Mi-e milă de Elena Băsescu

Mi-e milă de Elena Băsescu. Nu pentru că a divorțat și a rămas cu doi copii în cârcă. Nu e nici prima, nici ultima femeie care eșuează în căsnicie și oricum , nu e ea de plâns, nu rămâne în stradă, nu-i ajung copilașii pe drumuri.
Mi-e milă de Elena Băsescu pentru că, încet- încet, începe să se trezească la realitate. Balonul de săpun în care și-a trăit ultimii ani s-a spart, e zdrențe, iar aerul pișcător al realității începe să-i cutreiere nările…
Elena intră, încet-încet, în rândul lumii. Va înțelege, treptat, și că nu-i Ileana Cosânzeana, după care se dau în vânt toți Feți Frumoșii valabili, și nici nu-i un geniu al Carpaților, cum probabil au convins-o, ani la rând, fățarnicii din jur. Cu siguranță s-au împuținat și cei care i-au alimentat convingerea că este speranța politicii românești, brava continuatoare a epopeei inițiate de celebrul său tată. Nu știu ce s-a întâmplat în familia ei ( cu siguranță, neobosita presă va scormoni prin toate ungherele după informații picante) însă nu-mi dă pace gândul că orice, numai iubire nu a simțit pentru aleasa lui bărbatul care și-a adjudecat-o, atunci când și-a unit destinul cu fiica Președintelui. Condițiile însă s-au schimbat. Destinul a rămas unit, o vreme, fiica a rămas tot fiică, însă nu a mai fost a Președintelui, ci a unui FOST Președinte, care a plecat de la Cotroceni trăgând după el o armată de inamici ce-și frecau palmele. Pot să pun rămășag că problemele cuplului au început odată cu încheierea mandatului lui tata socru. Căsnicia a început „brusc” să scârțâie din toate încheieturile și, nemaifiind combustibilul care s-o hrănească , împuținându-se și perspectivele, Cupidon și-a luat arcul cu săgeți și a pornit-o spre alte destinații, lasăndu-i pe cei doi părinți de copii , cu buzele umflate ( nicio aluzie la buzele siliconate!).
Repet, mi-e milă de Elena Băsescu, pe care anturajul său a cocoțat-o pe nemeritate metereze, mi-e milă pentru declinul treptat, pe toate planurile, pe care i-l pronostichează gura lumii, pe la colțuri. Mezina ex-Președintelui va trebui să se dezobișnuiască de zâmbetele și privirile prietenoase ale celor din jur, de „succesurile” pe bandă rulantă, de osanalele nemeritate, de bunăvoința exacerbată,  iar urechile ei vor trebui să se acomodeze cu zgomotul ușilor trântite în nas. Ea știe deja că telefoanele nu mai sună atât de abundent de ziua ei și că darurile primite de Sfinții Constantin și Elena s-au subțiat și ele. Că prietenii i s-au cernut și că alături nu-i va rămâne, necondiționat, decât familia. Cea inițială, căci de cea prezentă se pare că s-a ales praful…
Dintr-o solidaritate fățișă cu o femeie trecută printr-o despărțire și devenită – pentru destulă vreme, intuiesc – carne de tun pentru ziariști, o compătimesc pe Elena lui Băsescu. Chiar dacă, în fond, nu a făcut decât să mai micșoreze un pic distanța față de românii de rând, dintre care uitase că face parte.