banner marshal garden
Sănătate

Medicina sportivă la înaintare! Cât este de important un medic in viața sportivului?

Din zona informațiilor despre sănătate si relația medic – pacient, astăzi vă prezentăm un interviu cu dr. Dan Anghelescu, medic la Spitalul Universitar București, despre traumatologia sportivă si relația speciala dintre pacientul sportiv si medicul acestuia. Totul în contextul în care sportivii au făcut si fac in continuare cinste mare țării noastre de-a lungul timpului, alături de medici, cercetători, IT-iști.

F10: Seamănă activitatea medicală cu cea sportivă oare?

Dr. Dan Anghelescu: Am început practica mea ortopedică cu mult timp după ce am încheiat practica de sportiv. Deja uitasem oarecum ce înseamnă această rigoare a vieții sportive. Mi-am amintit-o când am dat de rigoarea și strictețea vieții medicale și chirurgicale. Norocul a venit și de la ucenicia, oarecum naturală, pe care am avut-o lângă tatăl meu, care are o bună istorie de muncă cu sportivii de mare performanță la clinica Medsport. Astfel am învățat că omul de sport e altfel construit. De fapt, se construiește singur altfel decât ceilalți dintre noi. Un om performant în sport este un om care reușește să folosească adversitatea și frustrarea în folosul unui singur scop, acela de a avea succes într-o întrecere. Folosesc întrecere cu un rost anume, ferindu-mă de termenul competiție. Și sportivul este un om determinat să muncească specializat, zi de zi, ani la rând. De aceea eu cred că sportivul, sau omul de sport, este baza societății noastre de astăzi.

F10: De ce este așadar traumatologia sportivă diferită?

Dr. Anghelescu: In primul rând pentru ca un medic să fie primit în anturajul profesional al sportivului și mai ales pentru a manageria sănătatea sa, între cei doi trebuie să existe încredere. Și încrederea se câștigă nu foarte ușor. Un medic este scanat de sportiv după un șablon aparte. Sportivul înțelege că starea lui de sănătate este pe primul loc în această relație. Apoi franchețea comunicării este iar un element cheie. Sportivul nu poate fi dus cu vorba și nici nu acceptă jumătăți de răspunsuri. Competența profesională și experiența sunt imediat intuite și pot fi elementele principale care îl fac să aibă încredere în medic.

Un alt element particular în relația cu sportivul este un limbaj comun. Pentru că un om care muncește zi de zi, pentru a-și perfecționa aruncarea bilei de greutate, sau săritura în lungime, sau o fentă pentru a arunca la poartă, sau un efect al unei mingii pe paletă știe perfect când o parte infimă a corpului său îl împiedică să obțină acest lucru. Orice funcție diferită a unui mic tendon, orice slăbiciune a unui mușchi sau ligament este imediat observată. Ce înseamnă acest lucru pentru medicul care are acum în față un astfel de sportiv? Inseamnă că trebuie să se adapteze. Să înțeleagă și să descompună povestea spotivului, exact cum micuțul și pe alocuri antipaticul detectiv Hercule Poirot, dezlega firele unei intrigi complexe. Medicul trebuie să înțeleagă sportul în particular. Să îndemne sportivul să povestescă în amănunt cum a apărut ceea ce el simte acum că este o problemă. Descrierea este savuroasă pentru un pasionat al sportului. La un anume timp din aruncarea mingiei la poartă pentru un handbalist, un anumit moment al aterizării din săritură, o fracțiune dintr-un procedeu cu proiectare la sol în judo… E poate și comic, fiindcă reconstituirea momentului traumatic, întocmai ca și înaintea momentului de a da în vileag autorul unei crime în șcena de final din romanele Agathei Christie, presupune deseori implicarea medicului și a sportivului laolaltă, pentru a imita întocmai un blocaj în atacul la poartă sau lupta cu un adversar.

F10: Un astfel de medic sportiv petrece însa mult mai mult timp cu pacienții/sportivii de care are grija, decât un medic la spital…

Dr. Anghelescu: Este adevarat. Relația este diferită, medicul „asistă” sportivul pe toate perioada activității sale, formează o echipă. Elementul cel mai important al relației cu sportivul însă este tocmai experiența de a lucra, sau mai bine zis a colabora cu oameni ce caută performanță, pentru că relația este orientată în ambele sensuri. Sportivul influențează și modelează activitatea medicului la fel de mult precum acesta redă încrederea sportivului în propriile forțe. Continua perfecționare a sportivului în elementele cheie ale sportului pe care îl practică impun o rigoare aparte a medicului sportiv care îl tratează, îi urmărește recuperarea după accidentare sau prescrie anumite regimuri de modele de prevenire a suprasolicitărilor sau accidentărilor.

Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte care sunt componentele esențiale ale acestei colaborări, dintre sportiv și medicul său acestea sunt dedicarea, pasiunea și înțelegerea profundă a sportului, peste care trebuie sa troneze continua perfecționare și excelența în propriul meșteșug, acela de a trata sub toate formele patologia traumatologică. Sau, după cum spune motto-ul Medsport, “medici de performanță pentru oameni de performanță”

F10: Interesantă abordare, chiar este o abordare inovativă a relației medic – pacient…

Dr. Anghelescu: Da, ca orice activitate, medicina sportivă și traumatologia sportivă au particularități nu întotdeauna evidente din exterior. Pentru cine este interesat, articole similare sunt postate si pe blogul meu: https://dananghelescu.wordpress.com/

Femei de 10 pe Facebook