Bombănelile Marinei Editoriale

Noi și japonezii. Dramatic! 

 

Un prieten virtual ( amic real, în același timp și specialist în spațiul asiatic)  a încărcat pe Facebook câteva informații legate de Japonia. Deși în mare parte îmi erau cunoscute – căci Țara Soarelui Răsare mi-a fost gazdă de vreo 4-5 ori – le-am parcurs totuși cu atenție , iar relaxatul meu subconștient ( vacanța e de vină!)  a trecut imediat la comparații. Păguboase.  Trec peste faptul că entuziasmul mi s-a prăbușit subit și soarele din suflet mi-a apus pentru o vreme,  dar voi înșira mai jos “metehnele” japonezilor , cu mici comentarii personale. 

1. 16 zile de Sărbători legale pe an, în Japonia. Începutul e bun.👍Nici noi nu stăm rău la acest capitol. Avem și noi destule – istorice, religioase, internaționale. Noi însă, în spiritul nostru gospodar, le mai adăugăm și binecuvintatele  “punți”, cele care ne ajută să facem “țup” peste zilele de lucru ce ne încurcă, atunci când se insinuează între sărbători și sfintele weekenduri…

2. Concediul anual este de zece zile pt un debutant. Pentru fiecare an de vechime se adaugă câte o zi și se poate ajunge, oficial, la maximum 35 de zile. In realitate, japonezii își iau cam o săptămână vara și 4-5 zile de Anul Nou…😂😂😂 Hahaha! Am trăit destule situații in care, neapucând să-mi iau concediul legal ( workaholica din mine nu e din cale-afară de prietenă cu vacanțele!) , am fost somată, pur și simplu, să-mi iau concediul, chiar dacă nu-l efectuez,  ca să nu încurc hârțogăreala economiștilor de (la) serviciu…

3. Nu există zile libere acordate pentru nunți, botezuri etc. Fiecare si le poate lua.. din concediu ( 😳😳😳) Rar însă se petrece asta în practică, in Japonia!. 🤔🤔🤔…La noi? Șefi mai buni decât cei mioritici nu cred să existe! Și sensibili, și empatici. Și ce motiv poate fi mai bun, la noi,  pentru a acorda “libere”, decât o nuntă sau un botez? Cum să amputezi dorința angajatului de a participa la bucuria aproapelui său? 

4. Cam 60% din angajări se fac pe bază de recomandări atent verificate de birocrati. Există bonusuri consistente pentru asta, companiilor le convine pt ca scapa mai ieftin decât dacă platesc anunturi sau agentii de recrutare. Sunt multe cazuri de familii intregi care lucreaza in acelasi loc, aceasta reprezentând o garantie a loialitatii si a seriozitatii. Nimeni nu isi permite sa propuna oameni nepregatiti, sinecuristi, pile, impostori. Colegii te vor izola si rusine mai mare decat asta nu exista!….😩😩😩Auuuu! Aici ar fi de scris un editorial în sine! Singura asemănare este adunătura de rubedenii din intreprinderile și instituțiile românești! În rest, despre maniera absolut subiectivă în care se fac la noi recrutarile…mai bine nu vorbesc, caci o știți prea bine! Pila să trăiască! La noi clima îi e mai favorabilă acesteia, se pare, decât in Japonia…

5. Intarzierile la serviciu reprezintă jena supremă. De regula, se ajunge cu minimum o oră înainte de inceperea oficiala a programului…. 😂😂😂Hahaha, din nou! Pare SF, nu-i așa? Sunt constant uluită de vânzoleala din centrul orașelor noastre, la orele la care lumea ar fi trebuit să fie demult la muncă. La japonezi, orașele sunt pustii, în miezul zilei. Pe străzi nu vezi decât bătrânei și copii mici. 

6. Nu se intra niciodată după șef, în ședință. Nu se mai intră deloc. 🤨….Aici, din nou, voi știți mai bine. Probabil că lucrurile sunt amestecate la românași : in unele locuri e haos, în altele – teroare. 

7. Orice întârziere înseamnă completarea unei hârtii cu motivatii solide si, simultan, scuze oficiale față de colegi. După trei hârtii ți se bate politicos obrazul , ceea ce înseamnă rușine maximă. …Din nou literatură SF, nu-i așa?!?😂😂😂 Munți de hârtii ar însemna să zacă prin arhive, dacă romanii s-ar apuca să-și justifice întârzierile. De colegi ni se fâlfâie, iar pe șefi oricum i-am strânge de gât. 

8. Nimeni nu țipă la nimeni. 😩😩😩Aoleeeeu! Dacă la noi ar exista amplificatoare prin birouri, care să pornească automat atunci când “cineva țipă la cineva”, probabil că planeta s-ar înclina, sub povara gălăgiei noastre mioritice!!😤😤

     …mda, știu, spiritul nostru latin…🥴

9. La japonezi, telefoanele mobile nu sunt folosite in timpul programului. Zău? Ia să impunem la noi această regulă! Va fi o dramă națională, iar companiile de telefonie mobila ar ieși în stradă! 😂😂😂

10. Nu se stă la șuete în timpul programului.🙈 Aici cred că orice comentariu e de prisos, căci știți cu toții care e situația de la noi! Și-apoi de unde să afli ultimele noutăți legate de pensii, vaccinul anti-COVID și divorțurile mondene, dacă nu de la serviciu?!?🤪

11. Ieșirile la țigară ți le scazi singur din pauza de masă. Asta la ei. …Încearcă numai să le ceri asta românilor! 😵‍💫

12. Șeful japonez e respectat, deciziile îi sunt incontestabile și de necomentat. Cu toate acestea, până la decizie, sunt incurajate schimburile de idei. …Brainstormingul, la noi, e rara avis. Iar deciziile șefilor sunt, prin definiție, niște porcării cărora trebuie să ne supunem. Asta pentru că șefii, in majoritatea lor, nu sunt numiți pe merite, ci pe pile. Și atunci…cum să respecți un dobitoc?!?😩😩😩

13. Miștourile, hărțuirile, jignirile, bullying-ul sunt inadmisibile. …Păi să vină la noi, dragii de japonezi, dacă vor niscaiva batjocură si hărțuire! La noi e liber la orice, nimeni nu pare a fi deranjat de faptul că un șef își hărțuiește subalternul sau îl aduce la pragul nebuniei, persecutându-l nesfârșit, dacă i s-a pus pata pe el! 👹

14. Se stă în neștire peste program, în Țara Soarelui Răsare. Cutuma este să nu pleci niciodată înaintea șefului. Cutuma șefilor e să nu plece primii. …La noi, poate doar celor de la “multinaționale” li se pare un “deja-vu” acest lucru. Ceilalți așteaptă cu sufletul la gură și ochii pe ceas, ora oficială de terminare a programului, pentru a o tuli ca din pușcă. 🤑

15. Dacă șeful te invită la o bere e de neconceput să îl refuzi….Nici aici situația nu ar fi diferită. Doar ca aici șefii se invită între ei, și nu la bere, ci la mese copioase, generate de salariile lor astronomice; iar pe subalterni nu dau doi bani : ce le trebuie lor …bere? 🤬

16. Concediul de maternitate/ paternitate e de șase luni. Până când copilul implineste trei ani, se poate lucra 6h pe zi. Doar 2.3% dintre tați îl iau, tinta guvernului japonez e de 13%. …Iată, in fine,  un capitol la care, la noi, e boierie curată! Și încă li se par insuficienți unora cei doi ani, pe care îi stă acasă, de regulă mama. Măcar de i-ar petrece, dedicandu-li-se trup și suflet creșterii ( și mai ales educării) celor mici!…

Iar dacă tot mi-am permis să strecor mici comentarii personale printre informațiile  transmise vouă, o să închei, amuzandu-vă și cu un banc adecvat, care nu face decât să-mi vină în ajutor : 

Discută un român și un japonez. Românul il întreabă : 

  • Auzi, tu acolo, in Japonia, câte ore lucrezi pe zi?
  • Eu lucrez 8 ore. Da’tu? 
  • Și eu tot 8 ore lucrez. Da’tu …pentru cine lucrezi astea 8 ore? 
  • Foarte simplu : două pentru patron, două pentru mine, două pentru împărat și două pentru Japonia. Da’tu, tu pentru cine lucrezi 8 ore? 
  • Păi…două pentru patron, două pentru mine, împărat n-avem și de Japonia mi se fâlfâie! 😂😂😂

Zi bună, dragilor și…spor la muncă! 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : TRANSPIBLOCK

Publicitate