banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

La Londra, pe bani puțini

 

        La început mă durea foarte tare invidia oamenilor față de pasiunea mea pentru călătorii. Mi se părea atât de nedrept ca diverși ghiolbani cu pretenții de intelectuali să  mă acuze că – citez – “mă plimb pe banii lor” ( adică ai televiziunii, adică ai contribuabilului!). În realitate, nici măcar când mă aflam în interes de serviciu, contribuabilul nu trebuia să se îngrijoreze : îmi sprijineam intotdeauna călătoriile mele pe suportul din afară a unor oameni care îmi apreciau munca și doreau să pună umărul la visele mele. Eu călătoream, iar contribuabilul rămânea cu aceiași bani! Dar tot mă mușca de fund!

        Cu timpul, răutățile oamenilor au început să mă lase rece, convingându-mâ că gura lumii numai țărâna va fi în stare să o astupe. Așa ca…i-am lăsat pe cârcotași să latre, iar eu mi-am condus caravanele pe meridianele planetei, alimentându-mi memoria cu amintiri de neuitat. 

Celor care se întreabă cum reușesc și de unde am atâția bani,  le voi spune, cu prietenie, că sunt genul de om care alege să transforme o parte din salariul pe o lună NU într-o rochie eleganta, o pereche de pantofi și o poșetă “în trend”- pe care, în general, și le cam cumpără orice femeie având profesia mea –  ci într-un city break, în oricare din orașele al lumii. Da,da, cam atât mă costă pe mine o hoinăreală de weekend : cât o pereche de pantofi, o poșetă și o rochie! Timpul m-a convins că acestea din urmă se vor duce pe apa sâmbetei, una-două : fie îmi vor plăcea atât de mult, încât le voi purta până la epuizare, fie se vor demoda de la sine, intrând în vârtejul fără de oprire al modei, trebuind, la anul,  să le “dau la săraci”.  Amintirile însă mă  vor însoți toată viața : ele nu se vor demoda niciodată, iar nuanțele lor vor rămâne să-mi coloreze zilele mai banale din calendar.

     Și pentru că mi s-a pus , de nenumărate ori, întrebarea “cum mă descurc să fac vacanțe cu bani puțini?”, voi dezvălui, în continuare, pasii pe care i-am făcut, bunăoară,  în această ultimă călătorie a mea, la Londra. Cine știe, poate vor gâsi cititorii mei subiecte de inspirație, căci nimic nu se poate compara cu fericirea de a călători. 

Mărturisesc că , în capitala Marii Britanii, mai fusesem cu vreo 10 ani în urmă, însă atunci nu respirasem decât vreo două zile aerul londonez, prinsă fiind cu niște filmări la Ambasada României. Din acest motiv, Londra rămăsese agățată undeva, în memoria mea, ca un obiectiv aproape “nebifat” și la care trebuia musai să revin. 

      Pentru Londra acestui an am optat, întâmplător,  într-o seară friguroasă de iarnă, stând la povești cu prietena mea Geta ( o altă călătoare împătimită!). Am ajuns amândouă la concluzia că …”ar trebui să mai ieșim și noi puțin din Bucureștiul ăsta cenușiu”! Prin urmare, am deschis iPad-ul și am pus în functiune primul criteriu:  “cele mai ieftine bilete de zbor”. Descoperind câteva variante, la egalitate, am votat în unanimitate pentru…Londra! Mai ales că, cu Brexitul ăsta, nu se știe câtă vreme va mai fi accesibil acest fabulos oraș al lumii. 

Biletele le-am cumparat pe loc, cu cardul. 350 Ron. Ce vă spuneam? Cât o pereche elegantă de pantofi, din Mall ! 

Odată ademenită “pasărea de fier” în colivia noastră, am purces la pasul doi: hotelul. L-am rugat, prin câteva click-uri,  pe nenea “Booking.com” ( turiștii îl cunosc bine pe domnul acesta amabil, care te poate culca și într-o micuță pensiune, dar și în cel mai luxos hotel din lume) să ne recomande câteva cazări. S-au prăvălit peste noi, în avalanșă, câteva sute! Vreo trei ore am cercetat, cu harta Londrei în față, hotel după hotel : să fie aproape de centru, să nu fie scump, să arate bine camerele, să aibă recepție, internet, mic dejun, să se afle în apropierea unei stații de metrou, etc. Ne vâjâia capul de câte fotografii de hoteluri și câte informații am parcurs virtual! Într-un târziu, am optat pt unul mic și cochet, aproape de Victoria Station și la doi pași de buricul Londrei. 90 de lire, pentru trei nopți, putin adică peste 100 de Euro. Pentru Londra – un mizilic. Pentru mine – poșeta pe care nu mi-am mai cumpărat-o, în această lună!

Contravaloarea rochiei am investit-o în transferul de la aeroport ( 20 Lire) și într-un card Oyster ( pe care ți-l achizitionezi și alimentezi la gară – noi l-am alimentat cu câte 20 de Lire –  după care bați cu el Londra în toate direcțiile, și pe la suprafață, și pe dedesubt. 

 

Mâncarea nu obișnuiesc s-o trec la “cheltuieli”, pentru că micul dejun este mai întotdeauna îndestulător – eu mâncând puțin – iar de cheltuit pe mâncare oricum aș fi cheltuit și acasă. Prin urmare, un prânz pe zi la un restaurant decent, plus niște fructe seara – sunt, pentru mine absolut suficiente. 

Bine-bine, veți spune, dar restul?!? 

Am plecat de la bun început de la ideea că nu este un voiaj de shopping, ci unul de colindat și de vizitat. Prin urmare, am evitat constient ( deși cu greu!) magazinele și ne-am înfruptat amândouă din plăcerea de a descoperi orașul.  Și asta și pe jos, și cu metroul, și cu exoticele autobuze roșii cu etaj, toate conform unor trasee minuțios plănuite în ședințele din fiecare seară, când stăteam în vrâful patului, împachetate în pijamale, cu internetul sub nas și pixul în mână. A doua zi ne amestecam printre cele peste 13 milioane de londonezi, rupându-ne pingelele pe străzile frumoase-toate, neștiind în ce direcție să privim mai întâi și ce să fotografiem mai intâi, atente însă să nu ne spulbere mașinile care circulă, la Londra, taman pe dos, dându-ne peste cap reflexele rutiere dobândite din copilărie.

 “Vai, dar ați vizitat o mulțime de muzee! Ați dat o groază de bani!” – va continua să mârâie vreunul din acei eterni cârcotași. Nicidecum! Continuând să mă minunez cum de-și pot permite britanicii să le ofere în dar vizitatorilor de pretutindeni accesul gratuit în cele mai importante muzee ale orașului, ne-am bucurat din plin de aceste facilitați. Stabilindu-ne un ritm de “două muzee pe zi”, am reușit să facem sute de poze în Muzeul de istorie naturală – unul dintre cele mai mari din lume! – apoi în “Victoria&Albert  Museum “ – cel mai mare muzeu de artă decorativă și design din lume”, continuând cu British Museum, cu National Gallery și cu Tate – celebrul Muzeu de artă modernă de pe malul Tamisei. Câteva ore bune, alocate fiecarui muzeu, ne-au mai lăsat totuși destul timp pentru a ne plimba pe malul Tamisei, admirand podurile Londrei si uriașa roată London Eye și potrivindu-ne ceasul după legendarul Big Ben,  pentru a-i face cu ochiul amiralului Nelson, cocoțat pe coloana din Trafalgar Square, apoi pentru a ne poza în fața Parlamentului Britanic și a ne imagina cum arăta Westminster Abbey în ziua căsătoriei prințului Harry și drăgălașa sa Meghan. Și tot printr-o bună drămuire a timpului și înlănțuire a pașilor am reușit să înghesuim in prea-strâmtele trei zile și o scurtă plimbare pe Oxford street – faimoasa stradă cu magazine, o raită pe la Catedrala St.Paul ( unde au spus “DA” Charles și Diana), toate culminând cu înfruntarea mulțimii din fața Palatului Buckingham , căznindu-ne să vedem, cu orice preț, vestita ceremonie de schimbare a gărzii. Da,da, toate acestea în doar trei zile și jumătate de Londră, o Londră când însorită, când ploioasă, când tăcută, când gălăgioasă ( 300 de limbi ale Pământului vorbește orașul acesta!) , o Londră prietenoasă și binevoitoare prin reprezentanții săi, ale căror culoare și grai sunt atât de felurite. 

      Când vă scriu toate acestea, Londra este deja, pentru mine,  o frumoasă amintire. Am rucsacul încărcat de suvenituri, iar sufletul – de dorința de a reveni cât mai curând. 

E-adevărat, luna aceasta am rămas fără rochia, poșeta și pantofii din mall, însă am telefonul plin de fotografii unice, iar memoria – de  imagini și senzații de neșters, pe care nicio cumpărătură din lume nu le va putea egala. 

 

Rubrică oferită de:

Femei de 10 pe Facebook