Când spui Moara de hârtie, se deschide o poveste cu meșteri pricepuți, cu ArtiZâne, CoMori și Cărțișoare. Este povestea trecutului dar și a prezentului, printr-o experiență de educație culturală fără egal. De peste un deceniu, o mână de oameni speciali ne arată că „ esența autenticului românesc este Iubirea ”. Dragi cititori, povestea acestei zile este una pe cinste! Poftiți, vă rog, în lumea ei!
Cristina Moldovan: – Sunt peste 10 ani de când, datorită dumneavoastră – Dana și Ion Georgescu – Moara de hârtie și-a deschis porțile. Ceea ce inițial a fost doar un vis frumos a devenit apoi o realitate permanentă în care cei peste 40.000 de copii care i-au călcat pragul au învățat să nu uite cum ia naștere hârtia și cât de important este să rămână în lumea cărților. Cum se plămădește un astfel de vis, în România și cum a crescut el în primul lui deceniu?
Moara de hârtie: – Da, chiar așa le spunem vizitatorilor noștri mici și mari când vin pe la noi, că au ajuns într-un vis devenit realitate sau într-o poveste de viață adevărată care nu mai există doar în mintea și inimile creatorilor ei, ci acum este reală și îi așteaptă pe toți cei care simt că au nevoie de ea.
Cum ia naștere? Așa cum iau naștere minunile, cele pe care uneori le simțim și le vedem în viețile noastre, iar atunci când le sesizezi, simți pornirea de a face tot ce știi și ce nu știi pentru ca ele să existe în continuare. Gândul de a construi Moara de hârtie a fost un dar pe care l-am primit acum 13 ani și pe care îl dăruim și noi, acum, la rândul nostru, într-o formă concretă, care uimește și bucură deopotrivă.
Între vis și versiunea în care Moara este acum, după 13 ani, se află viața noastră cu ce are mai bun în ea, pe care am dăruit-o la rându-ne existenței acestui loc cu povești nespuse și nescrise vreodată, dar de care avem cu toții nevoie. În România zilelor noastre nu este simplu să dai viață unor proiecte culturale și sociale ca cele care se dezvoltă acum în Ansamblul Moara de hârtie – Satul meșteșugurilor, dar sunt oameni și organizații care încă le mai apreciază și care vin să se bucure de ele. Datorită lor, noi am reușit să creștem și continuăm să construim prin intermediul meșteșugurilor și al meseriilor vechi punți de legătură între cei care ajung aici și valorile culturale, care ne înalță sufletele și ne fac să trăim viața cu sens.
Cristina Moldovan: – Ce este hârtia pentru Moara de hârtie?
Moara de hârtie: – Pentru noi, hârtia, suportul pe care cuvântul s-a răspândit în lume, este precum o haină frumoasă pentru suflet, iar dacă vorbim de hârtia de mână, cea pe care o lucrăm la Moara noastră, este o cale, prima cale pe care am descoperit-o noi de a fi împreună cu cei care caută să petreacă timpul într-un mod inedit. Pentru noi, hârtia este începutul poveștii, o activitate poetică care și acum, după 11 ani de când suntem la Comana, atrage cel mai mult vizitatorii noştri.
Cristina Moldovan: Tipar manual, legătorie de carte, meserii vechi din vremuri demult apuse – par noțiuni vrăjite ori chiar blestemate să nu mai supraviețuiască acestor vremuri. La Moara de hârtie însă aceste vrăji par că se rup și că permit prezentului să le accepte și să le iubească. Ce este de făcut ca scara la care lucrurile se întâmplă acum acolo să crească tot mai mult, la nivel național?
Moara de hârtie: – Ce frumos ați spus… Da, la Moara de hârtie meseriile vechi renasc ca prin farmec, iar magia lor ne cuprinde pe toți și ne face nu numai să acceptăm trecutul, ci să-l iubim. Noi, cei care s-a întâmplat să fim pe aici, ne străduim să îl transmitem într-o formă cât mai accesibilă și plăcută adulților și copiilor care poposesc aici. Cât despre meseriile vechi și istoria lor, te pot vrăji, astfel încât să ajungi să te îndrăgostești iremediabil de ele, de oamenii care le duc mai departe, de cei care le apreciază și vin lângă noi.
Ca să poată crește la nivel național, e nevoie fie de oameni „nebuni”, cu spirit de antreprenori sociali așa, ca noi, care să se înhame la o luptă cu morile de vânt pentru a crea şi întreține, fără susținere financiară constantă, un asemenea loc, sau de lideri locali înțelepți, care sprijină o inițiativă de acest fel. Pentru că un loc ca al nostru, creat şi finanțat de o primărie, are mult mai multe șanse să apară şi, mai ales, să reziste. Investiția nu e foarte mare şi, cu puțin efort şi un administrator pasionat, poate să își acopere majoritatea, dacă nu chiar toate costurile. Sunt convinsă că bani sunt, însă şi nevoi de bază sunt multe şi e de înțeles de ce edilii se concentrează mai ales pe acestea. Totuși, de multe ori proiecte ca ale noastre au efecte multiplicatoare poate chiar mai mari decât investițiile în infrastructură, doar că e mai greu să le vezi avantajele, asaltat de nevoile de zi cu zi ale majorității localităților din țara noastră.
Cristina Moldovan: – Am avut privilegiul să văd cu ochii mei cum doi oameni, un cuplu, o familie care acoperă cu toată energia ceea ce pare să fie un minunat bulgăre de zăpadă care devine din ce in ce mai mare. Când mă gândesc la cei 40.000 de copii pe care i-ați avut în față mi-i imaginez ca pe un stadion uriaș plin ochi cu copii. În fața lor, o familie cu inimă mare și câțiva voluntari. Cum reușiți?
Moara de hârtie: – Numai prin ochii buni ai iubirii pentru oameni și frumos, ați fi putut vedea povestea noastră în lumina în care atât de poetic o prezentați dvs. Vă mulțumim și vă mărturisim că niciodată nu ne-am gândit că facem ceva grandios, ci doar că ne facem datoria, cum putem mai bine, de dragul tradiției și a muncii strămoșilor, datorită cărora suntem astăzi aici și pe care nu îi putem da uitării, de dragul copiilor care ne calcă pragul și al adulților care își doresc ce-i mai bine pentru ei, din iubire pentru Dumnezeu care (ne) iubește și ocrotește lucrarea noastră!
Cât despre cum reușim să fim la Comana de 11 ani și să creștem și noi ne întrebăm deseori. Ceea ce facem în fiecare zi este să (ne) dăruim, cu totul, acestei povești.
Ceea ce facem noi este, în primul rând, să ne asigurăm că cei care ajung aici, copii și adulți, au parte de o experiență care să-i inspire și să le dăruiască o stare de bine. Pe de altă parte, încercăm să ne îngrijim cât putem de bine de echipa care ne este alături și împreună să scriem și să susținem această poveste.
Cristina Moldovan: – Dragostea pentru hârtie și pentru scris nu trebuie să moară! Duceți această misiune cu eforturi uriașe și conservați trecutul utilizând pârghiile prezentului. Dincolo de a avea mereu curtea plină de copii fericiți care învață lucruri noi, fiecare zi este o luptă pentru resursele necesare asociației. Ați creat locuri de muncă pentru comunitate, asigurați mese calde nevoiașilor și faptele bune se tot adaugă, la Moara de hârtie. Cum le duceți pe toate?
Moara de hârtie: – Muncind cât putem de mult, împăcați că misiunea noastră este nu numai să creăm această
poveste și să o împodobim cu fapte bune, ci și să o ducem mai departe, cu tot ceea ce presupune ea.
Ce este important de spus este că atunci când am avut ideea construcției Morii de hârtie nu ne-am gândit că cei
interesați de meseriile vechi din domeniul cărții ar fi copiii-copii, ci i-am avut în vedere pe copiii-adulți, ca noi, care, pe lângă treburile lor serioase și importante, simt și ei nevoia, măcar din când în când, să se joace și să creeze. De aceea, am și spus de multe ori că Moara de hârtie a fost imaginată ca un „loc de joacă” pentru adulți. L-am creat pentru noi și oameni care simt ca noi, dar ce descoperire minunată să vedem cât de mult ne place să ne jucăm cu copiii, cât de mult le place copiilor acest loc de joacă și cât de folositoare și ziditoare pentru mințile și sufletele lor poate fi. Ce bucurie și mulțumire să-i vedem cât de repede se îndrăgostesc de acest loc, cât de mult își doresc să revină sau chiar să rămână la noi.
Așadar, acum locul de joacă Moara de hârtie a devenit un loc în care ne jucăm mai mult cu copiii, dar şi cu adulţii. Și, dacă la început eram doar noi doi, acum Elena, fata noastră, care a crescut odată cu Moara de hârtie, i-a înțeles povestea și a sprijinit-o dintotdeauna, este voluntarul principal la cei 15 ani ai ei alături de mica noastră echipă de voluntari, pe care ne dorim s-o extindem din 2023. Apoi, de la primul nostru angajat, Aura, care face parte din istoria Morii și este în continuare alături de noi, am ajuns să avem începând cu 2015 între 12 și 15 angajați din comunitate, care lucrează permanent în Ansamblul Moara de hârtie – Satul meșteșugurilor și la Bucătăria Dealul Morii cărora ne dorim să le oferim nu numai locuri de muncă pe termen lung, dar și un mod de viață mai simplu, dar ziditor.
Dorința noastră de a fi de folos în comunitate a existat încă de la început, dar fiind nevoie să ne dedicăm toate resursele construcției la propriu și la figurat a locului și poveștii, în primii ani am făcut destul de puțin pentru comunitate față de ce ne-am fi dorit. Treptat, am reușit să oferim mai multe locuri de muncă, să accesăm diverse finanțări de la companii și entități precum Kaufland România, OMV Petrom, Fondul Cultural Național ș.a.md. care să ne permită să organizăm gratuit pentru peste 5000 de elevi de la școala din Comana și alte 20 de comunități din județele Giurgiu, Olt, Teleorman și Călărași experiențe de educație culturală prin meșteșuguri, atât de importante pentru dezvoltarea lor personală și pentru a reface legăturile cu tradițiile și cu valorile noastre culturale.
Cristina Moldovan: – Satul meșteșugurilor este un alt proiect care pare fratele Morii de hârtie. Împart aceeași curte și aceeași echipă minunată. Vă rog să le povestiți cititorilor noștri despre el.
Moara de hârtie: – Moara de hârtie este doar începutul poveștii noastre de pe Dealul Morii din Comana. În 2011
exista doar atelierul-muzeu cu echipamente istorice de tipar și legătorie de carte și o cămăruță în care făceam hârtie, a apărut apoi în 2013 manufactura de hârtie, iar în 2015 a început construcția atelierelor de meșteșuguri tradiționale românești reunite sub numele de Satul meșteșugurilor. În micul nostru sat avem atelier de țesut la război, atelier de lucru cu papură, fierărie, atelier de ceramică, tâmplărie, moară pe pietre, locuri care pot fi vizitate în cadrul atelierelor pe care le organizăm pentru grupuri tot timpul anului sau individual, vara, la sfârșit de săptămână.
Cristina Moldovan: – Pe https://www.moaradehartie.ro/ citesc așa: Proiecte în stare de bine. Ne povestiți ce înseamnă asta?
Moara de hârtie: – Este un joc de cuvinte care ne-a plăcut și care ni s-a potrivit și nouă, deși nu este ideea noastră. În dorința noastră de a susține povestea meșteșugurilor, echipa și de a oferi ateliere creative și recreative gratuite pentru copiii din mediul rural pornind de la meșteșuguri, am aplicat pentru o finanțare la Kaufland România şi Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile și am obținut de două ori granturi în programul „În stare de bine” pentru proiectele noastre care sunt în stare să facă bine, dar în același timp îți dăruiesc o stare de bine. Așa am reușit să lucrăm gratuit cu peste 3000 de elevi din sate din Giurgiu, Olt, Teleorman, Călărași, care au acum în școlile lor mini-războaie de țesut și gherghefuri pe care le pot folosi la școală în cadrul unui mic cerc de meșteșuguri.
Cristina Moldovan: Dar ArtiZânele?
Moara de hârtie: – Nouă ne plac jocurile de cuvinte și ne place să dăm o aură poetică proiectelor noastre. ArtiZânele este titlul unei colecții de carnete care promovează motive tradiționale românești și care este concepută și realizată în atelierul-muzeu al Morii de hârtie, folosind echipamente istorice de tipar și legătorie de carte, care au fost recondiționate. ArtiZânele vine de la artizane, persoanele din comunitate care lucrează la realizarea lor, dar și de la zâne artiste, pentru că așa ne simțim, ca într-o poveste reală, în care binele și frumusețea înving întotdeauna. ArtiZânele pot fi, în acelaşi timp, şi voluntare ale noastre, prietenele noastre care sunt un fel de Brand Ambassador, persoane care promovează produsele și serviciile pe care le creăm la Comana.
Cristina Moldovan: – Iar Cărțișorul?
Moara de hârtie: – Cărțișorul (de Autor) este un mărțișor inventat de noi din mai multe motive. În primul rând, pentru că prețuim poezia și ne-am dorit să o aducem într-o formă concretă mai aproape de inima oamenilor moderni, apoi, pentru că trebuia să găsim activități care să ne asigure venituri pe timpul iernii pentru oamenii din comunitate cu care lucrăm. Așa a apărut ideea unei cărți în miniatură care conține versurile autorilor români (Ana Blandiana, Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, Maria, Regina României, Magda Isanos, Tudor Arghezi) și care se poartă în dreptul inimii, ca un mărțișor, din dragoste față de poezie și față de creatorii ei. Desigur că la realizarea Cărțișorului folosim în primul rând, hârtie de mână lucrată la Moara de hârtie, dar el apare în ediții limitate care mai de care mai deosebite și în fiecare an un alt autor. Urmăriți-ne în 2023, pentru că urmează să lansăm, cu multă emoție, un Cărțișor cu totul și cu totul special!i
Cristina Moldovan: – Se apropie Crăciunul și poate că ne-ar fi de mare ajutor o CoMoară de Crăciun. Ne explicați mai multe despre ea și cum putem ajuta și noi?
Moara de hârtie: – CoMoară de Crăciun este tot un joc de cuvinte, care pornește de la a fi împreună de sărbători și a aduce bucurie celor din jur. CoMoară sau Cu o Moară de Crăciun, adică împreună cu noi petreci sărbătorile și faci fapte bune, dar în același timp ești și tu o comoară, pentru că (ne) ajuți.
CoMoara de Crăciun este o cutie manufacturată la Moara de hârtie și în care noi așezăm obiecte lucrate manual de către oameni din comunitatea noastră: carnete de însemnări, decorațiuni de Crăciun din lut, lemn, o felicitare, dar și bunătăți de la Bucătăria Dealul Morii: cozonac, pâine, zacuscă, gem toate pregătite aici la noi. Cumpărând CoMoara susții activitățile noastre, iar profitul este direcționat către cele 24 de persoane care primesc tot timpul anului mâncare gătită de la noi. De asemenea, cei care doresc, pot să facă donații pentru a achita meniuri în așteptare pentru acești oameni.
Cristina Moldovan: – Localitatea Comana și rezervația ei naturală este un loc unic în România. Moara de hârtie stă așezată într-un areal de vis în care a trăit și a scris și celebrul scriitor Gelu Naum. Oare pinguinul Apolodor s-a rătăcit și pe la dumneavoastră?
Moara de hârtie:- Moara de hârtie: – Da, așa simțim și noi. Este un loc de vis, un loc al iubirii în care poezia care nu se vede se simte, iar poezia care se vede, în versuri, există pe tărâmul Comanei și prin Gellu Naum și Ana Blandiana. Prețuim faptul că acești mari poeți au trăit la Comana și prin organizarea de evenimente sau prin crearea de produse inspirate de poezia acestora (primul Cărțișor a fost cu versurile doamnei Ana Blandiana, care s-a bucurat să fie nu numai autoare de cărți, ci și de cărțișoare, după cum ne-a mărturisit cândva).
Iar la întrebarea legată de Apolodor răspunsul este: Da!, cu toată poezia care poate fi cuprinsă în acest răspuns. Pe scurt, în cadrul unui atelier pe care i l-am dedicat lui Gellu Naum anul acesta la împlinirea a 21 de ani de când a trecut la cele veșnice și în care am meșterit cu copiii și cu o artistă Apolodori de jucărie, ne-am pomenit în curtea Morii cu un Apolodor în mărime naturală… Nu a fost nimic premeditat, a fost o mare surpriză și pentru noi, organizatorii. Autorii surprizei au fost vecini de-ai noştri comăneni, care prin fapta lor au adus o neașteptată bucurie copiilor prezenţi.
Cristina Moldovan: – Mi-a fost greu să selectez, în acest interviu, doar câteva întrebări despre tot ce faceți dumneavoastră, la Moara de hârtie și în Satul meșteșugurilor. Tocmai de aceea, am să vă rog să ne mai povestiținși despre alte proiecte însemnate pe care eu nu le-am menționat.
Moara de hârtie: – În 2021, au apărut și două întreprinderi sociale atestate: Bucătăria Dealul Morii, care are în
vedere pe lângă completarea experienței culturale cu o experiență culinară și oferirea de mâncare caldă în special bătrânilor și copiilor nevoiași din zona noastră și Căsuța albastră – un proiect axat pe zona de construcții și tâmplărie, menit și el să ofere locuri de muncă și să susțină educația elevilor din categorii vulnerabile. Cea mai nouă completare a proiectului este înființarea în 2022 a Editurii Moara de hârtie și editarea primei cărți. Povestea mai poate fi completată și poate deveni și mai atractivă prin intermediul oamenilor care înțeleg demersul nostru – i-am numi prieteni. Cu gândul la ei, ne-am dori fim împreună sub umbrela „1000 de prieteni”, care susțin și se bucură de ceea ce există acum pe Dealul Morii din Comana.
Noi ne străduim să rămânem la fel de dedicați și de deschiși la întâmplările și oamenii care apar în calea noastră, care își doresc să facă parte din poveste și să o susțină. Restul este în mâna lui Dumnezeu!
Cristina Moldovan: – Toate aceste eforturi uriașe nu au rămas neobservate și au primit frumoase recunoașteri. Care sunt premiile și diplomele care stau așezate pe panoul de onoare al asociației?
Moara de hârtie: – Cu sau fără premii, noi continuăm să depănăm firul poveștii noastre, dar e plăcut să știi că ești apreciat și, mai ales, contează mult pentru cei care au avut încredere în noi când încă nu exista decât o idee. Pe lângă diplomele de mulțumire primite de la la diverse organizații cu care am lucrat, am primit recunoașterea comunității de afaceri din jurul Revistei Cariere prin trofeul Autentic românesc, a unui proiect european care a identificat proiecte inovative în mediul rural, precum și un premiu în cadrul Galei Societății Civile, la secțiunea Inițiative pentru Tineret. Deși nu sunt diplome sau recunoașteri, ne mândrim însă cu faptul că suntem şi parte din rețele internaționale de organizații pe temele noastre de interes. Sunt multe rețelele din care am vrea să facem parte, dar până acum am selectat două în care ne-am putut şi implica mai mult – e vorba de Asociația Europeană a Muzeelor Tiparului şi Asociația Internațională a Istoricilor Hârtiei.
Cristina Moldovan: – Minunățiile realizate de echipa dumneavoastră noi toți le putem găsi aici: https://www.moaradehartie.ro/magazin/ Ne spuneți dacă cei care nu pot ajunge fizic, la Comana, pentru un atelier autentic se pot înscrie la atelierele online și cum anume?
Moara de hârtie: – Atelierele online au fost o idee inspirată în timpul pandemiei, când am reușit să trecem cu bine peste această perioadă prin organizarea de ateliere pentru copii români din Diaspora. Succesul ne-a depășit așteptările și ne-am propus să mai organizăm, dar odată cu sfârșitul pandemiei, am fost solicitați pentru ateliere aici și nu am mai organizat ateliere online. Cei care doresc însă să participe la atelierele noastre ne pot scrie la echipa@moaradehartie.ro și le trimitem prezentările pentru vizita la noi și experiența directă. De asemenea, pentru anumite ateliere, în funcție de programul de la Comana, ne putem deplasa acolo unde sunt solicitări.
Cristina Moldovan: – Când am ajuns la dumneavoastră vă mărturisesc că mi-a atras atenția caietul în care copiii și-au spus, la plecare gândurile frumoase. Majoritatea afirmă că Moara de hârtie și Satul meșteșugurilor sunt două locuri „fără seamăn în lume”. Este, cum ar spune cărțile vechi, slava sufletului pentru a sa mărinimie. Din toată bucuria pe care o primiți și o dăruiți am să vă rog ca acum, în încheiere, să le oferiți cititorilor noștri un sfat sau o chemare către esența autenticului românesc.
Moara de hârtie: – Esența autenticului românesc este, din punctul nostru de vedere, Iubirea. Trăind cu iubire față de țara în care ne-am născut, față de tradiții, față de înaintașii care ne pot fi modele, ne inspirăm și avem acces la frumusețe autentică. Dacă reușim să trăim cu iubire în privire, aceea a inimii, vom vedea frumusețea care ne privește la rându-i și care așteaptă să ni se dăruiască și ne facă fericiți. Noi, ca și dvs. vedem această frumusețe aproape pierdută și ne străduim atât cât putem să le-o arătăm și celor din jur. Și, prin munca noastră de zi cu zi, să reușim să-i aducem mai aproape de autentic. Cu rădăcini și repere în ceea ce numim autenticul românesc, devenim cu toții mai inspirați, mai puternici, mai curajoși și învățăm să trăim mai atent, prețuind, iubind, înfrumusețând lumea prin munca noastră de fiecare zi.
Cristina Moldovan: – La Moara de hârtie noi ne-am simțit „ acasă ”. Poate părea ciudat, cum poposeam acolo pentru prima dată însă acest „ acasă ” a fost născut de felul în care ne-ați primit și ne-ați purtat, printr-un loc încremenit parcă în timp și în frumos! S-a deschis, în fața noastră, o poartă magică dincolo de care parfumul trecutului a convins prezentul că e clădit din esență pură și că va dăinui mereu. Ne-am minunat de poveste, de autentic, de inspirație, de echilibru, de oamenii frumoși, de copiii fericiți, de pământul parfumat al Toamnei și de Soarele prezent în toate colțurile și pe toate chipurile. E multă vreme de când nu am mai văzut atât de mult frumos adunat într-un singur loc! Lumea aceasta este o lume pe care Creatorii de 10 o mai pot salva! Felicitări, oameni cu suflet mare, felicitări arhitecții noștri de frumos!
Comentează