În ultimul său articol de pe femeide10.ro, publicat chiar astăzi, „vagabondul” Codin Maticiuc ne plasează pe noi, femeile, undeva între maimuțe și șobolani. Am parcurs, cu ochii minții, traseul indicat de autor, încercând să găsesc ce se află între cele două specii. Girafe? Codobaturi? Șerpi cu clopoței? Hiene, poate?.. M-a enervat Codin, deși de data asta n-a mai strecurat în articolul său niciun cuvânt cu P sau cu F, deci n-am avut ce corecta. Și nici nu mi-am permis să înlocuiesc „maimuța” și „șobolanul” cu variante mai atractive, mai în favoarea noastră, de genul căprioare și lebede…Mi-am sugrumat însă instinctul primar de autoaparare și am recitit textul. Scris probabil într-un moment în care tocmai aflase că a fost înșelat de femeia iubită ( sau poate nu..), Codin dovedește și de această dată că nu este un simplu vagabond, ci, pe lângă un condeier iscusit, un fin observator al vieții și al oamenilor ce o populează. Al femeilor, de data asta. Tonul plin de dezgust și dezamăgire ascunde și câteva mari adevăruri, forțat exagerate, căci procedeele literare permit orice. Cui nu-i place, să bage un „comment”, în subsolul rubricii lui Codin.
Declar aici, așadar, cu riscul autoincriminării, că da, Codin are dreptate: femeia înșeală. Înșeală mult mai rar decât bărbatul, dar mult mai profund. Nu știu dacă Maticiuc a cutreierat cu adevărat profunzimea „”înșelăciunii” feminine. Ar fi găsit acolo o uriașă dezamăgire la adresa unui bărbat, ar fi găsit acolo nu un înșelat de dragul înșelatului, ci un sentiment adânc și cu motivație cât se poate de serioasă. Căci, dacă de cele mai multe ori, bărbații înșeală pentru că s-au plictisit de ceea ce au acasă, pentru „vor să vadă cum este și cu aia” sau, pur și simplu, pentru a-și mai trece încă o liniuță pe răbojul performanțelor, femeile – tot de cele mai multe ori ( în acest articol nu mă voi referi deloc la excepții!) înșeală pentru că… se îndrăgostesc. Rar de tot, o femeie vrea doar să vadă cum e. Drumul ei spre așternutul bărbatului nepermis este pavat cu sentimente, cu emoții, chiar și atunci când poate știe că relația nu va avea viitor. E ca și un premiu pe care și-l oferă, după cazna unei neiubiri în care, dintr-un motiv sau altul, se complace, în viața de zi cu zi.
Eu nu cred în perioada de „simultaneitate”, invocată de Codin. Este o falsă impresie. În momentul în care femeia „înșeală” – hai să folosesc termenul autorului – înseamnă că dincolo, ” acasă”, treburile sigur nu mai merg cum trebuie, că viața-i înoată în cazne, că dragostea s-a risipit sau că, pur și simplu, sufletul femeii, avid de iubire, nu mai este alimentat la pompa acesteia. Nicio femeie, iubită cu adevărat, nu înșeală. Decât dacă este o ticăloasă, dar am convenit că nu ne ocupăm de excepții.
Îi vor sări lui Codin în cap femeile singure, acuzate că sunt așa doar pentru că au fost părăsite și nu au apucat să-și facă un plan B. Îi vor sări degeaba. Codin are dreptate : când o relație scârțâie, femeia își face mai întotdeauna un plan B. Nu o judecați. Nu întotdeauna planul B e încărcat de meschinărie, de ticăloșie, însă așa suntem noi croite, femeile, nu concepem viața de unele singure ( chiar și cele care mint că se simt bine singure, de fapt tânjesc după o pereche,pe care nu reușesc să și-o găsească!), ne place să ne simțim iubite, ocrotite, trăim pentru a iubi și ocroti, la rându-ne. Când cel de lângă noi dă semne că a devenit din îndrăgostit o lepră, e firește să înceapă a se contura în mintea noastră nevoia unui plan B.
Codin, dragul meu, te rog să înțelegi că nu instinctele primare le împing pe femei în așternuturile altor bărbați. Nu ne aplica nouă regulile voastre. Din nou dând la o parte excepțiile, află, dragul meu, că durerile pe care VOI ni le pricinuiți și sentimentul inutilității pe care ni-l inoculați, ne împing să ne căutăm cu disperare locul lângă inși care ne iubesc. Sau care PAR că ne iubesc, sau care CREDEM că ne iubesc, naiba mai știe!
….Crezi ca ar merge mai bine, în loc de „maimuțe și șobolani”, gâsculițe?…
La naiba! Sincer, speram sa ma contrazici.