Am mai spus-o și în alte rânduri : nu mă pricep să scriu cronici. Nici de carte, nici de film, nici de teatru. Sunt un cititor și un spectator “de rând”, care stă cuminte cu cartea în mână sau cu ochii spre ecran/scenă și se ridică atunci când poveștile se isprăvesc sau când nu îl mai țin nervii. Dacă mai apoi mă puneți să analizez, cât de cât doct, cele citite/văzute, n-o să iasă mare lucru : mie o carte fie-mi place, fie nu. Un film – mă captivează sau nu. O piesa mă fascinează sau nu. Nu mă pricep să le răsucesc pe toate părțile, căutându-le șensuri la care poate autorul nici nu s-a gândit vreodată!
…Dar uite că, uneori, mă mai trezesc și eu vorbind cu voce tare! Din varii motive. Nu neapărat pentru că mă mănâncă limba sau pixul. Sau tastatura iPad-ului. Ci pentru dau de lucruri care-mi plac într-atât, încât simt nevoia sa-i fac și pe alții părtași la bucuria mea. Este cazul recent vizionatei piese de teatru “ Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său” ( la proaspăt inauguratul Teatru al dramaturgilor români din Calea Griviței 56).
…Stau și mă întreb, dacă piesa mi-ar fi plăcut la fel de mult și dacă nu ar fi purtat semnătura bunei mele prietene Marilena Dumitrescu, inspirata autoare a scenariilor grupului VOUĂ, dar și a numeroase romane și piese de teatru. Cu siguranță DA! Și asta pentru că în piesa ei, care mi-a țintuit zâmbetul pe buze preț de o oră și jumătate, Marilena a reușit să găsească o rețetă perfectă : a amestecat niște ingrediente speciale, care era imposibil să nu își găsească finalitatea într-un produs nu numai comestibil, ci și foarte.. gustos! Marilena, probabil mare fană a și mai marelui Caragiale, a împrumutat de la acesta 
personajele și le-a implicat într-o poveste veselă cu iz de 2017.
Zoe – excelent interpretată de Olga Delia Mateescu – rămâne văduvă ( Zaharia Trahanache fiind însă prezent în scenă, pe toată durata piesei, sub forma unei statui ecvestre caraghioase care-l omagiază!) și primește prin testament întreaga avere a soțului său, pe care insă i-o va adminstra, până în momentul unui nou matrimoniu, fiul cel vitreg, Zăhărel. Tipătescu și 
Cațavencu se luptă pentru a deveni, fiecare, noul soț al bogatei văduve. Când însă doi se bat, și în piesa Marilenei câștigă al treilea, un tataie care abia mai răsuflă, și care nu este altcineva decât …Agamiță Dandanache – o partidă bună pentru bogata văduvă, care află, pe căi ascunse, că respectivul este vizat pentru funcția de președinte al partidului liberal la iminentele alegeri. Ca peste tot, și aici interesul poartă fesul!
Nu trebuie să fii din cale-afară de vigilent, pentru a sesiza, la tot pasul în piesa Marilenei Dumitrescu, analogii și trimiteri la vremurile pe care le trăim. Experiența autoarei in materie de umor este evidentă ( “școala VOUĂ” a prins bine și nu întâmplător, unul din oaspeții de seamă ai premierei a fost Adrian Fetecău, liderul celebrului grup de 
umor). În izbânda ei certă, Marilena a fost ajutată și de jocul actorilor ( vezi afișul atașat), și de regia semnată de Ingrid Bonța si de scenografia lui Daniel Divrician, și chiar și de – mențiune specială – coloana sonoră “live” a reprezentației, asigurată de o orchestră “ de epocă”, dirijată de unul din personajele piesei, în persoana lui Tudorel Filimon.
Nu candidez pentru o mângâiere pe creștet pentru o reușită cronică de teatru ( considerați-o mai degrabă o compunere școlară despre “o frumoasă zi de vacanță”!) ; nu am vrut decât să vă deschid apetitul pentru o piesă relaxantă, interesantă, spumoasă, numai bună pentru o zi de vară și pentru o inaugurare de nota 10 a unui teatru căruia îi dorim viață lungă și spectacole unul și unul!
Iar pe Marilena o îmbrățișez , colegial și prietenesc, și o felicit pentru reușita sa, mulțumindu-i pentru constanța și talentul cu care scrie pe prezentul site și asigurând-o că rămân, pe veci, fana ei înflăcărată!
Comentează