„ Nu te supăra/ Viața-i scurtă și așa/ Ce ne costă să ne iubim?/ Și nu te mai tot gândi/ Știi bine nu poți fugi/ Ne-a fost scris să ne întâlnim.”. Aceste versuri ne aduc inevitabil aminte de persoana iubită, reînviind fluturașii din stomac. „M-am îndrăgostit un pic” spunea ea, iar noi un pic mai mult de vocea ei. Maria Radu, o artistă care s-a născut 
pentru muzică și trăiește prin muzică, vindecându-ne orice rană a sufletului. A cântat de când se știe după cum însăși declară. Un timbru care te face să vibrezi la fiecare sunet. Deși voce ei e nativă, cântăreața a făcut canto timp de doi ani la Școala Populară de Artă, ocazie cu care a participat la numeroase festivaluri, câștigând premii. Însă, primul concert l-a susținut pe când avea doar 14 ani pe stadionul Progresul cu formația Solaris. Anul `93 avea să-i aducă o colaborare cu formația 
Direcția 5. Doi ani mai târziu urma să cânte în deschiderea concertului Rockmania cu Joe Cocker, Rod Stewart și Eros Ramazzoti. De asemenea, a scris o pagină și în istoria festivalului Cerbul de Aur. A făcut parte din trupa Van Noizz cu care a scos hituri pe bandă rulantă: „Vara în doi”; „Nu renunța” sunt doar două dintre ele. Noul mileniu avea să-i pregătească multe surprize. Colaborarea cu trupa Vunk și imnul îndrăgostiților „Lângă inima mea, vine inima ta” au adus-o la inima ascultătorilor. Discretă în ceea ce privește viața privată, Maria se bucură de fiecare clipă trăită. Iubește sportul, iar dovadă stă corpul ei bine lucrat, care atrage invidia femeilor și admirația sexului tare. O artistă completă și complexă, o femeie puternică și ambițioasă cu alte cuvinte o femeie de nota zece, Maria Radu.
Alina Anghel: Ai una dintre cele mai bune voci din țara noastră. Știu că ai declarat în
mai multe interviuri că vocea e nativă. De unde pasiunea pentru muzică?
Maria Radu: Da. Îmi aduc aminte că pe la trei ani am început să cânt sau de fapt când am început să vorbesc, am început să și cânt, cred. Deși de vreo două ori mi s-a clătinat barca și am avut tendința să renunț, am ajuns tot pe același drum, adică asta mi s-a dat să fac și asta trebuie să fac: să bucur sufletele oamenilor cu ceea ce mi-a dat Dumnezeu.
A.A.: De ce ai vrut să renunți?
M:R: Am simțit că mă lupt cu morile de vânt. Încercam să fac altceva față de foarte mulți alții. Altceva însemnând ceea ce simt, nimic în plus.Din păcate s-a ajuns la situația în care un artist dacă are personalitatea puternică sau un timbru special nu are șansa să scoată capul, nu are șansa să-i bucure pe alții.
A.A.: Și totuși cum ai reușit fiindcă ai declarat că nu ai făcut niciun fel de compromis? Se știe că în lumea asta majoritatea celor care devin un nume ajung fie pe pile, fie fac compromisuri. Cât de greu ți-a fost să pătrunzi în industria muzicală și să te menții?
M.R.: Cred că o primă expunere foarte mare a fost cea cu Vunk când se mai aprecia o altfel de muzică, adică mie mi se pare normal să existe toate stilurile. Fiecare să se exprime cum simte și să fie loc pentru toată lumea așa mi s-ar părea normal. Dar când auzi placa noi știm ce se cere de la radiouri… Sunt artiști considerați de nișă ca și mine de altfel. Eu nu mă consider un artist de nișă, mă consider un artist care cântă muzică comercială, pe înțelesul tuturor dacă vrei, fredonabilă, se poate reține ușor, dar este un altfel de comercial. Dacă este un altfel de comercial automat ești în mintea multora de la radio de nișă, ceea ce este o tâmpenie, știi. Mi-aș dori din tot sufletul să ajungă la nivelul acela în care să se dea și această muzică, un acest altfel de comercial dacă vrei.
A.A.: Ai avut colaborări cu băieții de la Vunk, cu cei de la Direcția 5. Cu ce artist sau 
trupă ți-ar plăcea să mai colaborezi?
M.R.: Aia a fost expunerea mea cea mai mare și probabil că de atunci oamenii m-au reținut, unii mă descoperă și acum ceea ce mă bucură foarte tare și acum conștientizez mai mult ca niciodată că asta trebuie să fac și trebuie să fac pentru oameni, nu pentru mine. Cu Bruno Mars. ( râde)
A.A.: Ești fana lui?
M.R.: Da îl apreciez foarte tare. Pot să spun că sunt fana lui. Sau cu Stevie Wonder, mi-ar plăcea foarte mult să-i văd în concert și să colaborez, bineînțeles.
A.A.: Dar din țara noastră?
M.R.: De la noi din țară nu m-am gândit foarte tare, dar mă gândesc și îți spun.
A.A.: Site-ul nostru se numește femeide10.ro din punctul tău de vedere ce calități ar trebui să aibă o femeie ca să fie de nota zece?
M.R.: O femeie de zece trebuie să aibă încredere totală în ea și atunci totul curge de la sine. În momentul în care ai încredere totală în tine și te apreciezi și apreciezi ce ți-a dat Dumnezeu: două mâini, două picioare, creier, adică în momentul în care conștientizezi că ai viață și că ești întreg, ar trebui să ai și încredere și ar trebui să transmiți si altora exact asta.
A.A.: Dacă te-am întrebat de calitățile unei femei de zece, un bărbat ce calități ar trebui 
să aibă ca să fie de zece?
M.R.: În primul rând trebuie să aibă respect atât față de el, cât și de ceilalți. Din păcate nu sunt foarte mulți crescuți ca să aibă respect față de femei și nu conștientizează cum este construită femeia și faptul că dă viață. Pentru mine un bărbat de zece ar fi un tip amuzant, simțul umorului pentru mine ar conta foarte mult.
A.A.: Cum definești iubirea? Ce înseamnă pentru tine iubirea?
M.R.: Iubirea înseamnă să faci ceea ce simți, înseamnă armonie și din păcate sunt foarte mulți care nu au curajul să se exprime și nu au curaj să facă ceea ce simt și să-și asume ceea ce sunt.
A.A.: Dacă tot discutam despre un bărbat de zece, ce nu ai accepta niciodată la un bărbat?
M.R.: Aoleu! Ce întrebări complicate îmi pui. Mitocănia. Îmi e foarte greu să trec peste asta, adică dacă s-a întâmplat odată nu mai există a doua oară.
A.A.: Ești o fire optimistă, veselă. Cum îmbini munca cu timpul liber?
M.R.: Exact ce ți-am spus mai devreme am conștientizat că mi-a dat Dumnezeu viață și trebuie să mă bucur prin toți porii de tot ce mi se întâmplă.
A.A.: Știu că ai declarat la un moment dat că în adolecență, la începuturile carierei tale nu aveai suficientă încredere în tine.
M.R.: Bineînțeles că nu aveam, eram în perioada de formare. Trecem toți prin etapele astea și suntem influențabili, vulnerabili, ne construim personalitatea atunci, normal, dar mie mi-a crescut încrederea mult mai târziu. Am trecut prin tot felul de stări. Probabil că așa trebuia să se întâmple să mă descopăr și să înțeleg ce înseamnă să te respecți și să-i respecți pe alții, să apreciezi ceea ce li se întâmplă. Din fericire, eu am făcut toată viața ceea ce simt și am avut curajul să-mi asum cine sunt și indiferent dacă am greșit mi-am asumat, m-am aruncat în cap la fel mi-am asumat, dar din asta înveți nu ai cum să înveți dacă stai sub carapace, n-ai cum, pur și simplu.
A.A.: La finalul interviului te rog să le transmiți un mesaj cititoarelor site-ului nostru.
M.R. : Le doresc foarte mult să se apecieze și să aibă încredere totală în ele și să transmită și altora această încredere și această bucurie de-a trăi.
Comentează