Nu alerg după “ciubucuri” și imi sortez cu mare atenție evenimentele pe care accept să le prezint. Am avut, in decursul carierei mele, destule experiențe neplăcute, care mi-au înveselit contul bancar dar mi-au lăsat o dâră de neplăcere în suflet : fie mă trezem în mijlocul unei harababuri organizatorice, pe care, cu eforturi nebanuite, 
încercam s-o gestionez la fața locului, fie eram pusă să promovez acte artistice și “personalități” în care nu credeam sau, în fine, care nu se aflau in peisajul preferințelor personale. La un moment dat, cu mai mulți ani în urmă, mi-am zis “Stop!”, învățând să spun “Nu!” și să sortez cu mare atenție acțiunile de care îmi leg numele. Nu că banii n-ar mai reprezenta o prioritate, dar până la urmă prestigiul la care trudești o viață are și el limitările lui : nu mai poți tropăi pe orice drumeag cu hârtoape, trebuie să optezi pentru autostrăzile elegante, cele care vin în concordanță cu drumul tău de-o viață și crezul care l-a însoțit.
De ceva vreme, conducerea Teatrului Tănase îmi adresează o invitație care mă onorează de-a dreptul : aceea de a fi amfitrion la unul din evenimentele de marcă ale celui mai longeviv teatru de revistă din țară : GALELE SAVOY. Nu 
numai prietenia atât de lungă cu minunatul manager și strălucitul actor Vasile Muraru și cea, mai recentă, cu admirabila sa “mână dreaptă”, talentata actriță Valentina Fătu, m-au făcut să răspund “Prezent!” la provocarea lor atât de incitanta. Ci și credința că cei doi fac un lucru admirabil. Că “a omagia” , în zilele noastre, este nu numai un act atât de frumos, ci și atât de necesar în zilele noastre, cand sistemul de valori al societății este atât de cutremurat, încât tinerii nu-și mai găsesc modele reale de urmat, când vâltoarea vremurilor scoate de cele mai multe ori la suprafață , dacă nu “gunoaie”, oricum inși cu o atât de subțire consistență în valoare. Cantonat în genul său – revista – Teatrul “Constantin Tănase” celebrează lunar performanța și excelența în genul revuistic. Îi sărbătorește “ca la carte” pe minunații artiști ai Prezentului, dar și pe cei – ieșiți la pensie sau demult 
plecați către stele – grație cărora acest gen continuă să fie viu, în România de azi. Evenimente frumoase, muncite pe brânci, facute cu suflet, îi aduc în fața pretențiosului public bucureștean pe cei din scenă sau din culisele sale, care îsi împletesc viața cu a Teatrului de revistă sau care și-au intersectat drumurile cu acesta chiar și numai ocazional. Și, mai mult, adunând secvențe din neprețuite arhive și amestecându-le cu mărturii “live”ale celor care le-au cunoscut, personalitățile Trecutului – cele care nu mai sunt printre noi – primesc, iată, cuvenitele aplauze ale celor care i-au cunoscut cândva, care își amintesc cu drag de ei și care, până la urmă, dovedesc că știu să prețuiască valoarea chiar și după ce granița morții ne-a așeazat marii artiști în Nemurire.
Aseară, la “Constantin Tănase”, o nouă intâlnire cu “Trecutul” și “Prezentul” teatrului de revistă a fost pusă în pagină de artizanii Valentina Fătu și Vasile Muraru, secondați de echipa lor sufletistă. Și ce bucurie să rememoram, cu Luminița Anghel, cariera sa de excepție, în care s-au strecurat destule colaborări cu Teatrul-gazdă, sa aflăm lucruri inedite din culisele activitătii de scenograf a strălucitei Bobby Dinulescu, să-l aplaudăm, la scenă deschisă pe longevivul angajat Petrișor Luca – pe vremuri prim-balerin al Teatrului, astazi “omul bun la toate” din poziția regizorului tehnic al acestuia.. Și ce încântare să cunoaștem minunea de fiică mezină a Maiei Morgenstern, care ne-a dezvăluit cum a fost ea părtașă “din pântecele mamei” la filmările “Patimilor lui Iisus”, sa-i
aplaudăm pe strălucitul actor Marius Bodochi și pe talentatul solist Raoul, să-l urmărim baletând pe năvalnicul Valentin Roșca și să aplaudăm
laolaltă folclor românesc și șansonete pariziene, aduse pe aceeași scenă de focoasa folcloristă Vasilica Tătaru și , respectiv, de senzuala actrița a Teatrului, Mirela Vaida! Și ce frumos moment “In memoriam” i-au gandit gazdele marelui Octavian Sava, unul dintre cei mai prolifici autori de umor adevărat din România, evocat cu atâta caldură de producătorul tv Ada Vertan și de frumosul cuplu actor-regizor Oana și Cezar Ghioca!
Prezenți discret doar la început și la final pentru a nu acapara succesul serii, cei doi “autori” ai săi, Vasile Muraru și Valentina Fătu au fremătat în culise ( ochiului meu “din ceafă” nu i-a scăpat acest lucru) , investind emoție în fiecare din momentele întâlmplate pe scenă, bucurându-se pentru fiecare ropot de aplauze, generat de ele. Si n-au fost puține. Căci însuși publicul Teatrului Tănase este unul de calitate, convins nu numai de valoarea celor adunați pe afișul violet, ci și în demersul atât de corect, atât de nobil, atât de necesar al realizatorilor . Până la urmă, așa cum spunea marele Balzac, “Recunoștința este memoria inimii.” Iar GALELE SAVOY asta reprezintă : o haină frumoasă, pusă pe umerii Recunoștinței.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi, pentru încă o seară, “glasul” gestului vostru sublim!
Comentează