Când vă gândiți la Norvegia, vă imaginați, cu siguranță, o țară compusă din munți, păduri, fiorduri, nesfârșite zile de vară , dar și mai lungi nopți de iarnă. Dacă aveți imaginația bogată, în ea o să mai încapă câteva imagini : biserici medievale și orășele născute cu 1000 de ani în urmă. Acestea din urmă vorbesc limpede, cu subiect și predicat, despre trecutul agricol, industrial și istoric al Norvegiei.
Prezentul este însă cel puțin la fel de spectaculos. Cel puțin din punct de vedere arhitectural . Edilii orasului n-au făcut economie de imaginație, drept care Oslo, spre exemplu, arată de nerecunoscut. Multe dintre proiecte nu fac altceva, decât să reflecte contrastele din natură, atât de puternice și uneori atât de violente.
Arhitectura din Oslo poate fi caracterizată printr-un termen modern, specific activitătii corporațiilor : “work in progres” . Moștenirea primită de orasul Oslo de la “înaintași” datează de peste 1000 de ani, însă transformările suferite de capitala Norvegiei sunt uluitoare. E suficient să privim în jur, la modernele clădiri și dezvoltări urbane terestre și subterane.
După câteva zile de hoinăreală, o rog pe Geta – arhitect, la origine – să-mi facă o selecție, pe stiluri – clasic și modern – din “muntele” de fotografii, cu care și-a hrănit, de 5 zile încoace, flămânda memorie al aparatului de fotografiat .
Trag cu coada ochiului și, fără să fi făcut școală în această direcție, constat cu încântare diferentele spectaculoase între construcțiile istorice, de genul Fortăreței Akershus și cele cu un design futurist, cum ar fi spectaculosul sediu în formă de ghețar al Operei de stat sau mănunchiul de clădiri denumite inspirat “Codul de bare” (“Barcode”), sau chiar și unele din stațiile de metrou.
Zăbovirea noastră printre clădirile mai vechi și mai noi, fotografiate in zilele trecute, nu este întâmplătoare. E un soi de “documentare” în vederea vizitării unui nou obiectiv : Muzeul de arhitectură. Îl descoperim ușor, aproape de centrul Orasului. O clădire impunătoare, cu interioare ample, modern configurate. Geta s-a simțit precum peștele în apă, iar eu am profitat de priceperea ei, pentru a o investi în funcția temporară de ghid.
Muzeul National de Arhitectură explorează deopotrivă si arhitectura Prezentului dar și pe cea a Trecutului. Ampla colectie a Muzeului include achițe și materiale foto, completate cu salvatoarele machete – cele ce ne sunt accesibile și nouă, necunoscătorilor. Clădirea principală a Muzeului, cea proiectata de Christian Heinrich Grosch, a fost dată în folosință în 1830 ca și filială a Bancii Norvegiei. Un alt arhitect celebru, Sverre Fehn, a adaptat și extins clădirea, astfel încât, în 2008, aici a fost inaugurat prezentul muzeu. Clădirea este o juxtapunere a arhitecturii clasiciste și moderniste, o încrucișare a celor doi arhitecți , Grosch and Fehn, care au rămas in istorie ca fiind cei mai importanți arhitecți ai secolelor 19 si respectiv 20.
Dar gata! ajunge cu privitul precum mâța-n calendar! Fascinația Getei, absolventă de arhitectură, în fața încâlcitelor schițe ce împânzeau muzeul , este curmată nemilos de reminderul meu imperativ : “E timpul să mergem la Fortăreața Akershus!”
…Noroc că e la doi pași!
Fotografii realizate de Georgeta Nistor
Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia
Comentează