ai aplicat? Cum îi pregătești pe junior pentru vremurile astea? 

Sebastian Lupu : – Acum pot să le spun  mult mai multe. Toţi cunoaştem vorba: “Cei 7 ani de acasă”. Crede-mă, funcţionează ! Aceasta a fost strategia mea, atunci a fost mai greu : în perioada de cei 7 ani ! Apoi totul a decurs mai uşor !

Deci , stategia e:  “Cei 7 ani de acasă”. 😁  Dar 7 ani munciţi , cu multe frustrări, de ambele părţi !

Marina Almășan : – Creioneaza Top 3 al sfaturilor pe care le-ai dat copiilor tăi! 

Sebastian Lupu : – Să fii politicos ! Să nu vorbeşti decât dacă ştii !Si cel mai important : Să nu fii şmecher !

 Marina Almășan : – Dacă și le-au și însușit pe toate, înseamnă că ai făcut oameni din ei! Pentru ce îl invidiezi pe copiii zilelor noastre? 

Sebastian Lupu : – Nu ii invidiez, ii admir nemăsurat pentru tot ce fac si cum fac ! 😁

Marina Almășan : – Pentru ce crezi că ar trebui să te invidieze ei,  copiii tăi, pe tine? 

Sebastian Lupu : – Pentru că am şansa să am aşa copii precum sunt ei, amândoi !

Marina Almășan : – Frumos spus! Dragă Sebi, pentru că dialogul nostru virtual a pornit de la o descriere atât de pătimașă pe care i-ai făcut-o fiului tău, am să te rog să ne vorbești și aici, in acest interviu, despre el, urmând ca data viitoare să ne referim și la Andreea! 

Sebastian Lupu : –  Andrei e tot ceea ce mi-aş fi dorit eu să fiu la vărsta lui ! Un tănar intelligent, extrem de citit, politicos, altruist, prietenos, sportiv, plin de energie, calculat, frumos şi aş putea continua zile intregi ! Ii place mult să cunoască lucruri, le căntăreşte ca un moşneag, ii place să se distreze cu prietenii, să joace cărţi .
Perseverenţa întruchipată ! La 12 ani a obţinut centura neagră la Karate şi printre multiplele titluri de campion naţional, tronează şi un loc intâi European !

E vlogger, o activitate pe care a inceput-o acum un an, ştiind efectiv că are multe de împărtăşit . E suficient să cauti pe youtube : Mr.Lupu si il vei gasi prezent cu peste 40 de videoclipuri realizate de el însuşi ( Filmat,regizat,montat) la un nivel la care ar concura cu câţiva care au pretenţia să fie numiţi profesionişti, probabil îi cunosti şi tu !

O altă activitate de care sunt extreme de mândru, e că împreună cu încă câţiva tineri, a reuşit să obţină donaţii in laptopuri, tablete, computere, routere etc., şi să utileze cu tot ce e necesar o mare parte din scolile din comunele şi satele judeţului Bihor , în curând se pare că vor reuşi să acopere tot judeţul, această acţiune avand un asemenea succes, încât se va extinde la nivel naţional ! Un copil să facă asta ! Hmmm…Parcă sună puţin mai bine viitorul !

Acum, bunăoară,  a lansat o piesă RAP, impreună cu prietenii lui , la fel, voi lăsa cititorii să aprecieze calitatea lui . Si, Doamne câte ar mai fi de spus !

Marina Almășan : – La început am crezut că ești unul din acei părinți, căzuți într-o admirație deplină și ruptă de realitate,  față de odrasla lor! Andrei este însă, cu adevărat, un tânăr remarcabil! Iar pentru asta te felicit din toată inima!

Sebastian Lupu : – Mulțumesc, trebuie însă să-ți spun că nimic din toate astea nu le-aș fi realizat singur!  Nimic, fără Mirela, minunata mea soție, cu care ne-am completat reciproc, ne-am sfătuit, ne-am întrebat, ne-am sprijinit, ne-am încurajat și suplinit, NIMIC din toate cele de mai sus nu s-ar fi realizat!

Marina Almășan : – Lucrul în echipă a dat întotdeauna cele mai bune rezultate! Va felicit așadar pe amândoi! Iar ție îți  mulțumesc pentru interviu și te rog să-mi oferi ceva care crezi că ar fi potrivit pentru finalul său ! 

Sebastian Lupu : – Dacă tot v-am vorbit despre ea, o să vă ofer piesa proaspăt lansată a fiului meu! Iată: 

https://www.youtube.com/watch?v=RGdtyuU0ZKA