Nu, nu reușesc să NU mă emoționez. Pentru asta nu există vaccin, iar anii de televiziune nu m-au imunizat defel, în fața suferinței celorlalți. Sufletul meu oarecum slav este precum o frunză aruncată în vântul emoțiilor felurite. Plâng la filme, oftez când văd oameni îngenuncheați de greutăți, seara îmi e compromisa, atunci când, ziua, la filmare, canapeaua invitaților mei se îmbibă de lacrimile unor povești adevărate, încărcate de suferință și deznădejde…
…O recentă postare pe Facebook a unui prieten drag – l-am numit aici pe actorul Nicolae Călugărița, apropiat colaborator al echipei mele – m-a aruncat într-un ocean de tristețe. Nu mai vorbisem de ceva vreme, însă am înțeles imediat, din postare, că “dulcea minune” la care se referea înscrisul de pe fundalul negru, se referea la Veronica….
Am adăugat, la rându-mi, un comentariu din acelea prin care, de regulă, ne manifestăm empatia – pătimaș sau formal – față de cineva care a suferit o mare pierdere. Una umană – pentru că acestea sunt, de fapt, adevăratele pierderi în viață. Nu averile, casele, mașinile, firmele, terenurile și altele asemenea lor. Fără acestea din urmă poți trăi foarte bine. Fără un om care a fost jumătate din tine, NU. Iar Veronica știam bine că a fost jumătatea actorului Nae Călugărița. NU “jumătatea de viață”, ci, pur și simplu, jumatatea. Jumătatea din tot. Le-am admirat, aproape invidiat, iubirea lor de peste 3 decenii, îi urmăream cu emoție fiecare postare in care vorbea despre Veronica șo evoca momentele frumoase, petrecute alături de ea, prin diferite colțuri de lume. Foarte târziu am aflat că Veronica era foarte bolnavă și că Nae trăia , intre cei patru pereți ai casei sale, o adevarată tragedie…Cum poate arăta viața ta, când, o jumătate din tine suferă cumplit și se stinge, câte puțin, în fiecare zi?…
…Cu doua zile in urmă, Veronica s-a dus. Am aflat din această postare… veronica s-a dus obosită de luptă și văduvită de prezența alături a celui a cărui iubire o ținea , de fapt, în viață : Nae fusese internat el însuși, de urgență, la spital și operat de o suferința pe care o trăgea demult după sine, dar de care niciodată nu a avut timp să se ocupe. Pentru simplul fapt că timpul său îi aparținea Veronicăi…Fără Nae alături, Veronica a plecat. Departe de iubirea vieții sale, neținută de mână de cel fără de care nu putea nici să respire. Țintuit de patul de spital, Nae își plânge în hohote soarta, disperat că medicii nu-l lasă, iată, nici măcar să fie alaturi de Veronica, atunci când va fi coborâtă în țărână…
…Tocmai am vorbit la telefon. Preț de cateva minute, la capătul celălalt “al firului”, unul din marii noștri actori mi-a plâns în hohote. Am desprins dintre lacrimi disperarea unui bărbat îndrăgostit, măcinat de durerile post-operatorii ale unei intervenții pe coloana vertebrală și prăbușit de vestea cruntă, aflată pe patul de spital. Dar chiar dacă medicii de la Bagdasar i-au reparat, lui, coloana vertebrala, Nicolae Calugărița și-a pierdut , de fapt, in aceste zile, adevărata coloană : pe cea care îi ținea trupul și sufletul în poziție de “viață”.
…sunt, acestea, unele din acele momente în care, pur și simplu, nu știi cum să fii de folos, nu poți să ajuți. Și în care, de fapt, nimic nu poate ajuta. Da, i-am adresat vorbe calde, încurajări, îndemnuri, sunt gata oricând, în numele prieteniei noastre, să-i sar în ajutor, de aici înainte, dar, repet, știu foarte bine că, în astfel de momente, nimic nu ajută.
Sigur că “timpul vindecă toate rănile”. Teoretic, și aici va fi la fel. Doar că, în toate cazurile precum acesta, vindecarea este superficială. Unele goluri nu pot fi niciodata umplute, poate doar “păcălite”…
….Lacrimile și vocea sufocată de disperare ale prietenului meu mă vor urma mult timp, de aici înainte. Și știu bine că NU Veronica a plecat, de fapt, spre stele, ci a murit una dintre cele mai frumoase iubiri, care a respirat atât de aproape de noi și care se întâmplă o dată la o mie de ani.
Condoleanțe, Nae…
Rubrică oferită de FARMACIA INIMII, CATENA : BENESIO BEAUTY CELL COLAGEN
Condoleanțe și sănătate d-lui Nae, pentru dubla încercare la care destinul vieții îl supune!
Cuvintele dumneavoastră, stimată doamnă Marina, sunt „pastile” pentru alinarea durerii domnului Nae, prietenul și colaboratorul dvs. drag! Sunt „pastile” de trezire a empatiei multor suflete devenite pribege chiar fără a-și da seama…Ce bine ca sunteți așa! Că puteți fi așa! Că știți cum să ne faceți părtași la freamătul din sufletul dvs și al prietenului dvs, că știți să ne faceți să ne simțim solidari în acest moment al izbăvirii prin durere si suferință prin care trece dl.Nae! Vă sărut mâna și sufletul, stimată doamnă Marina!
Cuvintele dumneavoastră, stimată doamnă, sunt „pastile” pentru alinarea durerii domnului Nae, prietenul și colaboratorul dvs. drag! Sunt „pastile” de trezire a empatiei multor suflete pribege…Ce bine ca sunteți așa! Că puteți fi așa! Că știți cum să ne faceți părtași la freamătul din sufletul dvs și al prietenului dvs, că știți să ne faceți să ne simțim solidari în acest moment al izbăvirii prin durere si suferință prin care trece dl.Nae! Vă sărut mâna și sufletul, stimată doamnă Marina!