Cel mai bun prieten al meu este cuvantul. El mă însotește pretutindeni, imi este aproape mereu, mă ajută să depășesc momentele dificile, singurătățile , plictiselile, imi exprimă bucuriile și-mi adăpostește tristetile, mă îmbracă atunci când mă simt despuiată de speranțe.
Scrisul imi aduce soarele în zilele asuprite de umbra si de umbre. Mă ridică din prapastii si mă așeaza în zona de confort, indiferent unde mă aflu. Scriu, la munte și la mare. Scriu la birou, ghemuita pe canapea, scriu pe plajă printre nisipuri, în masină ( cand conduce altul! 😁), scriu la bucatărie, asteptând sa răsucesc șnitelele în tigaie. Scriu, asteptându-mi ființa dragă, scriu neașteptând pe nimeni, scriu pentru mine, dar mai ales pentru cei ce-mi spun ca randurile mele le populează sufletul cu energie și cu soare. Scriu, ca sa le transmit experiențele mele, greselile pe care le-am făcut si solutiile pe care le-am găsit. Scriu, ca să le arăt Lumea cea mare si sa le transfer felii din bucuria mea de a o descoperi, prin călătorii.
Scriu pe tabletă, scriu pe telefon, scriu chiar și cu creionul pe hârtie. Scriu la orice oră din zi, și din noapte. Nu, nu e o exagerare (am mai scris despre asta!) : am , la capul patului, un carnetel și un marker, în care notez, pe întuneric ( fără să aprind veioza, ca să nu-mi sară somnul!😁), ideile ce mi le strecoară în căpșor clipele de trezire, întoarcerile de pe o parte pe alta, micile insomnii.
Scriu, cu bucurie sau obidă, scriu ca să bucur oameni curati si să îndrept lucruri strâmbe, scriu, ca să nu uit și să nu se uite. Scriu, pentru că scrisul eliberează, îmi curătă sufletul, îl umple de vazduh curat, numai bun de respirat.
Scriu ușor, dar cu grijă, pentru că, odată pornit si devenit public, cuvântul devine o forță. El poate face bine pentru cei din jur, dar poate să și descatușeze fortele Răului, întorcându-se împotriva ta precum un bumerang.
Scriu cu reponsabilitate, scriu cu adevăr, pentru că asa m-a învătat părintele meu, care a fost, la rându-i, toată viata în slujba cuvintelor. Minciuna are picioare scurte, ea va iesi curând din cuvinte și viața te va amenda pentru ea.
…Nu toti cei din jur mă inteleg, în ipostaze precum cea de mai jos. Am fost surprinsa pe un yaht, înstr-o croazieră de vacantă. În jur, lumea se distrează, mănâncă , bea, dansează, chiuie, iar eu…scriu.
Pe unii scrisul meu ii scoate din minți. Am primit, de-a lungul vremii, chiar și întrebări de genul : “Pai dacă nu-ți aduce bani, de ce mai scrii?”. Am reușit sa ma indepărtez de astfel de oameni. Cei care nu ințeleg bucuria sufletului, nu mai au voie să se apropie de al meu. Niciodată.
Una peste alta, dacă Arhimede spunea “Dați-mi un punct de sprijin si voi răsturna Lumea!”, eu voi spune “Dați-mi ceva de scris și voi face Lumea mai frumoasă”
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA BENESIO TONICO FORTE
Comentează