banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Lansarea mea , pas cu pas ( auto-cronică ironică! )

La sugestia unor absenți ( motivat!) , vă voi povesti, din fir a păr, cum a decurs ziua mea de ieri. Pe ore și chiar minute! Asta dacă, firește, interesează pe cineva! 

…Dacă nu , îmi va servi mie, atunci când mă voi lupta cu nenea Alzheimer, ajutându-mă să-mi amintesc cum au stat lucrurile, într-un colț de București, intr-o însorită după-amiază de noiembrie.

Ora 6 dimineața, ora mea obișnuită de trezire. Trec peste detaliile absolut banale și caracteristice fiecaruia dintre voi, proaspăt trezit din somn. Punctez doar un Paracetamol sinus, o succesiune de ceaiuri ( cu cătină, miere, lămâie si alte cele ), plus niște pastile de supt, care mă întovărășesc, toate, de vreo trei săptămâni, ținându-se scai de mine, însă fără efect.  Eu , când mă apuc de ceva, fac totul “la înălțime”, inclusiv virozele. 

Ora 8 dimineața: Am publicat pe site primul material al zilei și pe Facebook – urarea de bună dimineața către prietenii mei virtuali, față de care mă simt ușor jenată: pe ei nu i-am invitat la lansarea de la ICR . …Acu’, dacă aș fi lipsită de modestie, as preciza că, la câți prieteni am, dacă ar veni toți, ar fi trebuit să-mi lansez cartea la Sala Palatului! ( dar și reciproca e valabilă :  dacă ar fi fost o lansare cu dușmani, probabil că nici stadionul Wembley n-ar fi fost de ajuns!   😂😂😂). 

Ora 9 : Stau în dormitor și contemplu, ușor agitată,  vreo 10 rochii, extrase din șifonier, ca variante pentru evenimentul de azi. Asta e prea roșie, asta mă îngrașă, în asta tocmai am apărut in emisiune, asta e prea scurtă, asta e prea lungă, asta e prea verde….după o deliberare eu cu mine însămi, optez pentru o variantă de la prietena mea Elena Stoica, de la Tricotton. Mi-a promis că vine și m-am gandit să-i fac o surpriză!  ( surpriza însă va fi pentru mine, căci Lili n-a mai ajuns,nu știu de ce,  chiar dacă îi oprisem un loc – râvnit de o mulțime de dame –  chiar lângă bunul său prieten, Fuego). 

Ora 10 : Căptușită cu leacuri și emoții, mă transport la TVR. Lansarea ca lansarea, dar mai avem de pregătit și o emisiune, care este mult mai importantă, caci doar de acolo vine leafa, nu-i așa? ( nu fac alte comentarii pe tema asta, căci nu este un material revendicativ, chiar dacă la lansare i-am invitat și pe colegii din Mediasind! 😁) 

Ora 13 : Sunt gata “fezandată” de fetele de la Machiaj-coafură ( multumesc, dragile mele! ). Arăt ca pentru emisiune, doar că am emoții ceva mai mari : emisiunea e saptămânală, cărtile mi le lansez cel mult o dată pe an! Imi iau, din biroul,  mâinile drepte  – pe Elena și Liana si împreună o luăm spre ICR. E la doi pași de televiziune. Ne ia 2 minute să ajungem și jumătate de oră să găsim un loc de parcare! …Căutându-l, nu mi-e greu să intuiesc gandurile pozitive, pe care le vor îndrepta catre mine, lansarea mea, Primăria Capitalei și altele asemenea lor, invitații veniți cu mașinile! 😩

Ora 14 : A ajuns acum și Bogdănel, șef de productie in TVR, cel pe care l-am luat sub aripa mea pe când era adolescent, iar eu – preparator de “ Ceai la ora 5”! Bogdănel – care acum e bărbat în toată firea, cu burtică și responsabilităti  – mi-a rămas fidel și este umărul pe care mă sprijin, atunci când e cu multă alergătură ( si cand lipsește Costin, firește! IAR COSTIN, CULMEA,  A LIPSIIIIT!!😡) . Fetele au împânzit, între timp,  scaunele cu bilețele purtand numele oaspeților.  Numai 100! Spațiul arată foarte straniu : o sală imensă, elegantă, ca de bal, plină cu scaune negre de care atârnă bilețele albe! Oare se vor umple?!?  – este întrebarea care nu-mi dă pace la fiecare lansare!…Intre timp, Elena și Liana pregătesc premiile pentru tombolă și cadourile  pentru invitați, iar Bogdănel înalță roll-up-urile sponsorilor. Vor sta țanțoș, alături de noi, cei din față, Catena, Romvac, Blue Air, Nufărul și, fireste, roll-up-urile de la Corint, de pe care zâmbește o Marina Almăsan călătoare, recomandându-și Jurnalele de călătorie….Cate un angajat de la ICR spintecă,din timp în timp,  precum fulgerul, teritoriul, intrebând dacă avem nevoie de ceva. Fetele zic mereu că nu – ele se descurcă singure, in orice situație, căci am o echipă de 10! –  eu însă aș cam avea nevoie de asigurarea că biletele de pe scaune se vor metamorfoza în invitați! Dar p-asta nu mi-o poate da nimeni….Până una alta, m-au sunat Marius Țeicu și Stela Enache, să-mi spună că nu mai pot ajunge..😪 În schimb au ajuns Laura , colega noastră și Dani Constantin, regizorul nostru muzical, pe care l-am rugat să “tragă cu urechea” la repetiții..

Ora 14,30. Mi-au venit trolii – o mulțime! ( nu, n-au rezolvat problema scaunelor din sală, căci i-am așezat..pe masa mea!) plus   alte premii norvegiene ce vor compune tombola gândită pentru azi. Mi le-a adus, tocmai de la Oslo, sponsorul meu Cristian Turc, un român de toată isprava, care are, in Norvegia, o firmă de turism, prin care aduce norvegieni să ne viziteze țara ( citiți-i interviul, în carte! ) Trolii ciufuliți și cu nasul mare  stau încolonați pe masa prezidiului, alături de ciocolata tradițională și de “pălinca” norvegiană , numită Akevitt, aduse de același ardelean-norvegian. 

Tot din Norvegia și tot la 14,30 ajunge, iată,space”>  și tenorul Gabriel Birjovanu! Da, e surpriza mea, pentru această lansare! L-am cunoscut la Oslo, acolo unde este angajat al Operei de Stat a Norvegiei, ne-am imprietenit și, iată, Gabriel a zis DA, din toată inima, atunci când l-am invitat la lansare ! ( la pachet, a filmat și pentru editia noastră de sâmbătă, să cumva să-l ratați! 😉). Punctual, ca un profesionist care se respectă, Gabriel își face conștiincios, probele de sunet. ICR-ul răsună de vocea lui plină și atât de frumoasă, astfel încât, of, iar mi se face ciudă că asemenea oameni sunt nevoiți să plece din țară, ca să se realizeze!😥.

 Incă n-a plecat din țară – slavă Domnului! – minunata violonistă Alexandra Violin! Sunt tușată de-a dreptul că, desi n-a născut decât de o lună ( felicitări, draga mea, pentru al doilea puișor!) , si-a rasucit tot programul de proaspătă mămică, pentru a fi prezentă la lansarea mea! Ba, iată, a venit chiar si la repetiții, caci și Alexandra este un artist care se respectă. 

Ora 15. Încep să sosească  invitații – cei “ai casei” , pentru început! Pentru că restul, cărora nu le pasă de tensiunea mea arterială, vor veni în ultimul moment🥴  ….”important e să vină!” – imi repet în gând și o imbrățișez de “bun venit” pe Luminița – regizorul meu de-o viață, căreia îi șoptesc, la ureche, cat de fericită aș fi, dacă m-ar ajuta cu niște fotografii, in timpul evenimentului. Știu cum e , de la alte lansări : zâmbești către 100 de fotografi, iar apoi nu știi încotro să suni, ca să-ți primești fotografiile! Dar Luminița este ultra-conștiincioasă și, la plecarea de la ICR, aveam deja mobilul plin de fotografiile făcute de ea ( le mulțumesc cu ocazia asta  și Elenei, și Lianei, care au surprins și ele, din alte unghiuri, intâmplările de la lansarea mea, dar și talentatului fotograf al vedetelor Silviu Covaci, care mi-a făcut surpriza să vină – din prietenie! – la eveniment. 


Îmi așez părinții și  pe prietenele mamei pe rândul special rezervat ( Doamne, este într-adevăr, un  rand de octogenari, dar care adună într-însul viață mai multă decât într-o clasă de liceu!!!) și fug să primesc pachetele de la ORKLA FOODS, pentru tombolă și invitatii artisti. ORKLA FOODS este o celebră companie norvegiană de pe piața românească, care adună mai multe branduri celebre,  și-i mulțumesc pentru sprijinul oferit evenimentului meu.

 

Sosesc și Eugen Cristea – dragul meu marinar Simbad de pe “Arca Marinei” – și talentatul folkist Daniel Iancu. Se pun pe șoptit, căci vor să-mi facă o surpriză, in timpul lansării. Tehnicianul sălii încearca să le satisfaca cerințele  și în paralel, își programează, in laptop,  colajul de fotografii din Norvegia, care vor rula pe ecran, in timpul evenimentului. Le-a făcut Geta Nistor, le-a “asamblat” Marian Grigore. Același Marian, care ma va ajuta ca, în cel mai scurt timp, să vă ofer și un reportaj filmat, de la eveniment.

Ora 15,30. Între timp, Bogdănel mă anunță că a sosit și cateringul! Am forțat puțin, recunosc, nota și am trecut pe afișe și invitații : “bufet scandinav”, cu de la mine putere, drept  care, drăgălașa Cristina Nica de la MARSHAL GARDEN și-a rotunjit frumoșii sai ochi, luată fiind ușor prin surprindere! Dar echipa trăznet a lui Ion Antonescu ( mulțumesc, dragul meu Mareșal!) a reușit să combine specialitățile nordice cu delicatese mioritice , astfel încat perspectiva unui bufet de nota 10  a reușit să le dea un  motiv serios invitatilor de a nu se lălăi, la eveniment : și asta ca să nu rateze delicioasa tratație de la final! 

15,40 Trece pe la mine Dan Bela Krizbai, vicepresedintele ICR (  o dulceață de om! ) ca să se asigure că totul este în ordine. Ma anunță ca va veni și doamna Irina Cajal, ministru secretar de stat la Ministerul Culturii și îmi cere  o carte;  fug să o iau de la standul Corint, care s-a amenajat deja , in holul de la intrare. Toate cele 11 titluri ale mele sunt reprezentate aici. Le privesc și nu-mi vine să cred că ale mele sunt, toate! E un sentiment aproape “matern”, pe care scriitorii îl cunosc foarte bine… 


…Continua să  sosească si ceilalți invitati. Pe intrarea solemnă a ICR pătrund mai întâi uriașe buchete de flori, îndarătul cărora descopăr, ca un copil –  jucăriile sub brad,  oameni atât de dragi mie. Sunt și prieteni, și invitați ai emisiunior mele, dar și oameni pe care-i văd pentru prima dată : prietenii prietenilor, reprezentanti ai MApN ( multumesc domnului colonel Ciontea!) și însoțitorii “titularilor”. Ma bucur să le mulțumesc pentru ca mi-au dedicat o fărâmă din viața lor. 

Luminița nu mai prididește să-mi faca poze cu oaspeții de seamă – și i-am numit aici pe Mihai Tatulici, dr.Monica Pop, Marcel Pavel, Felicia Filip și Cristian Mihailescu, Cristiana Bota, Norica Nicolai, Mădălin Voicu, Gheorghe Turda, Elisabeta Lipă, Eli Lăslean, Elena Merișoreanu, Ionel Tudor și Andreea Andrei, Ion Dichiseanu, Sanda Ladoși și, Doamne, a reușit, iată,  să vina până și Fuego!

Îi îmbrațișez și pe colegii din MediaSind, în frunte cu neînfricatul Cristi Godinac, și pe avocata Diana Iovanovici cu bravul Soșoacă lângă ea, jurnaliștii de la Antena Stars, Senso TV, Studioul MApN …și ceilalți ( scuze, n-am apucat să-i rețin pe toți, dar le mulțumesc acum tuturor!)

 

Ora 16. Este ora de începere, menționată pe invitații. Sala e plină, și de oameni și de zumzet, dar suntem …”mioritici” , deci mai incap câteva minute de socializare, îmbrățișări și fotografii, până să se audă , in microfoane, “Bine ați venit!”. Din difuzoare răzbate muzică norvegiană, dar atmosfera este atât de caldă, încât nici n-ai zice că lansez o carte despre nordul planetei! Profit să le răspund la întrebări reporterilor de la alte televiziuni și încep, fireste, cu dragii mei colegi de la Stirile TVR. E plin de jurnaliști, fotoreporteri și camere de luat vederi și mă bucură foarte mult că au ce filma, colegii de breaslă : e plin de vedete de top, ceea ce – știu foarte bine – e mană cerească pentru un reporter. ( la lansarea mea trecută, eram în plin război cu Doina Gradea și nici picior de reporter din TVR nu s-a riscat să vină la evenimentul meu! 😖) Dar cele rele să se spele, cele bune să se-adune! Si , iată , se și adună, căci, după atâtea buchete pe care nu mai știu unde să le pun, primesc un cadou absolut inedit, care-mi pune capac : un tort inscripționat cu inițiala mea, de la simpatica Raluca Andrei, fost manechin de aur din echipa Zinei Dumitrescu, actual organizator de evenimente! Multumesc, Raluca! Adio, război al caloriilor! 🥴

16,15. Gata! Sfertul academic a trecut iar punctualitatea confortabil instalată în ADN-ul meu, mă face să nu mai întârziu niciun moment. “Unu-doi! Unu-doi” – microfoanele sunt probate, ca un semnal cifrat pentru spectatori, care se grăbesc să se așeze, atenți însă să nu turtească pachețelele  cadouri pe care sponsorul principal – Farmaciile Catena le-au pus pe fiecare din cele 100 de scaune. S-au așezat și membrii “prezidiului” ( brrr, ce impropriu sună!) , așa că Flori Mihalache, drăgălașul PR al Editurii Corint sparge gheața, salutand lumea și reamintind  că eu și Corint colaborăm de când…lumea😁, și ca, iată, astăzi e randul celui de-al 11-lea titlu! 

Microfonul ajunge apoi  la mine și ….nu-i voi mai da drumul, până la final! Voi fi, cum se spune, maestru de ceremonii, la propria lansare și mă grăbesc să-i atenționez pe toți , din capul locului, că sunt interzise discursurile oficiale și atmosfera “apretată”, că-mi doresc o lansare atipică, veselă, cu multe surprize și cu o mare de zâmbete în sală – adică așa cum e cartea mea și cum, până la urmă, sunt și eu! 

Și, ca să dau o definițe concretă cuvântului “atipic”, după cuvenitele mulțumiri adresate ICR, MAE, Ambasadei Norvegiei la București și, firește, Editurii Corint, declanșez TOMBOLA! Toți cei din sală si-au pus demult cărțile de vizită într-un coșuleț de nuiele, plimbat conștiincios de  Bogdănel printre rânduri, asa că lumea este curioasă să-i afle pe primii norocoși – pe cei care vor primi primii doi dintre trolii aceia mulți si caraghioși de pe masa mea.  Cristian Turc, norvegianul de la Visit Romania, explică cine sunt, de fapt trolii, in folclorul scandinav. Personaje malefice?!? Cei pe care-i am la tombolă par mai degrabă nostimi și inofensivi, așa că …extragem primele două nume și câștigătorii își fac loc spre scenă, pentru a-și ridica prada. 

16,20 Ia cuvântul gazda : Dan Bela Krizbai este vicepresedintele ICR. Este nu numai un bărbat frumos, dar și extrem de cald, deschis și charismatic. Se deschide robinetul superlativelor la adresa mea și a cărții mele, ceea ce mă face să mă simt ușor stingherită : deși în adâncul sufletului imi face plăcere, nu mă simt confortabil să fiu lăudată în public, mai ales că nu am făcut cine știe ce : am călătorit într-o țara frumoasă și am scris o carte. Atât. Îi multumesc lui Dan și mă simt obligată să impart laudele cu neprețuita Mirella Acsente, redactorul meu de carte de la Corint, cu Geta Nistor, admirabil scenograf al Televiziunii Române, care și-a pus semnătura pe fotografiile din Jurnal , dar și cu minunatul ANDO, caricaturistul grație căruia coperțile cărților mele arată exact așa cum mi-am dorit : pline de har și haz! Modestia lui Octavian Andronic m-a impresionat întotdeauna și cu greu l-am ridicat în picioare, din primul rand, de acolo de unde a dorit să privească, din umbră, la sărbătoarea mea. Mulțumesc, ANDO! 

Ora 16,25  Chipurile spectatorilor mei se transformă toate într-un zâmbet : va glăsui spumosul Alex Ștefănescu, marele nostru scriitor și critic literar, care, sub genericul “Și ei sunt ai noștri”, se mai apleacă, uneori, și asupra unor diletanți, precum subsemnata! 😁 Insă Alex este atât de dibaci, încât reușește să evite referirile critice la cartea mea –  e un critic literar cu față umană! – îmbrăcându-și speech-ul multașteptat într-o haină de umor suculent, din care se înfruptă, cu poftă , asistența. Sunt copleșită de cuvintele generoase, dedicate de maestru Jurnalului meu de călătorie, si mă amuz să redau și celor prezenți – la îndemnul lui Alex – mesajul de “La mulți ani!” , postat de mine ieri, pe Facebook, cu ocazia zilei sale de naștere ( îl puteți citi aici : https://www.facebook.com/100002804304344/posts/2027178314052292?sfns=mo) . Sunt încântată că am reușit să-l surprind și eu cu ceva pe marele critic literar și, pentru că ping-pong-ul cu laude reciproce pare  a nu se mai termina niciodată, îi pun un  delicat “punct”, invitandu-l în scenă pe tenorul Gabriel Birjovanu. 

Deși reținuți la început, ca în fața oricărui nume necunoscut, spectatorii au izbucnit într-un ropot de aplauze la finalul melodiei “Kalinka, Kalinka”( “norvegiană” suta la sută! 😂😂), prin care Gabriel și-a pus în valoare toate capacitățile sale vocale remarcabile. Le-am promis că-l voi rechema pe scenă, caci altfel nu aș fi reușit să opresc aplauzele, pentru a extrage, la tombolă niște seturi ORKLA FOODS. Păgubașii – adică cei “neextrași” la tombolă, au primit în schimb un nou speech – cel al reprezentantului MAE , diplomatul Gabriela Matei. Vă mulțumesc, doamnă, pentru cuvintele calde (de filolog, la origini), dar mai ales pentru promisiunea că, la următoarea misiune diplomatică pe care o veți avea, mă veți primi, sub aripa dvs, în țara în care veți fi trimisă😁 ( Vedeți,  că eu am o memorie de elefant! 😂😂😂) . 

Uite-așa se fac relatiile : cand nu te-aștepți! 

16,35  Tombolă , din nou, de data aceasta cu ciocolată norvegiană ( Cristian Turc ne asigura că nu există norvegian, să nu poarte in buzunar o tabletă de ciocolată! ), după care …un moment cel puțin la fel de dulce! Pentru că acesta este sentimentul când o vezi și o asculți pe Alexandra Violin! Nu întâmplator, Alexandra a ales “Iarna” lui Vivaldi – doar vorbim despre o țară în care zăpada face parte din “meniul” preferat al locuitorilor săi, dar și celebra “Mamma Mia” a grupului Abba, având în vedere că jumătatea feminină brunetă a trupei este de origine norvegiană. Alexandra este aplaudată furtunos, in special din randul întâi, de Madălin Voicu,  omul pentru care vioara este aproape o religie. 

16,45 Am extras, la tombolă, un voucher de la NUFARUL . L-a primit, culmea! un bărbat, și incă și în haină militara, care sigur va fi imbrățișat de nevasta de acasă ( da, avea verighetă! 😁), pentru acest ajutor nesperat, în gospodărie!  

         Este rândul lui Eugen să glăsuiască. Am emoții, pentru că de el mă leagă nu numai o lungă colaborare, la TVR, ci și o prietenie neprețuită. Eugen punctează : avem 25 de ani, de când suntem împreună. Aproape o nuntă de argint! Imi pare rău că Cristina Deleanu nu a reușit să ajungă, dar dedicatia pe volumul oferit lui Eugen țintește spre amândoi! Eugen mărturisește public că, citindu-mi cartea, efectul a fost să-și programeze, cât de curand, o călătorie în Norvegia! Tare, nu-i așa?!? Îi mulțumesc mult pentru un speech plin de umor și tâlc – ca de obicei! –  apoi îl invit “în scenă”. Și-l ia alături pe  talentatul Daniel Iancu, reușind amândoi ( în pofida condițiilor tehnice precare) un duet de zile mari, indelung aplaudat de spectatori. Melodia aleasă – nici ea întâmplătoare : “Norwegian wood” – unul din hiturile trupei Beatles. 

16,55  Le  mulțumesc bravilor băieți și le sugerez să stea pe aproape, căci vor recidiva. Îl rog apoi pe Bogdan Stanoevici – special guest-starul Prezidiului, descins direct din campania electorală – să facă o nouă extragere de tombolă. Agit în mână premiul – o sticlă de Akewitt, băutură tradițională norvegiană, despre care Cristian Turc le dezvaluie curioșilor că se face din cartof. O câștigă, culmea! Gheorghe Turda ( zău că n-au fost “măsluite” extragerile, nicio legătură cu politicul! 😁😁😁). Specialist în palinca de Maramureș, Ghiță a promis că va face o paralelă obiectivă intre cele două licori bahice! 

17,00  Este rândul lui Ionuț Eriksen, care, intr-un top nevăzut al seriozității, s-a clasat detașat pe primul loc. Și faptul că este Președintele Camerei de Comert și Industrie România -Norvegia ( unul din susținătorii călătoriei mele!) , dar și cei 23 de ani de când este “norvegian”, au făcut ca Ionuț să-și spună cu sobrietate punctul de vedere – altminteri plin de miez, transmițând inclusiv un mesaj din partea Doamnei Ambasador a Norvegiei, care, neaflându-se în țară, nu a putut onora invitația la eveniment! Îi sunt însă recunoscătoare, pentru sprijinul logistic oferit la demararea proiectului meu. 

17,05  Doi troli părăsesc din nou masa mea. Și nu pentru că i-ar fi plictisit evenimentul nostru, ci pentru că au fost extrași la tombolă! Culmea, unul din câstigători – Luminita Dumitrescu, remarcabilul regizor artistic al Televiziunii Romane – tocmai se întreba, înainte de lansare, dacă va  mai ramâne oare vreun troll ne-extras, să îl ia ea ! ( atenție ce-ti dorești, că se îndeplinește! 😁) Imi amintesc că, alături de Luminița , de Paula și Ovi și alături de echipa mea, am săvârșit, de fapt,  prima mea calătorie la Olso, în 2010, cu ocazia Eurovision. Iar de acolo nu am venit numai cu suveniruri, gen trolii de azi, ci cu premiul 3 in Europa la prestigiosul concurs muzical! Ce vremuri!….

17,10  Este momentul să ascultăm și o melodie norvegiană 100 la sută! O aduce în scenă același înzestrat tenor, Gabriel Borjovanu. Deja am surprins , în sală, destule oftaturi ale unor drăgălașe prezențe feminine, semn că, după eveniment, Gabriel îmi va face o serioasă concurență, la acordatul autografelor! 😍

17,15  Pleacă înspre public o nouă porție de Akevitt! Tombola are, de fapt,  rostul de a face mici bucurii, de a promova produse norvegiene, dar și de a înviora atmosfera! Fiecare extragere naște un moment de tensiune în public, de parcă se anunță câștigătorul Oscarului, și nu al unui troll ciufulit! 😁😁Mă bucur să observ freamătul pozitiv al asistenței, la fiecare moment de tombolă. Si mă mai bucur de ceva : de speech-ul următorului invitat de onoare….

…Am afirmat, la un moment dat, la microfon, că valoarea cărții mele este dată, in primul rând – zic eu! – de prefețele generoase și atât de frumos compuse de autorii lor. Pentru una dintre ele, dar și pentru o prietenie pe care n-aș da-o pe nimic, în lumea asta, îi sunt recunoscătoare jurnalistului Adrian Artene, redactor șef al ziarului CanCan si al numeroaselor alte publicații populare din Romania de azi. Adrian a glasuit frumos, așa cum și scrie de altfel, iar asistența l-a ascultat cu mare atenție și nu întâmplător. Exact așa cum am observat și la lansare, majoritatea vedetelor din sala au fost vedete și în paginile CanCan! “Nu apari în CanCan, nu exiști!” observa, pe bună dreptate,  unul din invitați. 

17,20  Și , din nou, doi din trolii aduși de Cristian Turc direct de la Oslo, iau drumul spectatorilor mei! ( Macar așa le va intra tuturor în cap titlul cărtii mele – “Aventuri în Țara Trolilor” și le voi  stârni curiozitatea! 😁😁😁) Din carte vor afla stiute și neștiute despre o țară fabuloasă, atât de puțin cunoscută nouă, atât de spectaculoasă și ca alcătuire, și ca istorie, și ca tradiții. M-am bucurat să găsesc un scurt prilej de a spune ieri, câteva cuvinte despre patriotismul norvegian. Cu reală invidie, am constatat, la fața locului , cât de mult își iubesc norvegienii patria !  N-ai să vezi niciun norvegian vorbindu-și țara de rău, nici înlăuntrul, nici in afara ei. Aduc, iată, din condei, momentul  următor : Eugen Cristea și Daniel Iancu mai fac un duet! De data aceasta cele două voci se adună într-una din cele mai inspirate melodii ale lui Daniel Iancu – “Patria” , o ironie amară la adresa a ceea ce a mai rămas, din România noastră dragă. 

17,25  …Tii, ce bine s-a legat! Este momentul multașteptat de toți : vorbeste, în sfârșit, Bogdan Stanoevici! Nu este numai un excelent vorbitor și un actor talentat, dar este acum și unul din candidații pentru funcția de Președinte al Romaniei. Singurul independent, ceea ce nu e puțin  lucru! Bogdan ne vorbește frumos și din suflet, oleacă despre carte, rasfoită pe diagonală între două speechuri electorale, apoi despre Norvegia – de la care avem atâtea de învătat și mai apoi puțin și despre lucrurile bune de care are nevoie Romania și pe care el le va face, după instalarea la Cotroceni. Probabil că unii îl privesc ca pe un Don Quijote. Cu siguranță  că și el știe, în sinea lui,  că jocurile , in politică, sunt de regulă, demult făcute și că nu neapărat Binele triumfă, la vot….Dar lumea l-a aplaudat pe Bogdan, i-a aplaudat curajul, gandul bun și nu în ultimul rând, sufletul frumos pe care ne-a convins demult că îl are. 

17,30  …Din anticamera “sălii de bal” a început deja să miroasă al naibii de bine a bunătăți. Cu coada ochiului i-am observat pe ospătarii de la Marshal Garden, ajutati de Bogdănelul meu, cum forfotesc , umplând mesele cu bunătățile pregătite în Regatul lui Ion Antonescu, așa că Gabriel Bîrjovanu se grăbește să încheie apoteotic programul  serii, în ropote de aplauze iar eu rostesc un MULȚUMESC “mare cât inima mea”❤️ si  mă grăbesc să invit lumea să opteze : cine vrea papa bun, cine vrea autografe!

Și…deși puteam să bag mâna-n foc că toti vor da iama în bufetul “scandinav”, lăsându-mă singură, cu marea de scaune goale, am făcut, până la urmă,  scurtă la mâini, acordand autografe minunaților mei participanti la eveniment!

 

Le mulțumesc tuturor acum, la o zi distanță, când emoțiile s-au sedimentat și multele flori s-au acomodat deja cu vazele din sufrageria mea, le mulțumesc așadar pentru faptul că au venit către mine cu sufletul deschis și au pus cu toții umărul la una dintre cele mai frumoase zile din viața mea! 

Foto : Luminița Dumitrescu, Silviu Covaci, Elena Cristescu

SPONSORII PROIECTULUI “AVENTURI  ÎN  ȚARA  TROLILOR”

Rubrică oferită de :

Femei de 10 pe Facebook