Dacă zânele bune au nume? În povești, nu țin minte să mă fi ciocnit de vreun nume de zâne. Probabil că e suficient să spui “Zână Bună” și deja ai câștigat simpatia prichindeilor. Iată însă că aici, printre noi, zânele bune nu numai că există, ci au și nume. Cea pe care o cunosc eu, are un nume ușor complicat, cum complicată i-a fost și viața. Maria Holtzhauser a înfruntat o copilărie demnă de scrierile lui Dickens, iar mai apoi, când credea că viața sa de adult se așezase pe făgașul liniștit al unui om care a trăit corect, o boală nemiloasă a provocat-o la o luptă pe viață și pe moarte. Din care, har Cerului, a învins viața. Iar viața ce i-a fost dăruită, din nou, femeii blânde dar aprige, a fost investită în a face bine. Nu mai știe nimic altceva, se pare, Maria noastră, în afară de a aduce bine și raze de soare în viețile semenilor săi. A primit șansa la viață? Atunci o va folosi pentru a face bine.
Un moment aniversar din viața uneia dintre cele mai generoase femei din câte mi-a fost dat să cunosc, m-a făcut să-i solicit un nou interviu. Precedentul se întâmplase cu ceva ani în urmă, după o ediție de succes a emisiunii “Femei de 10, Barbați de 10” în care un concurs inedit lansat de echipa noastră – Concursul Faptelor Bune – fusese câștigat de cea despre care tocmai v-am vorbit.
Așadar, deschideți sufletul și lăsați să vă pătrundă în el doamna MARIA HOLTZHAUSER!
Marina Almășan : – În preajma unui eveniment pentru care vă felicit – Gala Caritabilă “De profesie, OM” – aș vrea să glosăm puțin pe această temă. Sunteți un exemplu recunoscut de bunătate, empatie, dăruire. Ați fost mereu așa, sau suferința prin care ați trecut v-a modelat aceasta bunătate?
Maria Holtzhauser : – Vă mulțumesc pentru aprecieri. 
Cred că am fost mereu așa, am bunătatea în sânge.
Așa era bunicul meu,cel care m-a crescut înainte de a ajunge la orfelinat.
Deși eram săraci lipiți, bunicul mânca ultimul, dacă mai apuca. Nu se așeza la masă până când nu-i vedea pe ceilalți, sătui. Împărțea tot,nici măcar sufletul nu îl păstra doar pentru sine.
Așa am crescut. Bunica ,dacă primea o bomboana, o aducea acasă. Dacă mergea la o pomană creștinească, lua totul la pachet, pentru copii.
Spunea că nu ar putea lua nicio înghițitură știind că noi eram flămânzi acasă.
Bunicii mei n-au muncit niciodată pentru bani, ci doar pentru mâncare.
Apoi, la orfelinat, când am mai crescut făceam la fel.
Mergeam la cei mici, îi hrăneam apoi mergeam la masă. Parcă avea alt gust mâncarea.
Empatia e înnăscută doar compasiunea se învață.
Marina Almășan : – Binele pe care îl facem îi ajută, oare, numai pe cei care beneficiaza de el, sau și pe noi înșine.
Maria Holtzhauser : – Binele pe care îl facem ne ajută întâi pe noi înșine, apoi pe ceilalți beneficiari . Binele asumat, despre care alegem să vorbim, inspiră alți oameni și se rostogolește. Devine exemplu și asta e minunat.
Marina Almășan : – Într-un imaginar Top 3 al Binelui, ce gesturi făcute de dumneavoastră și de Asociația “Maria Holtzhauser” se califică pentru primele 3 în ierarhie? Să zicem, din punct de vedere al caracterului lor emoțional.
Maria Hotzhauser : – Cel mai emoționant și mai lung proiect este cel creat pentru bunicii de la Azilul de bătrâni. Durează de șase ani,de când a fost înființat. Le știm fiecare rid, fiecare tremur, fiecare vis mărunt pe care-l mai au.Ii cunosc atât de bine încât îi percep exact ca pe propria familie.
Apoi cazul celor trei copii rămași orfani de tată care au acum o casă nouă și cărora le-am schimbat destinele.
Apoi sunt școlile unde ne-am pus sufletul și am creat biblioteci, colțuri de lectură, săli de sport și de gimnastica, am oferit mobilier,materiale didactice și educative.
Taberele de bine și Bursele „Maria Holtzhauser ” ne ajută să cunoaștem copii speciali, care merită încurajare și suport.
Cazurile medicale grave în care ne implicăm inițiind strângeri de fonduri, salvatoare de vieți, ne dau în final o satisfacție imensă.
Și nu în ultimul rând, de șapte ani încoace, de Paște și de Crăciun primim scrisorile copiilor și bunicilor ,către Moș sau Iepuraș.
Toate ne trec prin suflet ,fiecare proiect ne prinde inimile și ne aduce laolaltă.
Marina Almășan : – Mi-ați spus mai multe decât “Top3”, dar înțeleg cât de greu este să vă hotărâți, când toate 
poveștile de mai sus sunt încărcate cu atâta emoție..Spuneți-mi, ați fost vreodată dezamăgită de cei din jur? Ce vă doare cel mai tare la lumea în care trăim?
Maria Hotzhauser : – Am fost dezamăgită de multe ori, dar n-am lăsat asta să mă schimbe mai mult de o mâhnire pe moment. Apoi ,am trecut peste.
Mi se spune adesea că iert prea ușor dar o fac pentru mine, să nu-mi încarc sufletul.
Lumea în care trăim este diferită. Toate ne schimbă.
Boli, drame personale, pandemia, facturile mari, lipsa comunicării reale, a întâlnirilor ca pe vremuri.
Acum stăm doar cu nasul în telefon.
Cel mai mult mă deranjează oamenii care promit și nu se țin de cuvânt.
Eu, zidesc pe cuvântul lor.
Marina Almășan : – Ce frumos spus! Și ce construcții solide vă reușesc! Cum rezistă Binele într-o lume a Răului?
Maria Holtzhauser : – Binele rezistă oricând și oricum. Nu-l poate nimici nimic. Din contră, oamenii înger continuă să facă bine chiar dacă nu au o situație materiala extraordinara.
Noi avem în Rețeaua Binelui, oameni care ne sunt alături de la început. Și mereu aduc pe altii noi. Pentru că Binele înalță mai ales spiritual. Se zice că acela care dă unui sărac îl împrumută pe Dumnezeu.
Marina Almășan : – Ce bogat e Dumnezeu, de pe urma dumneavoastră! Dragă doamnă, ce vă propuneți prin aceasta Gală și cum ați gândit-o?
Maria Hotzhauser : – La Gala aniversară, vom strânge bani pentru copiii sărmani care abandonează școala pentru că Asociația “Maria Holtzhauser” pune mare preț pe educație.
Asta-i salvarea noastră, ca viitor și țară.
Vom avea și Târgul de Bine unde chiar copii își vor folosi abilitățile să poată sa vândă exponatele.
Sunt în parte obiecte făcute de elevii școlilor pe care le ajutăm.
Mâini de copii întinse spre alți copii.
Avem și spectacol caritabil. Am primit cu onoare participarea pro-bono a unor artiști de valoare cum este 
Mirabela Dauer, Mariana Ionescu Capitanescu,Ileana Sipoteanu, Marioara Man Gheorghe, etc cărora le suntem foarte recunoscători.
Avem și alți invitați surpriză dar și tombolă.
Se cuvine la ceas aniversar să ne răsplătim cu aplauze și diplome, sponsorii .
Și cel mai important e să ne cunoaștem. Echipa de voluntari, locală, iese la rampă.
Oameni care dăruiesc timp din viața lor fără a cere nimic în schimb.
Ei, eroii fără de care nu am fi reușit.
Marina Almășan : – Ce spectaculoasă acțiune puneți la cale! Vă țin pumnii să vă reușească așa cum vă doriți! Vă aflați, așadar, la ceas aniversar, când lumea face bilanțuri, dar și planuri de viitor. La dvs, cum sună acestea?
Maria Hotzhauser : – Planurile noastre de viitor sunt mari : să reducem cât se poate de mult rata abandonului școlar și a sărăciei. Nu poți da randament la școală dacă nu ai mâncat.
În plus, vrem să facem un foișor pentru azilul de bătrâni și încă o sală de sport.
Așa că avem visuri mari.
Marina Almășan : – De unde vă găsiți forța de a pune lucrurile în mișcare?
Maria Hotzhauser : – Forța mea vine chiar din neputința și durerea lor.
Eu știu foarte bine cum e să nu ai, să fii bolnav,să nu ai bani de medicamente sau haine.
Iar Rețeaua Binelui mișcă lucrurile din multe puncte de vedere.
Oameni care au înțeles că, din puțin de la fiecare,poți face mult. Trebuie doar să vrei.
Marina Almășan : – Aveți vreo deviză în viață?
Maria Holtzhauser : – Deviza mea este ca pe oriunde trec, să fac cât mai mulți oameni fericiți.
Eu oricum îmi trăiesc fiecare zi frumos, ca și cum ar fi ultima.
Comentează