Fiecare țară are trecutul său, cu războaiele, înfrângerile dar mai ales victoriile sale, iar datoria celor ce vin din urmă, a noilor generații, este aceea de a cunoaște trecutul țării lor, dar și a Lumii din care aceasta face parte. “Cine nu cunoaște istoria este condamnat să o repete” – spunea un înțelept. De mică, am fost obișnuită ( tata fiind istoric), să primesc cu interes orice informație, legată de istorie : a țării mele, a celor din jur, a tuturor țărilor de pe glob. Și orice eveniment, legat de istoria unei țări, mi-a mers mereu la suflet. Cum a fost, spre exemplu, cel de astăzi, organizat cu ocazia aniversării a 80 de ani de la Războiul de rezistență a Chinei împotriva Agresiunii Japoniei, dar și al Celui Mondial, îndreptat împotriva fascismului.
Astăzi, la sediul Ambasadei Chinei la Bucuresti ( caci, se știe, chinezii îsi venerează trecutul si înaintașii) a avut loc vernisajul unei inspirate expoziții de fotografie și o proiecție a unui film, avand amândouă tema “ Să nu uităm și să luptăm împreună pentru un viitor mai bun”. Îndemnul organizatorilor este atât de plin de miez, și asta chiar dacă, poate, unii reprezentanți ai “noului val” l-ar putea considera desuet, în aceste vremuri în care inteligența artificială face ravagii, înlocuindu-ne, încetul cu încetul, mințile.
Participarea la evenimentul de astăzi a purtat într-însa, pentru mine nu doar satisfacția jurnalistului – aceea de a-și fi completat palmaresul de evenimente consemnate – ci și emoția unor amintiri personale, care m-au năpădit.
Mă aflam în Shanghai, cu mai mulți ani în urmă. Vreo 10. Mă însoțea fiul meu, adolescent pe atunci. Însoțitorul nostru, domnul Luo, un bunic blajin care învățase în Romania cu o viață în urmă, ne-a condus, într-una din zile, la un…mormânt, aflat într-un complex istoric. Nu mai țin minte cui îi era dedicat Complexul ( deși aș putea să-mi recitesc jurnalul acelei calatorii, publicat la Editura Corint – “Zâgrie norii din Shanghai”) , dar tin minte mormântul. Solemn, înfundat într-o verdeață îngrijită, cu un text în chineză gravat pe marmură. “Aici este îngropat Bucur Clejan!” – ne-a spus domnul Luo, povestindu-ne istoria medicului roman care, împreună cu soția sa și cu prietenul lor, medicul David Iancu s-au oferit voluntari în acel sângeros război Chino-Japonez. Memoria celor trei romani este vie și astăzi și, deși nu au fost decât trei la număr, poporul chinez îi venerează până acum, pomenindu-le numele și faptele cu orice astfel de ocazie solemnă. Am ascultat fascinați povestea domnului Luo, adăugându-i emoția descoperirii unui fapt inedit : pe mormânt erau culcate flori proaspete…
Astăzi, la Ambasada Chinei la Bucuresti ( și îi mulțumesc prietenei mele, doamna Zhang Lili pentru invitație!) a avut loc așadar, un eveniment cu ștaif : bine organizat, bine promovat ( dovada numarul mare de participanți), bine primit de oaspeți. Speech-urile au fost scurte și la obiect, deschise fiind de doamna Hua Yafang, însărcinat cu afaceri ad interim al Ambasadei R.P. Chineze, careia i s-a alăturat doamna Cristina Manuela Dascălu, vicepresedinta Camerei Deputaților din Parlamentul Romaniei și – surpriză! – fiica medicului David Iancu , unul din cei trei români, omagiați astăzi, care a evocat cu emoție trairile de pe front ale tatalui său.
Medalia pe care a primit-o arhitecta Tania Iancu de la organizatorii evenimentului, s-a constituit intr-un emoționant omagiu post-mortem, adus părintelui său, și prin aceasta – tuturor celor trei medici români, care s-au alăturat poporului chinez, riscându-și propria viață, dar susținând, prin contribuția lor, lupta dreaptă și curajoasă a acestuia.
Oaspeții evenimentului au amestecat plăcutul cu utilul, vizitând expoziția ( realizată în niște condiții grafice de excepție si cu o multitudine de informatii legate de fotografiile de arhivă) dar și degustând delicatesele chinezești, oferite la bufetul organizat de gazde.
Ca de obicei, evenimentele organizate de entuziasta și tânăra echipă a Ambasadei Chinei la București, se constituie intr-o frumoasă împletire a laturii informativ-educative cu caracterul festiv, devenind, in plus, de fiecare dată, adevarate demonstrații de de ospitalitate și prietenie.
Comentează